Linkuri accesibilitate

Cum a traversat sărbătorile împovăratul sistem de asistență socială din R.Moldova


Un reportaj de Valentina Basiul.

În satele din Moldova, pe timp de iarnă, „salvatorii” bătrânilor bolnavi şi neputincioşi sunt vecinii. Ei sunt cei care alertează autorităţile în caz de necesitate şi cei care le trec cel mai des pragul vârstnicilor care locuiesc singuri.

În unele localităţi, pensionarii „mai tineri” îngrijesc de semenii lor ţintuiţi la pat. Este şi cazul Aurorei Godorog din satul Redi-Cereşnovăţ, raionul Soroca, o pensionară pe caz de boală, ca şi soţul ei. Cu toate acestea, ea îngrijeşte de o bătrână, la care spune că asistenţii sociali nu prea ajung, deoarece ar avea doi feciori, unul la Chişinău şi altul la Moscova.

„Nu mi-e rudă. Are 84 de ani, îmi plăteşte săraca din pensia ei, că nu caută nimeni de ea. Mă duc îi duc lemne, oleacă de apă, şi eu cum pot. Trebuie să se descurce altfel, trebuie să caute primăria. Văd că mai sunt care le plăteşte de la asistenţa socializă. Dar aici spun că dacă ai copii, bată-se capul copii de părinţi”.

Mătuşa Aurora Godorog spune că serviciul de asistenţă medicală reacţionează mai repede la nevoie, chiar dacă medicul de familie vine de trei ori pe săptămână la Redi-Cereşnovăţ. Asistentele medicale sunt pe fir şi vin oriunde sunt chemate.

Maria şi Efrim Cârpac din satul Lagra, raionul Briceni, sunt octogenari care ar urma să fie supravegheaţi mai ales în perioada rece a anului. Ea stă la pat, după o operaţie la picior, a treia la număr; iar el suferă de Parkinson. Copii nu au, iar poarta le-o deschide doar cei ce se îndură de ei.

„Asistenţa socială vine şi se duce. Ce poate să-mi facă dacă eu stau la pat şi el e tot bolnav? El săracul cum poate aşa se descurcă. Până îmi aduce mie aici o căniţă de ceai el n-o poate aduce, şi o bucăţică de pâine e tot aşa. Of, greutate de asta, puişor, nici nu trebuie nici nimeni să ştie, dar ce să facem dacă sunt zile, Dumnezeu ni le-o dat...”

Moş Efrim spune că s-ar descurca mai bine cu treburile casnice dacă nu ar avea probleme de sănătate. Asistentul social vine de două ori pe lună. Nu e prea puţin, îl întreb?

„Să mă adresez ei ar veni, dar nu mă adresez că tare puţin ce are să ne ajute. Dar ei dacă vin se uită: «Ce să facem, cu ce să vă ajutăm?». De medicamente mai mulţi bani trebuie. Strâng din umeri”.

Pe asistenta socială de la Larga, Briceni, Tatiana Ciornaia am găsit-o astăzi acasă, în ziua ei liberă. Ea afirmă că cei care au nevoie de ajutor, de regulă, telefonează la primărie.

„La noi, iaca dacă şi este vreun bătrânel şi sunt probleme ceva şi dacă noi am fost ori mai degrabă, ori cumva, megieşii nu sunt indiferenţi de situaţia ceea care este în mahala cu vecinul acela, ei sună, spun: «Iaca îi aşa sau aşa», ca să nu fie vreunul ca să şadă. Nu-i problema aceea că el stă în casă şi nu ştie nimeni de dânsul”.

Şi alţi asistenţi sociali din alte zone recunosc că vecinii sunt primii care reacţionează, mai ales în perioada gerurilor. Totuşi, dau asigurări că lucrătorii sociali nu au programul bătut în cuie şi că fac vizite şi după ora 17.00 şi chiar în zilele lor libere.

Previous Next

XS
SM
MD
LG