Linkuri accesibilitate

„Prăpastia dintre generații e o primejdie și pentru unii și pentru alții”


Jurnalul săptămânal cu Andrei Burac.

Născut la 17 august 1938 în satul Cîrnăţeni, Căuşeni. Poet, dramaturg, prozator. A absolvit Institutul de Medicină din Chişinău şi Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova. A lucrat 11 ani în calitate de medic chirurg, dedicîndu-se apoi activităţii literare. A realizat mai multe filme-spectacole pentru TV şi a scris scenarii pentru studioul Moldova-Film. Membru al Uniunii Teatrale din Moldova, fondator al PEN-Club-ului din Moldova.

24 noiembrie Luni

Deși a trecut mai mult de o săptămînă, mereu îmi amintesc de alegerea liderului liberal Klaus Iohannis, persoană de etnie germană, în postul de președinte al României.

O adevărată surpriză și nu numai pentru mine... Evenimentul m-a făcut să-mi amintesc despre istoria mai veche a poporului român, dar și a celui german.

Goții... Un popor migrator, care s-a așezat în sec. III pe teritoriul dintre Carpați și Don.

Mi-am amintit de familia de boieri Cantemir, rolul lor politic în istoria Moldovei.

Și despre cele întîmplate în Europa în secolul trecut, despre al doilea război mondial.

Dar și în zilele pe care le trăim. La cele întîmplate în Ucraina și Rusia. La rolul nemților în aceste circumstanțe.

La cele două împărătese ale Rusiei, tot cu sînge german, care au întărit autocrația în Rusia, au dus o politică externă activă, au anexat importante teritorii.

Nu puteam să nu-mi amintesc și despre regele Mihai al României și al nostru, al basarabenilor. La tatăl meu care înainte de război și-a făcut serviciul militar în garda regală. Păstrez o poză moștenită de la tatăl meu: un tînăr în uniformă militară al timpului de altădată. O voi face publică. Poate cîndva...Neapărat. Dar, vorba rusului cînd vrea să fie mai prudent cu puterea spune: “Escio ne vecer”.

Am urmărit la televizor cum noul ales președinte al României i-a făcut o vizită regelui Mihai.

M-a bucurat mult felicitările cancelarului Germaniei Angela Merkel, noului președinte Klaus Iohannis, dar și asigurările Domniei Sale despre sprijinul Berlinului pe viitor. Tot în acest context, doamna Merkel nu a uitat și de noi, basarabenii din Republica Moldova.

25 noiembrie Marți

Sunt o fire matinală. Am bucuria să întîlnesc zorii zilelor. Probabil că de vină e semnul zodiacal în care m-am născut. Sunt o persoană cu anumite trăsături de caracter specifice Zodiei Leului. Sunt dispus să cred că anume această zodie îmi influențează cursul vieții.

În primele ore ale zilei o bibliotecară cu ochi lunari, zîmbind m-a felicitat și mi-a înmînat trei pagini scoase de la internet publicate în revista VIP Magazin, unde se scrie despre Omul anului 2014 (politică, oameni de artă...).

Printre cei cîțiva scriitori a fost nominalizată și umila mea persoană. Dar tema zilei pentru mine nu este această „noutate”, ci scrisul… Munca la masa de scris.

La buletinul de știri de la orele serii mai aflu încă o noutate: săptămîna aceasta, la invitația președintelui Moldovei dlui Nicolae Timofti, v-a face o vizită în țara noastră președintele României, Klaus Iohannis.

În rest, ca în fiece zi, mass-media fierbe: alegeri parlamentare pe 30 noiembrie...

26 noiembrie Miercuri

Și în zorii acestei zile am lăsat în pat oboseala de ieri.

Ieșit din casă, aud cum în cerul de deasupra mea zboară un avion și de data aceasta mă întreb: oare a cărei Puteri o fi fiind acest avion?

Ajuns la masa de scris, îmi consult agenda zilei. În afară de cele meditate și poate scrise, în a doua jumătate a zilei voi avea la Botanica două întîlniri cu liceenii, clasele superioare.

În transport, pe drum m-am gîndit și la prăpastia dintre generații ca o primejdie și pentru unii și pentru alții.

În ambele întîlniri m-am convins că eram așteptat.

În dialogul nostru am vorbit despre multe, dar și despre literatura care se scrie astăzi, acum, dar și pînă la noi și despre aceea cum și cît de mult se citește astăzi.

Le-am vorbit tinerilor că dacă vom cunoaște în amănunte trecutul nostru, atunci vom putea creea un adevărat viitor în care și ei – tinerii de astăzi vor putea duce o viață mult mai bună decît am avut-o eu, noi.

Am discutat și despre cunoștințele pe care o putem prelua din cărțile vechi, foarte vechi și cele noi, pentru a supraviețui și în calitate de intelectuali.

La despărțire am înțeles că, în felul lor de a gîndi ei mă văd ca pe un scriitor neobișnuit pentru tinerii de astăzi, fiindcă în literatură am venit pe o cale cu totul neobișnuită, cu studii și o practică destul de lungă în calitate de medic.

27 noiembrie. Joi

Și astăzi, amintindu-mi de ochii tinerilor de ieri, m-am gîndit mult la miracolul întîlnirilor cu tineretul de la biblioteca „Ștefan cel Mare” și „Centrul Academic Mihai Eminescu”. Poate și din acest motiv, eu niciodată nu pot neglija aceste dialoguri, aceste discuții. Și acolo, la aceste întîlniri, eu cred că anume cărțile îl învață pe om știința trecerii prin viață.

Se mai spune că această generație a tinerilor de astăzi are o energie suptă de Internet în jocuri ideotizante la computer. Că generația are ochi de gheață cînd se întîmplă să intre și în Bibliotecă – în cea mai frumoasă pagină a lumii, în Universul pe care alții îl numesc Bibliotecă.

Fiindcă de cînd e lumea se spune că cea mai importantă moștenire lăsată urmașilor este dragostea și respectul pentru carte.

Vai... Misterul procesului de creație...

Scriitorul în cărțile sale de talent domină prin scris toate nenorocirile care se întîmplă cu dînsul, dar și cu acel pe care le citește în acele cărți.

Într-o carte bună, scrisă cu talent omul poate descoperi pe lîngă multe altele și miracolul forței cuvîntului.

Peste tot, în stradă, în transport, în oficii, în familie astăzi, toată lumea are o singură temă de discuții: alegerile parlamentare care se apropie. Certuri pe această temă se întîmplă nu numai în colective, între prieteni, dar și în familii.

28 noiembrie. Vineri

Poimîine, pe 30 noiembie, în ziua alegerilor în parlament eu și toată lumea matură vom trăi cîteva ceasuri țesute cu cel mai curat fir al speranței binelui. Eu voi trăi o schimbare a unui Ieri și Azi într-un Mîine deosebit.

În drum spre Uniunea Scriitorilor, în salonul troleibuzului ticsit de pasageri, nu departe de mine, fără să-i pot vedea, aud cîteva voci de bărbați cum comentează venirea la Chișinău a președintelui României Klaus Iohannis.

PRIMA VOCE: Asctultați-mă ce vă spun eu! Dacă clasicii literaturii noastre naționale Mihai Eminesu și Lucian Blaga nu ar fi făcut studii la Viena, în Austria, nu și-ar fi dezvoltat atît de mult talentele.

A DOUA VOCE: Și eu m-am gîndit la această idee.

A TREIA VOCE: Orice talent înnăscut are nevoie și de studii serioase...

PRIMA VOCE: Tocmai! Iar poporul de acolo a avut și are o literatură poate cea mai serioasă din toată Europa...

A DOUA VOCE: Parcă numai literatură? Dar filosofie? Artă plastică? și cîte altele?

A TREIA VOCE: Bîneînțeles că și filosofia...

PRIMA VOCE: Da-a-a-a…„Sângele apă nu se face“.

A DOUA VOCE: Să cîștigi tu alegerile... postul de președinte ca Iohannis... reprezentantul unei minorități germane într-o țară ca România...

A TREIA VOCE: Da-a-a-a…„Sângele apă nu se face“.

XS
SM
MD
LG