„RÉSISTER”… este titlul, mare, de pe prima pagină din Libération, cotidianul care a oferit supraviețuitorilor de la Charlie Hebdo să își mute redacția în birourile lor. Ziariștii de la Charlie Hebdo s-au reunit deja ieri, vineri, cu cei de la Libération, în redacția acestora din urmă, iar cotidianul publică o pagină întreagă cu fotografiile reuniunii și cu planurile de viitor, sub titlul: „Bienvenue, Charlie”.
Le Monde publică mărturia emoționantă a unei ziariste de la Charlie Hebdo despre Mustapha Ourad, corectorul revistei, asasinat împreună cu ceilalți. Mustapha obținuse cetățenia franceză abia în urmă cu câteva săptămâni.
Kabil, magrebin, vorbind cu „R”, pe care nu putea să-l graseieze, Mustapha cu ortografia perfectă era cel care corecta textele celor de la Charlie. Zineb El Rhazoui, și ea de origine magrebină și membru al redacției de la Charlie povestește azi în prima pagină de la Le Monde: „Mustapha venea din când în când în spatele nostru și ne sufla la ureche: „Ce-ai vrut să spui aici?”…
„Pe ce lume trăim?” se intreabă mare, pe fond negru, in prima pagină, in Belgia vecină, Le Soir. Intr-un editorial, principalul cotidian francofon din Belgia invocă ceea ce ar putea deveni o
mare problemă a regatului ce adăpostește principalele instituții europene, dar și sediul NATO: Belgia, amintește Le Soir, e țara care furnizează cel mai mare număr de jihadiști plecați în Siria. Tot Le Soir citează un cercetător norvegian care estimează că cel puțin 10% din jihadiștii întorși din Siria sînt gata să întoarcă armele împotriva țării lor.
„53 de ore de teroare care trebuie să schimbe Europa” pune în prima pagină, tot în Belgia, L’Echo. Editorialul spune: „Trebuie să punem întrebările bune.” Intrebările bune sînt detaliate de cotidianul economic belgian: „De ce unii profesori în Bruxelles nu mai îndrăznesc să predea teoria lui Darwin? De ce homosexualii n-au curaj să se țină de mână pe unele bulevarde? De ce fetele fără voal sînt insultate pe stradă în Paris, Berlin sau Londra? De ce presa europeană nu preia caricaturile de la Charlie? De ce a pune întrebările astea deranjează atat de multă lume?”
Tot în Belgia, cotidianul popular La Dernière Heure are un editorial pesimist care spune că „teroriștii au murit, dar au câștigat”.
„Cine va mai avea de acum înainte curajul de a rîde de religia musulmană, când se știe că asta atrage riscul morții? Spaima s-a răspândit deodată atât printre jurnaliști, cât și în rîndurile populației."
International New York Times scrie de asemenea despre „spaima ziariștilor, care dezbat acum limitele provocării”.
La Londra, The Guardian anunta in prima pagină „Germenii spaimei printre imigranții din Europa”. Tot la Londra, Financial Times estimează că serviciile secrete occidentale au înțeles, în urma atacurilor de la Paris, că trebuie să se adapteze la o nouă strategie, hibridă, a terorii. „E vorba de atacuri mici, fără multă pregătire, amatoricești, dar care întrețin o spaimă difuză și o insecuritate permanentă.”
Parcurgerea presei din ultimele zile din lumea musulmană este plină de surprize. In Iran, țară șiită și total opusă islamului sunnit, la fel de mult pe cât se opune Occidentului, multe ziare au pus atacurile în prima pagină și, deși ziarele au criticat tonul caricaturilor de la Charlie Hebdo, cotidianul oficial al guvernului de la Teheran, numit chiar Iran, a pus titlul: „Baie de sînge teroristă în Paris”. Cotidianul reformist iranian Sharq a titrat de asemenea, chiar in prima pagina: „Împușcături în inima Europei”.
Interesul iranian pentru cele întâmplate la Paris contrastează cu indiferența din Irakul vecin, unde asemenea tragedii sînt zilnice. In schimb, puțina presă arabă independentă, precum cotidianul pan-arab Al-Hayat, au condamnat foarte dur atacurile teroriste.
Nu lipsesc însă, în presa țărilor musulmane, nici teoriile conspiraționiste, care în mod surprinzător își găsesc ecoul până și în România.
Astfel, la București, Flux24, prin ziaristul Andrei Bădin, face exact ceea ce face presa din Emiratele Arabe, sau biroul de presă al talibanilor, atunci când pune titlul: „CE ASCUND FRANCEZII?...”
Jurnalistul Andrei Bădin s-a apărat spunând că el e jurnalist și pune niște intrebări… ceea ce e contrazis de faptul că titlul său conține deja răspunsul. Jurnalistic ar fi fost: „Zone de umbră", „Puncte neclare” etc., iar nu: „CE ASCUND FRANCEZII”…
Teoriilor conspiraționiste le răspunde astăzi în Belgia, în același La Dernière Heure, cel mai mare expert belgian în terorism, André Jacob: - „Ceea ce mă frapează la la frații Kouachi este amatorismul lor. Debarcă la Charlie Hebdo ca niște gangsteri (braqueurs, în engleză ar veni: highjackers). Mai întâi confundă ușa, căci nu cunosc intrarea bună. Au nevoie de cineva care să le deschidă, deoarece nu știu codul. Când fug, fac un accident de mașină și opresc primul automobil venit, în loc să fi dispus de o altă mașină lăsată la câțiv km, în care ar fi putut trece discret. Au arme de război, dar nu au luat cu ei nimic de mâncare. E lucrul tâlhăresc al unor amatori de mahala.”
