Seara trecută, la cinematograful Odeon din Chişinău, a fost proiectată pelicula de producţie poloneză „Ida” cu care debutează de fapt un festival de cinci zile de film polonez prin care organizatorii propun cinefililor moldoveni să marcheze, împreună cu ei, 25 de ani de la căderea comunismului în Europa Centrală. Natalia Sergheev a vizionat şi ea filmul, alături de o sală plină de spectatori:
„Ida” relatează povestea unei orfane crescute în mănăstire, care alături de singura sa rudă în viaţă, începe o călătorie în trecutul familiei, dar şi spre ea însăşi. Se întâmpla în Polonia comunistă a anilor 60, iar povestea acestei tinere apare în faţa spectatorului ca o dramă umană de o tristeţe dezolantă.
Criticii spun că întreaga lucrare nu este altceva decât o reflecție asupra diferitelor fațete ale libertății umane, într-un secol marcat de idei distructive. Cu ce altă peliculă putea să înceapă un festival de film dedicat libertăţii obţinute după prăbuşirea unei orânduiri bazate pe astfel de idei?
„Desigur, înainte noi nu puteam spune deschis tot ce gândeam”, îmi spune un spectator cu care înfiripăm o discuţie, imediat după încheierea proiecției:
„Astăzi, e mult mai ușor să gândești și să acționezi liber. Pe atunci, multe posibilități ți se deschideau în funcţie de «casta» în care erai, cei fără legături mizau mai mult pe noroc. Dar astăzi e de departe mai ușor să-ți realizezi visurile”.
Iată şi o altă impresie „la cald” pe care mi-o împărtăşeşte un alt spectator, un bărbat între două vârste, trecut şi el prin perioada căreia i se adresează filmul:
„În ultimul timp, lumea are și vocabular, are și imaginație și știe să-și exprime gândul, are curaj. Și este un lucru foarte frumos, nobil, pozitiv. A fost revoluționată gândirea, era inhibare, era închistată lumea, era o încordare. Mă bucur pentru copiii care azi, într-adevăr sunt foarte degajați și știu să-și exprime gândul și vorbesc foarte la subiect, laconic și expresiv”.
„Trebuie să știi cum să folosești libertatea. Nu toți pot să o folosească. Unora libertatea le încurcă, altora dimpotrivă, le ajută. Libertatea e un concept cu care trebuia să fii foarte atent şi în trecut, şi trebuie să fii atent şi astăzi. Poate tinerii vor avea altă atitudine”, spune o doamnă care nu se lasă dusă acasă după
încheierea proiecţiei.
Inspirată de această paralelă între prezent şi viitor, mă încumet să iau în discuţie cu interlocutorii mei următori un alt aspect ce mi se pare revelatoriu: dar a ieşit oare Moldova şi locuitorii ei din comunism definitiv?
„Iarăși facem referință la libertate, adică nu avem libertate în gândire. Tindem spre libertate în gândire dar oricum rămânem un pic limitați. Libertatea de gândire care este destul de limitată, face ca și acțiunile noastre să fie la fel de limitate”.
„Cred că nostalgia ceea la oamenii mai în vârstă, să zic aşa. A rămas trecutul în suflet. Cine va ajunge la comunism va trăi perfect, va trăi cel mai fericit, era ca o directivă a comunismului”.
„Avem exemplul biblic: 40 de ani prin pustiu pentru a se ajunge la o nouă societate”.
„Ida” pune în discuţie în special libertatea interioară a individului, ale cărei dimensiuni sunt puse la îndoială sub presiunea unui regim totalitar, în care să fii evreică ar fi fost un păcat. În serile următoare, publicul moldovenesc este invitat la alte câteva filme ce abordează subiecte similare – o poveste despre lupta pentru demnitate cu titlul „Să vrei să trăieşti”, alta despre adolescenţii polonezi intitulată „Baby Blues” sau povestea libertăţii vieţii în apropierea naturii în filmul „Păpuşa”.
După Chişinău, filmele libertăţii vor
pleca spre Bucureşti, unde va avea loc un festival similar în perioada 28-30 noiembrie şi 5-7 decembrie.
