Linkuri accesibilitate

Deținuții politici - o constantă istorică


Sprijinitori ai opoziției ruse cu un banner pep care scrie: „Eliberați-o pe Nadejda Savcenko, eliberați deținuții politici!”, Moscova, 26 ianuarie 2015.
Sprijinitori ai opoziției ruse cu un banner pep care scrie: „Eliberați-o pe Nadejda Savcenko, eliberați deținuții politici!”, Moscova, 26 ianuarie 2015.

În R.Moldova termenul deţinut politic este folosit de adversarii guvernării care se declară victime ale răfuielilor.

S-ar putea spune că deținuți politici au existat dintotdeauna, încă de când există cetăți și state. Până și Marco Polo a fost un deținut politic, scriindu-și de altfel opera în închisoare.

Noțiunea în sine este însă foarte recentă. Inainte, în istorie, putea părea foarte banal ca cei care nu sunt de acord cu puterea, cu mai-marii zilei, să fie închiși, dacă nu chiar mai rău.

Noțiunea în sine s-a născut în secolul XX, mai întâi în marile democrații occicentale. Astfel, în Imperiul Britanic, Mahatma Gandhi, omul politic indian, a fost un deținut politic. Ideile sale, combinate cu faptul că predica non-violența, aveau să ducă la independența Indiei, iar Gandhi a fost închis de britanici doar din pricina ideilor sale politice.

Tot britanicii l-au închis, de altfel (pentru șase luni) pe filosoful și moralistul Bertrand Russell, pentru că se opusese participării Angliei la Primul Război Mondial.

Mai multe democrații occidentale au închis cetățeni (artiști, politicieni, sau simpli protestatari) în situații excepționale, de urgență, precum un război. Statele Unite au făcut-o des cu cei care se opuneau războiului din Vietnam, precum, de pildă, boxerul Muhammad Ali.

Italia l-a avut de pildă pe Antonio Gramsci, gânditorul marxist închis vreme de opt ani de regimul fascist al lui Mussolini.

Adevărata dimensiune a termenului de deținut politic a venit însă odată cu regimurile comuniste, în special în URSS și țările satelite, în China, iar astăzi mai ales in Coreea de Nord.

In URSS, deținuții politici au fost în nenumărate rânduri închiși în aziluri psihiatrice, așa-numitele psihușka (психушка). Mulți scriitori și opozanți ai regimului au fost închiși în asemenea spitale de nebuni, inclusiv unul care avea să primească premiul Nobel pentru literatură: Iosif Brodski (Joseph Brodsky).

Astăzi, însă, deținuții politici tind să mai fie semnalați doar prin dictaturile absolute, precum Coreea de Nord sau Iranul. Problema opozanților e rezolvată acum în Rusia mult mai expeditiv.

-------------

În Republica Moldova termenul deţinut politic este folosit de adversarii guvernării care se declară victime ale răfuielilor pentru promovarea unor convingeri diferite decât cele propovăduite de coaliţia proeuropeană de guvernământ. Drept dovadă sunt invocate câteva dintre cele mai recente cazuri de rezonanţă. E vorba despre arestul prelungit aplicat activiştilor stângiști Mihail Amerberg şi Pavel Grigorciuc în dosarul „Antifa”, demarat cu puţine zile înainte de alegeri. Şi cercetările penale separate iniţiate imediat după alegeri în care sunt vizaţi doi activişti politici ai partidului „Patria”, Nicolai Ţipovici şi Cornel Moraru, recent eliberaţi din arest cu interdicţia de a părăsi ţara. Avocaţii care îi apără pe cei patru susţin că dosarele clienților lor sunt fabricate, lipseşte probatoriul şi la bază stau motive eminamente politice. Prin urmare, constată avocaţii, există temei pentru ca aceste persoane să fie considerate deţinuţi politici. De cealaltă parte, procurorul responsabil de aceste anchete, Viorel Morari, consideră exagerată utilizarea sintagmei deţinut politic:

„Nu este corectă utilizarea acestei noțiuni. Sigur că susţinătorii lor invocă aspectul dat ca o modalitate de apărare. Atât noi, procurorii, cât şi instanţele judecătoreşti se conduc doar de probele care sunt administrate. Ei nu sunt deţinuţi politici.”

Nicoleta Hriplivîi, avocată la Asociaţia Promo-Lex, nu poate spune deocamdată dacă în cazurile respective e adecvată utilizarea sintagmei deţinut politic, întrucât nu a analizat îndeaproape probele din aceste dosare:

„Respectiv, e greu să spunem dacă dosarele despre care vorbiţi sunt sau nu politice. dacă e să ne uităm în dosar şi vom vedea că faptele care li se încriminează şi pentru care au fost reţinuţi nu sunt cuprinse de anumite probe şi motivaţia este evident politică atunci am putea să-i numim deţinuţi politici. Doar în cazul dat.”

În Republica Moldova noţiunea deţinut politic este mult mai frecvent utilizată în regiunea transnistreană spune Nicoleta Hriplivîi. Ceea ce nu înseamnă, însă, că în partea dreaptă al Nistrului practica nu ar exista, precizează avocata:

„În regiunea transnistreană această practică este răspândită, reieşind din situaţia care există acolo, din desfrâul juridic care mereu se regăseşte acolo. Practic e ca o metodă de a închide gura celor care nu sunt loiali.”

Avocata spune că în cazul lui Ernest Vardanean şi a lui Ilie Cazac nu încape îndoială că detenția a fost una politică, întrucât dosarele lor erau lipsite de probe, modul în care au fost arestaţi a fost absolut inechitabil şi contrar procedurilor, iar motivaţia a fost una pur politică. La fel e şi în cazul recent aristatului jurnalist de la Tiraspol Serghei Ilcenko, conchide avocata. Dovada furnizând-o chiar serviciile speciale care se ocupă de rechizitoriu.

Previous Next

XS
SM
MD
LG