Profesorul de științe politice al Universității din Varșovia, Bartlomiej Zdaniuk, spune că Rusia continuă să fie interesată de menținerea sub controlul său a regiunii transnistrene, chiar dacă nu mai acoperă ca înainte toate cheltuielile legate de asta. Ucraina, din punctul de vedere al profesorului din Polonia, are toate argumentele pentru a-și securiza frontiera pe segmentul transnistrean, iar conflictul separatist din Donbas au făcut Kievul să-și revadă atitudinea pe care a avut-o peste două decenii față de regiunea transnistreană.
Europa Liberă: De la sfârșitul anului trecut regiunea transnistreană se află într-o criză economică profundă. De altfel, bugetul regiunii a fost mereu adoptat cu un deficit foarte mare și Rusia era cea care acoperea acest deficit. Are acum Rusia posibilitatea de a face același lucru și de a susține în continuare regiunea transnistreană?
Bartlomiej Zdaniuk: „Din punct de vedere financiar pare că posibilități au fost, sunt și vor fi, pentru că rezervele de bani ale Federației Ruse chiar și acum sunt suficient de mari. Și, fără a supăra pe nimeni, pot spune că mărimea regiunii transnistrene este atât de mică încât aceasta cu ușurință poate fi întreținută din bugetul Federația Rusă încă mulți ani înainte. Astfel încât cred că nu aici este problema.
În ceea ce privește Transnistria, din punctul meu de vedere întrebarea de bază este alta: în ce măsură Republica Moldova este un stat atractiv pentru toți transnistrenii - și pentru elite, și pentru populația locală. Dacă Republica Moldova ar fi o astfel de vitrină a bunăstării cum a fost, să zicem, Germania de Vest în 1989 pentru Germania de Est, atunci toată lumea ar spune: „De ce să mergem atât de departe? De ce să ne ducem departe de casă, să facem 1500 km până la Moscova, dacă avem aici posibilități destule, trăim bine, avea un nivel de viață suficient?”
Cred că în această direcție trebuie să se lucreze. Pentru că acum apare întrebarea – de ce să schimbăm situația, dacă nivelul de viață nu se deosebește prea mult?”
Europa Liberă: Spuneți că Moscova are totuși bani. Atunci, ce se întâmplă cu regiunea transnistreană? Aceasta nu mai este de folos Moscovei, sau de unde vine această criză de mijloace financiare pentru susținerea acestei regiuni?
Bartlomiej Zdaniuk: „Bineînțeles că Moscova mai are nevoie de regiunea transnistreană și va mai avea nevoie și în continuare. Pentru că de mulți ani Rusia are o politică bazată pe mai multe scenarii – adică se elaborează scenarii multiple pentru diferite evoluții posibile ale situației. Și bineînțeles că regiunea transnistreană are o valoare din punctul de vedere al influenței asupra Moldovei, a Ucrainei de asemenea, din punctul de vedere al interacționării cu NATO, care este foarte aproape în vest. Așa că eu nu cred că Rusia ar vrea să-și diminueze în vreun fel prezența în regiunea transnistreană – ar fi neserios chiar să presupunem că așa ceva s-ar putea întâmpla.
Așa că Rusia în mod cert va fi interesată să-și mențină prezența în această regiune și să-și exercite în continuare influența asupra zonei.”
Europa Liberă: Până la sfârșitul acestui an Transnistria trebuie să decidă dacă va participa la Zona de liber schimb cu UE. Dacă nu, atunci comerțul cu UE va deveni mult mai scump și producătorii din regiune vor fi necompetitivi și respectiv și criza economică se poate aprofunda și mai mult. Din punctul Dumneavoastră de vedere, care ar fi decizia corectă și ce avantaje poate aduce comerțul liber cu UE?
Bartlomiej Zdaniuk: „Se poate spune așa, pe post de glumă: ok, oamenii se tem, sunt speriați de Uniunea Europeană. Dar eu vreau să îi întreb – cu ce mașini le-ar plăcea să circule: cu Jiguli-ul sovietic sau totuși cu mașini occidentale? Ce fel de tehnică de uz casnic și-ar dori – de cea sovietică, sau totuși de o calitate occidentală? În ce țări visează ei să meargă în vacanță?
Mie mi se pare că, din păcate, foarte multe cuvinte dure se spun în mediile de informare rusești la adresa Uniunii Europene. Dar este interesant că exact aceleași persoane care sunt atât de categoric împotriva Uniunii Europene, inclusiv în cazul unor politicieni din Republica Moldova care sunt categoric împotriva oricărei integrări cu UE, au în același timp cetățenia română, ei sau soțiile lor au afaceri în România… Și e foarte interesant acest lucru.
Așa că, din păcate, aici există o doză mare de fățărnicie. Fățărnicie din partea celor care îi sperie pe oamenii de rând cu faptul că Uniunea Europeană este un fel de monstruozitate, un fel de demon care va veni și ne va acapara pe toții și noi toți ne vom pierde identitatea și vom deveni alți oameni.
Nu pot spune că nu există ezitări și în altă părți – inclusiv când Polonia a intrat în Uniunea Europeană s-a discutat și la noi acest aspect legat de cum se va menține identitatea noastră. Dar ne-am convins că nu s-a pierdut nimic. Ba chiar din contra – atunci când întâlnești un străin, atunci începi să te întrebi mai mult ca înainte cine ești tu și astfel identitatea națională se fortifică chiar.
Care este nivelul Produsului Intern Brut în Uniunea Europeană, și care este în Rusia? În UE este de 5-6-7 ori mai mare decât în Rusia. În Rusia creșterea PIB-ului are loc datorită resurselor energetice, a vânzărilor de armament și a tehnologiilor cosmice. Iar, pe de altă parte, standardele moderne ale managementului sunt în Uniunea Europeană.
Oamenii se tem, poate, pentru că nu cunosc limbi străine, vorbesc doar limba rusă, privesc doar sursele media rusești. Ei trebuie să înțeleagă că nu trebuie să se teamă. Desigur că este nevoie de un pic de efort, este evident. În primul rând, trebuie studiate limbile străine, în special limba engleză, evident. Eu înțeleg că nu toată lumea este încântată de asta. Dar haideți să vedem – unde oamenii trăiesc mai bine? Unde sunt mai mulți bani? Unde indicatorii demografici sunt mai buni, în sensul duratei de viață, a nivelului și calității vieții, ce salarii și pensii sunt? Toate aceste lucruri sunt mai bune în Europa de Vest. Integrarea cu UE nu înseamnă că trebuie să-ți pierzi identitatea.
Cel mai important este ce relație există între stat, societate, economie și oameni. În Rusia această relație are loc după principiul verticalei puterii – ce va spune comandantul suprem, aia vom face. Dacă nu va spune nimic, atunci nu vom face nimic, pentru că înseamnă că nu e voie. Dar trebuie să fie invers – dacă nu există o interdicție, atunci se poate. A fost o interdicție? Nu! Atunci haideți să facem. Pentru că noi așa vrem. Pentru că așa trebuie, așa ne este comod și avantajos. Aceasta e abordarea corectă.
Desigur că cine nu știe, acela se teme. Nu trebuie să existe teamă. Sigur că există și în UE diferite probleme și neajunsuri, dar totuși în Uniunea Europeană sunt 500 milioane de oameni. Păi cum, ei sunt cu toții niște proști, ei trăiesc cu toții într-o organizare atât de proastă, suferă? Nu, din contra – oamenii sunt foarte mulțumiți de faptul că nu există frontiere, că se pot deplasa liber, că nu au nicio problemă în a comunica și a menține legăturile personale. Acest lucru este foarte important și este inclusiv în avantajul afacerilor – și a afacerilor mici, și a celor mijlocii.
Pai de ce atunci să-i sperii pe oameni cu Uniunea Europeană, dacă totuși 500 de milioane de oameni trăiesc acolo și sunt mulțumiți? Sunt, desigur, unele probleme care nu convin, dar nu din perspectiva integrării în UE. Dacă nu-ți place UE, foarte bine, dar atunci cumpără-ți un Jiguli sovietic, cuptorul cu microunde și televizorul tot de acolo, să nu fie din UE, ia-ți toate produsele de fabricație sovietică sau rusească!
Vedeți că există aici o anumită doză de fățărnicie, da? Îi speriem pe oameni cu Uniunea Europeană, dar, de ce nu?, echipamentele casnice și alte lucruri le folosim din UE. Nu, dragilor, dacă spuneți că Uniunea Europeană este atât de rea, atunci vă rog să folosiți produsele sovietice și rusești!”
Europa Liberă: Cum este percepută Transnistria în Uniunea Europeană? Bănuiesc că nu foarte multă lume cunoaște despre existența acestei regiuni.
Bartlomiej Zdaniuk: „Da, oamenii nu cunosc foarte multe. Oamenii știu că este o regiune separatistă în cadrul constituțional al Republicii Moldova, dar care de mai bine de 20 de ani nu este un teritoriu controlat de autoritățile constituționale ale Republicii Moldova, că acolo sunt separatiști, că acolo a fost, este și va fi probabil, nu se știe cât timp, armata cândva sovietică, astăzi rusească. Că cei din regiunea respectivă sunt împotriva integrării și mișcării către standardele occidentale. Mai multe, din păcate, oamenii nu știu.
Cred că multă lume consideră această regiune ca ceva foarte asemănător cu alte regiuni de tipul acesta – Osetia de sud, Abhazia, poate Nagorno-Karabah, acum și Crimeea, consideră că este o regiune nu foarte cunoscută, unde Rusia face tot felul de lucruri.”
Europa Liberă: Autoritățile transnistrene acuză în ultimul timp foarte des Ucraina de faptul că aceasta a înăsprit controlul la frontieră, că și-a schimbat atitudinea față de Transnistria. Din punctul Dumneavoastră de vedere, Ucraina are dreptate atunci când adoptă astfel de măsuri? De ce credeți că a apărut această schimbare în atitudinea Ucrainei?
Bartlomiej Zdaniuk: „Din punctul de vedere al Ucrainei, lucrurile sunt clare – Kievul se teme că vor fi presiuni din direcția Transnistriei asupra sa, în condițiile în care Ucraina are deja probleme în estul Donbasului. Deci, Ucraina vrea pur și simplu să-și apere existența sa ca stat și desigur că are dreptul să facă acest lucru, ca și orice stat suveran.
Din punctul meu de vedere, lucrul acesta trebuia de făcut de la bun început. Adică, dacă din 1991-1992 s-ar fi spus clar: „Gata, noi nu recunoaștem niciun fel de Transnistrie, pentru că aceasta este o provocare creată de anumite servicii speciale”, atunci lucrurile ar fi fost clare de pe atunci. Dar așa, 20 de ani Ucraina în principiu spunea că da, recunoaște Republica Moldova, dar totuși avea anumite relații și contacte cu Transnistria. Acum, revenind la o poziție principială se pune cumva singură pe sine într-o situație proastă, pentru că se pronunță împotriva propriei sale politici pe care a dus-o în ultimii peste 20 de ani.
Am să o spun foarte dur, dar eu consider că în sistemul internațional această regiune constituie o gaură. Și prin această gaură se poate duce tot felul de contrabandă – de bani, arme, mărfuri, produse… Și este clar că anumite cercuri ale Ucrainei, ale Odesei probabil, care este mai aproape, au avut interesul să mențină această gaură. Iar acum, când s-a dovedit că această gaură poate fi periculoasă pentru Ucraina, acum s-a deja această gaură nu ne mai place…
Dar haideți totuși să nu certăm Ucraina. Ucraina are posibilitate a de schimba regulile de joc, e bine că face asta. Reproșul este că putea să ia măsuri cu mult timp în urmă – de ce o face atât de târziu?”
Europa Liberă: Ce soluție vedeți pentru Transnistria, pentru criza economică, în plan politic?
Bartlomiej Zdaniuk: „O declarație de independență se poate face în orice moment. Dar un stat trebuie să aibă potențial pentru a exista. Are acest teritoriu suficiente resurse în plan uman și în plan economic pentru o existență independentă? Aici, din punctul meu de vedere, apar îndoieli. Desigur că există uzine în Transnistria, poate chiar mai multă industrie decât pe malul drept – cel puțin așa era în 1992, poate că acum lucrurile s-au schimbat.
Dar întrebarea principală este – autoritățile Transnistriei ce vor de fapt? Vor ele cu adevărat să devină independente? Și, cel mai important – independente de cine? Independente de Republica Moldova? Deja Transnistria este independentă de facto de Republica Moldova. Independente de Ucraina? Deja este. Singura chestie este că Transnistria este total dependentă de Rusia. Și întrebarea către autoritățile transnistrene este: „Ce vreți să fiți în continuare? Să fiți la fel ca acum niște guvernatori supuși Rusiei, în afara legii, pe acest teritoriu, sau președinți ai unui stat suveran? Dacă aveți o astfel de dorință – de ce nu? Dacă aveți resurse pentru așa ceva, sunteți pregătiți pentru așa ceva, înseamnă că trebuie să vă pronunți împotriva influenței Rusiei, pentru că altcineva nu vă mai controlează. Din câte știu, autoritățile Transnistriei au totuși o posibilitate redusă de a acționa, totul depinde de deciziile care sunt adoptate la Moscova.
Soluția este, desigur, la Moscova. Dar aici trebuie să se lucreze la nivele diferite. Primul nivel este desigur cel al administrației transnistrene. „Tovarăși, ce vă doriți de fapt? Încetați să povestiți că este voința locuitorilor Transnistriei și alte povești. Dacă e dorința locuitorilor, atunci separați-vă de toți – și de Moldova, și de Ucraina, și de Rusia. Dar nu așa: de Moldova – da, de Ucraina – da, iar de Rusia – nu. Ce fel de independență este asta? Nu este, este doar o calitate de nou subiect al Federației Ruse – spuneți direct asta, și gata”.
Dar mai este și alt nivel al problemei, foarte important, poate chiar mai important. Însăși Republica Moldova trebuie să devină mai atractivă. Oamenii atunci vor veni singuri. Din păcate, acest proces încă întârzie, ca să zic așa.”
