Linkuri accesibilitate

Vitalie Șchiopu: „nu poți face nimic în Moldova dacă nu gîndești cum gîndesc europenii”


Despre caritate cu reprezentantului organizaţiei britanice „Blythswood Care”.

În Republica Moldova sunt zeci de organizaţii de caritate care îi ajută pe cei mai necăjiţi şi care învaţă că: e bine să dai, când ţi se cere, dar şi mai bine – fără să ţi se ceară, din înţelegere. Cum e să ajuţi dezinteresat oamenii din Republica Moldova? O întrebare pe care i-am adresat-o reprezentantului organizaţiei britanice de caritate „Blythswood Care”, Vitalie Şchiopu:

Vitalie Şchiopu: „Ştiţi, când noi am început să facem caritate în Republica Moldova, oamenii erau foarte reticenţi...”

Europa Liberă: Ce an era?

Vitalie Şchiopu: „Era anul 1997. De-a lungul anilor am observat că oamenii au pierdut sentimentul că cineva poate să le facă un bine fără să ceară ceva de la ei. Sunt originar din Republica Moldova. M-am născut în anii ’70 şi văd o diferenţă extrem de mare între oamenii care au trăit în acea perioadă, adică înainte de ’90.”

Europa Liberă: Vă referiţi la cei născuţi în fosta Uniune Sovietică?

Vitalie Şchiopu: „Da, şi asta a fost o problemă, pentru că la început oamenii nu înţelegeau care este scopul nostru. Mereu se gândeau că, de fapt, caritatea are în sine un scop meschin sau că cineva intervine din afară. Până când au trecut anii, oamenii au înţeles că facem acest lucru pur şi simplu pentru că îi iubim, pur şi simplu pentru că vrem să facem bine şi vrem ceva să schimbăm.

Consider că nu poţi schimba nimic în Moldova dacă nu schimbi, mai întâi, omul individual. Degeaba implementăm legi europene dacă nu gândim aşa cum gândesc europenii. Am fost în multe ţări, am vizitat Europa şi am văzut că oamenii sunt altfel, dar nu din cauza că cineva pune presiune asupra lor, ci sunt altfel în gândirea lor, ei sunt aproape de oameni. Uitaţi-vă la felul în care aici unii reacţionează la persoanele cu nevoi speciale: nu vreau să am de-a face cu acest copil sau cu acest om. Nu ştiu de unde în societatea noastră avem această gândire superioară că o dizabilitate este un blestem şi acest om trebuie tratat ca atare.

În ţările străine orice om cu dizabilitate trăieşte uneori mai bine ca un om sănătos, pentru că statul, oamenii din jur, mereu contribuie ca acea dizabilitate să nu iasă în evidenţă, iar el să trăiască o viaţă normală.”

Europa Liberă: Dar cum se educă bunăvoinţa faţă de aproape?

Vitalie Şchiopu: „Cred că noi suntem victimele sistemului în care am crescut. Problema economică a unei ţări stă în cultura ei. De ce în ţări cum este Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca, nivelul corupţiei este scăzut? Nu din cauza legilor, ci din cauză că fiecare cetăţean înţelege că el nu poate fura. El are acest gând întipărit în minte de bunei, de străbunei, de părinţi, că el nu poate pune mâna. Această faptă este greşită nu din cauza că procurorul sau judecătorul spune că nu e bine, ci pentru că omul are educaţia potrivită de acasă, el ştie că nu trebuie să pună mâna.

Dar, nouă, din cauza că am fost crescuţi într-un sistem totalitar, în care cineva a gândit în locul nostru, cineva ne-a condus, ne lipseşte această gândire individuală. Adică, omul în societatea comunistă nu gândea pentru sine, cineva gândea în locul lui. Atunci când noi am început să trăim în libertate după anul 1990, după ce am devenit independenţi, cred că mulţi oameni, pur şi simplu, nu şi-au găsit motivaţia. Alţii, însă, şi-au găsit-o foarte simplu: mănâncă, îmbracă-te şi trăieşte, acum este momentul tău.

Din cauza aceasta noi trebuie să reeducăm poporul moldovean la acele principii în care părinţii au avut un impact asupra copilului, l-au învăţat că nu e bine să furi, nu e bine să bei etc. Cultura trebuie schimbată pentru că indiferent dacă implementăm legile europene, singure acestea nu ne vor aduce nimic. Omul întotdeauna va găsi calea de scăpare. De asemenea, educaţia trebuie să fie în şcoli, în familie, ONG-urile trebuie să fie active şi noi, ca şi un ONG în teritoriul Republicii Moldova, încercăm să schimbăm oamenii la nivel individual.”

Europa Liberă: Bănuiesc că aţi vizitat multe ţări, e diferenţă între felul în care, de exemplu, se face caritate în Marea Britanie şi felul în care se înţelege în Republica Moldova a face caritate?

Vitalie Şchiopu: „Eu cred că da, în aceste ţării oamenii au integrată dorinţa de a dărui, mai ales am văzut acest lucru în Statele Unite ale Americii, unde fiecare individ, care nu contează unde lucrează, el trebuie să fie undeva voluntar. În timpul lui liber el trebuie să facă ceva folositor comunităţii. Acest comportament ne lipseşte în Moldova.

Mulţi sunt obişnuiţi doar să meargă la lucru, iar apoi să se concentreze pe familie. În alte ţări fiecare om îşi găseşte un loc, o instituţie în care poate să dea o mână de ajutor, să îngrijească un copil, să ajute un spital şi fac acest lucru fără bani, aşa sunt educaţi.

În Republica Moldova trebuie să educăm oamenii mai ales începând chiar din grădiniţă, din şcoli, ca copiii să aibă anumite activităţi voluntare. Eu cred că astfel oamenii vor câştiga foarte mult pentru că întotdeauna un sistem bugetar nu poate acoperi toate găurile. Tocmai voluntarii sunt cei care acoperă breşile în societate şi, în primul rând, cred că oamenii nu au nevoie atât de mult de lucruri materiale sau bani, ei, în primul rând, au nevoie de inimă, de înţelegere şi, ştiţi, un om cu dizabilităţi doreşte ca să-i vorbeşti din inimă.

Această comunicare, această bunătate nu se poate câştiga cu bani, chiar dacă am fi un ONG bogat, cu bani nu poţi acoper aceste nevoi. Omul este o fiinţă socială şi are nevoie de comunicare. Cred că tocmai voluntarii, prin faptul că depun inima lor, pun timpul lor la dispoziţie, acoperă aceste breşe.”

Europa Liberă: În Republica Moldova deseori un act de caritate este însoţit de publicitate. Asta mai este caritate?

Vitalie Şchiopu: „În primul rând, eu cred că o Fundaţie caritabilă uneori poate că are nevoie de publicitate, pentru că ea trebuie să adune fonduri, or altfel cum vor cunoaşte oamenii despre tine? Atunci când organizaţiile caritabile exagerează în PR, e clar că ei nu fac caritate din inimă. Eu cred că atunci când faci un un act de caritate din inimă, mâna dreaptă nu trebuie să ştie ce face mâna stângă.

Vă dau un exemplu: pe parcursul anilor, într-un anumit spital am adus zeci de frigidere, zeci de televizoare, sute de paturi. A venit un demnitar de la Chişinău şi a donat un televizor. Faptul că acel om a donat un televizor era în toată mass-media din Moldova. Oamenii ne întrebau: de ce nu faceţi acelaşi lucru? Păi, nu e treaba noastră să facem publicitate. Treaba noastră e să facem bine, fără să ne gândim la consecinţe. Eu cred că în aceasta stă forţa, în primul rând, ONG-urilor şi forţa oamenilor.

Uneori în ONG-uri nu lucrează oameni bogaţi, sunt oameni care au, pur şi simplu, pasiune şi inimă pentru lucrul pe care-l fac. Eu cred că acest lucru este important, ca actele de caritate să nu se transforme într-un PR ieftin. Caritatea trebuie să fie făcută din inimă şi cu dragoste mare faţă de cei care sunt în nevoie.”

XS
SM
MD
LG