Linkuri accesibilitate

Un ziar în fiecare seară: „Jurnal de Chişinău”


Invitata serii este Rodica Mahu, redactorul-şef al publicaţiei.

„Mircea V. Ciobanu glosează pe marginea sinonimiei în politica moldovenească, cităm: „Nu este atât de simplă, precum se pare, istoria cu derivatele din alte formaţiuni, din formaţiunile-mastodont, „clasice”, cum ar veni. Chiar dacă se rup de la un partid (relativ) mare, versiunile „sinonimice”, modeste la început, uneori se impun. Istoric, liberal-democraţii (de exemplu) sunt o derivată a democraţilor, după cum şi aceştia sunt o derivată a mastodontului democrat-agrarian. Potentaţii zilei niciodată nu au fost tare buni, lumea fie construindu-şi singură destinul, fie mulţumindu-se cu resturile de la festinul împărătesc. Poveştile despre domnitorii buni sunt fie legende (dacă e vorba de trecut), fie poveşti spuse din frică, dacă „tătucul” e încă în viaţă. Tocmai din aceste considerente, cei de sus trebuie limitaţi în drepturi. Şi atunci alegerile nu ar mai fi de fiecare dată apocaliptice. Doctrina liberală pe asta se ţine. Pe când la noi, liberalii, cum vin la putere, imediat încep să întărească statul (statul din ei, statul care sunt ei, cum ar veni). În detrimentul cetăţeanului. Din contul libertăţilor acestuia, consideră MVC şi conchide: dar, bineînţeles, din perspectiva unui (oricare ar fi) partid, toţi ceilalţi sunt adversari. Din perspectiva oricărui partid, (alte) sinonime potrivite nu există. Şi primii adversari la îndemână sunt chiar cei mai apropiaţi „sinonimic”, cei pe care îi revendică electoratul. Iată de ce „ecumenismul” unui partid este fariseic prin definiţie.

În schimb, un mesaj de împăcare poate să vină din afara partidelor. Un îndemn (nu admonestare) de a vota forţele proeuropene, fără nuanţe discriminatorii. Şi fără vreo aluzie la un „ales adevărat” din umbră.

Svetlana Corobceanu trece în revistă contribuţiile la fondurile electorale aduse de membrii partidelor şi constată că cei mai umili dintre ei sunt, paradoxal, mai generoşi cu partidele decât cu propriile soţii. Din pensii de 900 de lei ei fac donaţii de circa 90 000 de lei. De exemplu, un pensionar generos de pe lista socialiştilor este Leonid Burlacu, în vârstă de 64 de ani, din Cupcini, Edineţ. Soţia sa i-a declarat, franc, la telefon reporterului nostru că bărbatul său a lucrat în trecut mecanic auto. Acum are o pensie de 900 de lei. Cea mai mare parte a banilor acumulaţi în prima perioadă a campaniei electorale de către Partidul Democrat din Moldova au fost investiţi în publicitate, şi nu în oricare, ci în publicitatea la posturile TV ce fac parte din holdingul General Media Grup, cu alte cuvinte, banii se vântură în buzunarele aceleiaşi perechi de pantaloni.

Nadine Chilianu se referă la sloganurile concurenţilor electorali. „Sloganurile sunt pentru cei care nu se orientează deloc în procesele politice din RM şi urmează a fi „modelaţi” şi „curtaţi” prin mesaje electorale în situaţia când această categorie de cetăţeni nu cunoaşte cine se află în spatele liderului, prin ce s-a manifestat echipa aceasta în trecut”, ne-a declarat analistul Oazu Nantoi.

De asemenea, citiţi în JURNAL o cronică semnată de unul dintre membrii juriului de la Festivalul de Film de la Varşovia, care scrie că „punctul de vedere al lui Durbală ar trebui încurajat, deoarece prin filmul „Ce lume minunată” autorul promite mult demonstrând elemente dramaturgice unice”.”

XS
SM
MD
LG