Linkuri accesibilitate

Un exemplu de ban european cheltuit inteligent în România


Produse ale unor firme românești susținute financiar de Uniunea Europeană.
Produse ale unor firme românești susținute financiar de Uniunea Europeană.

Un reportaj de Corina Morozan.

Administrarea corectă a fondurilor europene este una din lecţiile pe care le însuşeşte un stat membru al UE dacă vrea să beneficieze de asistenţa financiară comunitară. Bunăoară, în România, exemplul unui ban european cheltuit inteligent, este proiectul Orizont 2009. O reţea formată din şapte întreprinderi, unde activează, în exclusivitate, persoane cu dizabilităţi. După epuizarea finanţării europene, proiectul şi-a continuat activitatea reuşind să atingă scopul principal pe care şi l-a propus.

Grupul Orizont 2009 face de toate, deoarece din el fac parte o brutărie, o tipografie digitală, un atelier de ceramică, unul de lumânări decorative, o spălătorie auto, o croitorie şi o spălătorie textilă.

De mai bine de doi ani, grupul activează pe cont propriu. Este una din condiţiile esenţiale ale finanţatorilor - în timp rezonabil proiectul să poată fi derulat fără ajutor extern. În felul acesta donatorii sunt siguri că banii ajung unde trebuie, spune managerul proiectului, Florin Giosan:

Florin Giosan
Florin Giosan

„Când cineva îţi dă un ban, trebuie să-l justifici. Nu neapărat fiecare bănuţ, dar fiecare oră din programul nostru de lucru...Vreau să-mi dovedeşti că pentru funcţia pentru care te plătesc, eşti expert pe o arie anumită, ce faci şi ce-ai făcut în fiecare zi. La fiecare sfârşit de lună să-mi faci un raport frumos...Nouă ni se părea un pic comunist. Lasă-ne că ştim noi. Implementarea unui proiect presupune dezvoltarea unei idei intr-un interval de timp finit. La finalul acestei perioade trebuie să ai proiectul finisat.”

Unic de acest gen în România, Nazarcea Grup este exemplul de întreprindere care pune în aplicare la modul practic principiul inserţiei sociale ce presupune angajarea persoanelor cu capacitate redusă. În total, sunt 80 de angajaţi, între care şi Paula. Ea spune că îi place meseria pe care o practică dar şi mai mult ţine la comunicarea cu alţi oameni:

„Înainte ca să vin aici, nu eram angajată nicăieri. Nu făceam faţă la muncă, pentru că aveam crize. Erau momente când nu mă suportam pe mine însumi, dar darămite pe ceilalţi. Ca să nu provoc pe nimeni, nu m-am angajat nicăieri, nici n-am găsit, decât aici. Am văzut că nu suntem la fel. Rar găsim oameni care să ne sprijine, care să ne înţeleagă, să ne ajute, să fie cu noi....”

Dacă pentru majoritatea oamenilor, munca este doar o sursă de venit, pentru Paula ea este şi un remediu sigur contra rutinei:

„Mi-am zis să-mi ocup timpul cu ceva, să uit de starea mea, de problemele pe care le am. Adevărul este că am depăşit. La serviciu te mai relaxezi, mai ieşi pe-afară, munceşti, mai schimbi o vorbă cu o colegă...uiţi. Pe când acasă, când stai şi vezi atâtea probleme, nu te calmezi deloc, mai mult îţi faci sânge rău”.

În urma desfăşurării proiectului, 80 de persoane şi-au găsit un loc de muncă pe care înainte le fi fost mai greu să-l obţină:

„În prima zi am angajat vreo 40 de persoane. Au venit cu mămicile, cu flori, a fost o situaţie extraordinar de emoţionantă, mi-au dat lacrimile, nici măcar nu am vrut să le vorbesc, m-am speriat. Vă daţi seama, era singura şansă a familiei să-şi aducă copilul să muncească undeva”.

Managerii proiectului îşi propun ca angajaţii lor să fie suficient de pregătiţi ca să facă faţă ofertelor de pe piaţa locurilor de muncă, din sectorul de stat sau privat. Cel privat este încurajat, prin diverse metode, să dea dovadă de maximă responsabilitate socială:

„Nu vrem sa fim un loc închis, să-i închidem aici, nu. Cei care fac faţă oricând pot pleca mai departe. Dar noi le acordăm în continuare suport, ţinem legătura cu agajatorul, avem psiholog, consilier vocaţonal, care mai discută. E greu pentru orice colectiv de oameni normali, să te trezeşti într-o zi cu o persoană cu disabilităţi, care e egală în drepturi ca şi tine, că aici e problema. De ce ăla câştigă la fel ca mine, dar nu face aceeaşi muncă ca mine. Aici avem o problemă de percepţie, care nu poate fi rezolvată peste noapte. Ei ştiu foarte bine că oricând se pot întoarce, dacă nu fac faţă pe piaţa liberă a muncii. Un alt motiv de ce vor să plece este motivaţia financiară. Suntem la nivelul salarizării bugetare. Nu pot să-l motivez pe cel care munceşte mai bine şi apar tot felul de discuţii inerente şi doresc să plece. Ăsta e un lucru bun”.

Întrucât proiectul are şanse doar dacă obţine profituri sigure din comercializarea produselor şi din prestarea serviciilor, managerii sunt preocupaţi în mod deosebit de explorarea pieţei autohtone, cu riscul de a nu avea o cifră de afaceri impunătoare. Totodată, Florin Giosan ne spune că ei şi-ar dori să fie trataţi ca oricare altă firmă, chiar dacă nu sunt campioni la capitolul - promovarea produselor.

„Nu cred că mai este cineva prin preajmă care-şi mai spală rufele acasă. Îi văd pe toţi cu gentuţa dimineaţa, că e babă, că e doamnă, mă gândesc că le convine, preţurile sunt relativ bune, iar serviciile, zic eu, sunt de calitate”

După ce am cunoscut, fie si sumar, activitatea intreprinderilor din miniconsortiul Orizont 2009, involuntar mă gîndesc la oamenii care stau îndărătul produselor sau a serviciilor care le consum zilnic, chiar dacă nu le văd privirile.

***

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenţei proprietăţii media, a accesului la informaţie, promovarea valorilor şi integrării europene”, realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360. Elaborarea materialului a fost posibilă datorită suportului acordat de Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.

Pe aceeași temă

Previous Next

XS
SM
MD
LG