Nascuta la 28 noiembrie 1988 in Chisinau. A absolvit facultatea de Constructii de Masini si Management Industrial Gheorghe Asachi, din Iasi. Studiază la Facultatea de Fizica medicala Alexandru Ioan Cuza din Iasi. Fosta membra a formatiei de dans Elegance din Iasi, membru si Instructor de belly dance al scolii de dans Bel-Art din Iasi, tehnician unghii false.
Luni
Este ziua in care imi revin dupa atata drum si vacanta. Ajung dimineata la Iasi, unde e soare cu dinti si e neobisnuit de frumos afara pentru aceasta perioada. Deschid telefonul si incep obisnuitele discutii despre programari, ultimile noutati din formatia de dans din care fac parte si ce s-a mai intamplat cu fiecare. Fac cateva programari pentru saptamana aceasta si multumesc cerului ca ma ajuta de fiecare data cand am nevoie cu raspunsuri prompte in situatii de criza economica.
Stabilesc planul de actiune al saptamanii si descopar ca voi avea o saptamana plina de colocvii si invatat, ca la sfarsit de semestru. Simt o stare de stres si tensiune generala in aer, si datorita atacurilor teroriste de la Paris de saptamana trecuta.
Presedintele Klaus Iohannis participa la mitingul de solidaritate de la Paris alaturi de alti idili politici europeni si aproape patru milioane de oameni au ieşit în stradă, pe tot teritoriul francez, în memoria celor 17 victime ale atentatelor teroriste din Franţa. Este un marş fără precedent în istoria Franţei. Purtând în mâini faimosul mesaj „Je suis Charlie”, francezii au vrut să arate lumii că sunt uniţi în faţa ameninţării terorismului. Problema libertatii este pusa in circulatie, discutata si disputata de participantii activi ai fiecarei natiuni europene si nu numai. Tensiunea generala creste, dat fiind faptul ca discutia libertatii de exprimare este pusa in circulatie acum de nevoie, in situatii extreme.
Pe mine mama m-a invatat ca libertatea mea se opreste acolo unde incalc libertatea aproapelui meu. Este o regula simpla, logica, eleganta si respectuoasa care cred ca trebuie predata in scoli.
Astazi am aflat ceva nou care mi-a dat un mic restart. Exista o teorie, biocentrismul, conform careia viata este cauza universului, nu efectul lui, iar trecut sau viitor nu exista de fapt. Posibilitatea ca un lucru sa se intample sau nu exista in functie de probabilitatea pe care o are de a se intampla. Dat fiind faptul ca probabilitatea ca ca acel lucru sa se intample exista, indiferent de cat de mare sau mica este, duce la acceptarea ideii ca in acelasi timp cu realitatea noastra sa mai existe inca niste realitati ca ale noastre, un pic diferite in care celorlalte probabilitati sa le fie satisfacuta conditia de existenta.
Cu alte cuvinte toate se intampla in acelasi timp! Trecut, prezent sau viitor. Imi este dificil sa inteleg conceptul, dar incerc sa-l diger.
Marți
Imi deschid ochii scaldati in soare! E iarasi soare afara! Boom-ul de energie a fost facut in timp ce ascultam o melodie spaniola. Incercand sa descalcesc ritmurile melodiei corpul face miscari ce se vor a fi pe muzica, reusesc sa inteleg intr-un final ritmul, si ma simt pusa in priza.
Incerc sa inteleg mersul lucrurilor la seminarul de ecuatii diferentiale. Vartej. Ajung la concluzia ca matematica nu face altceva decat sa descrie intr-o maniera cat mai eleganta relatii intre caramizile teoretizate ale universului. Ceva este in relatie cu Ceva de unde rezulta un Altceva ca solutie.
Aceasta solutie poate fi folosita ca lantul sa-si continue existenta intr-o armonie stiuta de legile naturii. Un perpetuum mobile din care izvoraste viata, si prin urmare noi. Spunem ca ne zbatem, ametiti de treburi si nevoi. Dar acest tumult are farmecul lui atunci cand ne detasam si suntem macar pentru cateva momente in rolul de observator. Fizica relativa arata cum realitatea depinde de obersvatorul ei, adica de perceptie.
Seara am ora de belly dance cu noile cursante din anul 2015. Sunt entuziasmata, dar am si un pic de emotii in ceea ce priveste cursul. Incerc sa ma pliez la nivelul de asimilare al miscarilor noilor mele eleve, si descopar la final de ora ca m-am facut inteleasa, felicitandu-ne intre noi de progresele facute intr-o singura ora.
Stirile inca vuiesc despre atentatul terorist, anuntandu-ne ca pericolul inca nu a trecut. Deşi masacrul i-a răpit câţiva din cei mai îndrăgiţi autori, revista „Charlie Hebdo” nu a murit şi nici nu se lasă intimidată de terorişti. Coperta noului număr, este o nouă sfidare la adresa fanaticilor: profetul Mahomed, cu o lacrimă în ochi, poartă lozinca devenită simbol mondial al solidarităţii: „Je suis Charlie”. Ma napadeste intrebarea daca oare noi oamenii vom inceta vreodata sa ne ranim unii pe altii atat de nonsalant pentru niste idei sau perceptii? Daca ne-am putea detasa de exterior si sa ne indreptam atentia spre interior, acolo unde izvorul creativitatii nu seaca niciodata.
Ma zbat in incercarea de a-mi imagina cati obervatori sunt pe Terra noastra. Numar oile sarind gardul inainte de culcare si-mi imaginez ca suntem prea multi pentru a fi numarati.
Miercuri
Imi incep ziua cu obisnuitul ceai de dimineata. Lulu, pisica mea de 5 ani, doarme somnoroasa in pat si parca imi spune ca „uite ce cald e si bine aici, chiar vrei sa iesi in frigul de afara?”. Frigul de afara nu ramane frig atata timp cat soarele isi arata fasolele de dinti laaaaaarg. Uit de comoditate si ies la serviciu, sa-mi termin programarile in timp util, pentru ca seara am ultimul seminar de electrodinamica din acest semestru.
Invatam despre teoria electromagnetica a luminii. Ce complexa este lumina! Ceea ce vedem este doar o mica si infima parte din ceea ce este. Suntem atat de limitati datorita acestor vehicule in care ne aflam numite corpuri incat este aproape imposibil sa intelegem prin observatie directa ce se intampla in jurul nostru din punct de vedere fizic.
Circula zvonuri despre o noua autostrada Ungheni-Iaşi-Târgu Neamţ care va fi singura autostradă „fazată” - drum expres transformat apoi în autostradă, începând cu 2015.
Până în 2018, obiectivul României - potrivit premierului Victor Ponta - este ca Moldova şi Muntenia să fie legate fiecare prin autostrada cu Transilvania. Ma bucura enorm acest gand. Numai in ultimii ani am inteles cat de importanta este de fapt infrastructura pentru dezvoltarea unei tari. E ca si cum te-ai gandi la conexiunile neuronilor in creier, cu cat mai multe conexiuni, cu atat e mai mare productivitatea si evolutia sistemului discutat.
Sper ca in curand , Republica Moldova sa fie inspirata de apropierea autostrazii Iasi-Ungheni si sa-si imbunatateasca cat mai mult aceasta mica neplacere a drumurilor, pentru ca libera circulatie in conditii de siguranta imbunatateste mersul pe roate al economiei in general. Si ce frumos ar fi sa ajung acasa in mai putin de 4 ore, totusi!
Joi
Verisoara mea Anastasia imparte aceeasi zi de nastere cu cea a lui Mihai Eminescu. Pregatirea pentru aceasta sarbatoare a fost facuta de Iulia si Nicu, colegii mei din formatia Bel Art cu o seara inainte. Am stat la povesti si poezii. A fost un deliciu sa-i vad pe ei doi duelandu-se la o cana de ceai si poezii recitate spontan, uneori in acelasi glas, dar de fiecare data poezia vocalizata era legata de subiectul arbitrar ales discutat de noi, toti trei.
Cand m-am mutat in România, mergeam la aceeasi scoala cu Anastasia in fiecare dimineata. O admir foarte mult pentru vointa ei, pofta de viata si inteligenta ascutita. Este tot timpul informata despre noile tehnologii disponibile pe piata si de fiecare data cand vorbim aflu cate ceva nou spus intr-o maniera interesanta specifica ei.
Imi rezolv programarile in timpul zilei, pentru ca seara o am rezervata cursului de dans. Incerc sa ma concentrez in timpul orei sa explic cat mai clar si simplu de inteles niste miscari ce par a fi complicate. Totul se rezuma la respiratie. Cu cat respiri mai bine si mai corect cu atat ai sanse mai mari sa te misti mai frumos si armonios. Ma energizez bine de tot, si-mi oxigenez creierul in acelasi timp.
Seara citesc o informatie care circula de mai mult timp prin presa, si anume legea Big Brother repusa pe agenda Guvernului, a Parlamentului si societatii civile. Directorul SRI sustine ca aceasta lege este necesara intrucat exista nevoia identificarii tuturor factorilor de risc, in contextul noilor amenintari teroriste. Sunt scandalizata pe de o parte, pe de alta parte iata ca oameni mor asa pur si simplu, asa ca un oarecare control pentru mentinerea unui echilibru vital se pare ca este necesar. Dar oare aceasta este solutia ideala? Cu Domnul nostru Frate mai mare?
Vineri
Premierul Romaniei Victor Ponta a declarat ca Guvernul pe care-l conduce nu isi va asuma raspunderea pentru legea Big Brother. Varianta asumarii raspunderii a fost inaintata de presedintele Camerei Deputatilor Valeriu Zgonea, si respinsa ferm de premier. Ma intreb oare de ce? E prea mare povara unui fiasco total? Pentru ca aceasta lege sa functioneze curat, toate structurile politice si economice ar trebui sa fie cat mai incoruptibile.
Incerc sa ma detasez de urmarirea acestui Big Brother piramidal, si o sun pe Catalina, coregrafa grupului nostru de dans, sa stabilim o ora de intalnire pentru o sesiune de shopping in incercarea de a gasi materiale pentru noul nostru dans de amazoane. Colajul e facut, coregrafia aproape toata pusa la punct, iar urmatorul pas – costumele. Atitudinea de amazoana e pusa la treaba si avante! In fiecare vineri, Catalina a reusit sa ne binecuvanteze cu o ora de balet clasic invitand o profesoara de balet sa ne fie profesor sever in ceea ce priveste tinuta, rezistenta si mobilitatea. Sa intram in noul an intr-o Romanie a lucrurlui bine facut!
Seara schimb cateva vorbe cu Nina, sora mamei, care-mi povesteste despre pruncii ei, de 10, 12 si respectiv (recent) 23 de ani, fiecare ce a mai facut, cum s-a mai simtit. Aflu cu uimire ca Oana, fetita de 12 ani lucreaza (in secret) la alfabetul ei secret. A ajuns la performanta de a scrie cuvinte si fraze intr-o limba inventata si stiuta numai de ea! Nu m-ar mira daca in viitor ar avea tangente profesionale in criptologie. Victoras, mezinul familiei, a stat un pic pe tusa saptamana aceasta, a fost bolnavior, si nu a mai rasunat casa de melodiile lui cantate la pian. Insa, revine el in scurt timp, intr-o manuta de om eu nu am mai vazut o pornire atat de mare ca a lui in ale muzicii.
