Linkuri accesibilitate

Tudor Lazăr: „Respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, asigurarea liniştii în societate sunt priorităţi naţionale”


De vorbă cu avocatul poporului despre campania împotriva violenței domestice din R.Moldova.

Numărul cazurilor de violenţă în familie, doar cele despre care se ştie, s-a dublat faţă de anul trecut. Fiecare a şaptea femeie măritată la ţară este agresată de soţ, arată statisticile. O realitate care necesită şi reacţii, şi remedii. O campanie cu genericul „Familie fără violenţă, societate fără violenţă!” a fost lansată acum la Chişinău. Discutăm astăzi cu unul dintre iniţiatorii acestei campanii, ombudsmanul Tudor Lazăr.

Europa Liberă: Aşadar, a fost lansată campania „Familie fără violenţă, societate fără violenţă!”, inițiată de Oficiul avocatului poporului, ombudsmanul Tudor Lazăr, în parteneriat cu Asociația Promo-LEX și Centrul pentru Asistenţa şi Protecţia Socială a Victimelor Traficului de Ființe Umane. O campanie programată pentru perioada 15 octombrie – 25 noiembrie 2014. Prilejul convenţional al convorbirii noastre. De fapt care este realitatea la zi din punctul de vedere al violenţei de familie?

Tudor Lazăr: „Respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, asigurarea liniştii în societate sunt priorităţi naţionale. Violenţa în familie nu este o chestiune privată cum cineva şi o crede, dar e o chestiune de interes public care implică acţiunea eficientă a statului. Campania „Familie fără violenţă, societate fără violenţă!” care a fost lansată ieri, de Ziua mondială a femeilor din mediul rural, îşi propune ca scop ca să discutăm în cadrul acestei campanii şi să stabilim motivele care determină violenţa conjugală, dar şi violenţa în familie, în general. Fie că această violenţă are loc faţă de soţie, faţă de soţ sau faţă de copii. Un alt scop al campaniei este scoaterea în evidenţă încă o dată a rolului important pe care le au toleranţa şi respectul unul faţă de altul şi cum aceste principii pot uni atât familia, cât şi societatea.”

Europa Liberă: Domnule Lazăr, evoluţie sau totuşi involuţie în ceea ce ţine de acest fenomen? Aşa cum arată statisticile parcă ar fi o involuţie. Dar ar putea fi însă şi faptul că mai uşor sunt descoperite aceste cazuri de violenţa şi ajung în atenţia publicului, s-au făcut anumite ajustări şi legislative.

Tudor Lazăr: „Este şi una şi alta. Problema constă în aceea că se atrage o atenţie deosebită acestui fenomen în timpul de faţă. Prejudecăţi mai există. Este ruşine să aduci la cunoştinţa publicului, la cunoştinţa vecinilor cazurile de violenţă. Cum se zice „nu scoatem gunoiul din casă”. Pe timpuri se vorbea mult mai puţin despre violenţa în familie. Astăzi violenţa în familie este un fenomen real, care este scos la iveală şi în acest lucru se implică atât societatea în întregime, cât şi organele de poliţie şi asistenţă socială.”

Europa Liberă: Fiecare a şaptea nevastă bătută în mediul rural, fiecare a şasea – la oraş. Fapt în sine demn de toată îngrijorarea unei societăţi care se doreşte civilizată. Se ştie cel puţin ce s-a întâmplat cu aceşti fiecare al şaselea, respectiv fiecare al şaptelea soţ violent, agresor?

Tudor Lazăr: „Problema constă în aceea că o statistică aşa rigidă nu se duce. Atunci când are loc violenţa în familie este necesar ca lumea să cunoască ce trebuie să facă. Ei trebuie să se adreseze nemijlocit inspectorului de sector, organului de asistenţă socială. Odată adresându-se cu asemenea cerere bineînţeles că organele respective se vor adresa către instanţa de judecată. De fapt şi victima poate să o facă. Instanţa de judecată este obligată în termen de 24 de ore să emită o ordonanţă de protecţie.”

Europa Liberă: Dar există garanţie că această victimă care a îndrăznit, s-a încumetat să anunţe autorităţile, persoanele abilitate va fi în siguranţă după ce a făcut acest anunţ? Sau va rămâne iarăţi pe contul ei propriu în faţa agresorului fie că este soţul sau soţia, sau altcineva.

Tudor Lazăr: „În ordonanţa de protecţie se indică ce trebuie să facă agresorul: să nu se găsească în apropierea victimei, să fie la o distanţă oarecare. Victima poate fi plasată în locuri de protecţie. Dar trebuie să privim real la viaţă pentru că în unele momente după ce are loc agresiunea chiar dacă va fi sentinţă de condamnare în acest sens oamenii se întâlnesc, oamenii revin. În situația dată este necesar ca să sensibilizăm populaţia şi să o educăm în sensul că violenţa în familie nu poate exista deoarece atunci când vorbim despre căsătorii nu vorbim despre liberul consimțământ de dragoste, întrebarea se pune unde e ulterior această dragoste, acest respect reciproc.”

Europa Liberă: Cum aţi aprecia Dvs. că autorităţile îşi fac treaba sau au început să-şi facă treaba în asemenea cazuri? O familie de moldoveni ajunsă într-o ţară europeană, în Italia, de exemplu, acolo dacă există acest fenomen, violenţa în familie, victima este total protejată, este suficient să se adreseze la poliţist şi toate lucrurile se rezolvă. Pe când, aici, continuă să existe această părere că oricum nimic nu se va rezolva, oricum victima îşi va îngreuna situaţia dacă va apela la autorităţi. Cât timp va mai exista această percepţie?

Tudor Lazăr: „Şi în ţările avansate economic, dezvoltate violenţa în familie există. Fenomenul există şi în societatea noastră. Noi avem legislaţie în acest sens şi Constituţia, şi o Lege specială cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, Codul Penal pedepseşte agresorul. Deci, avem legislaţie şi nu este atât de rea.”

Europa Liberă: Ce nu avem, domnule Lazăr?

Tudor Lazăr: „Se pare că nu avem oameni care să aplice această legislaţie, să o pună în practică. În asta constă toată problema societăţii noastre. Pe de altă parte, la noi mai persistă încă mentalitatea veche. Cum am menţionat şi anterior – „să nu scoatem gunoiul din casă ca să nu ne râdă vecinii”. Cam de acest gen este situaţia.”

Europa Liberă: O nouă campanie, salutabilă în fond. Dar campanii au mai fost şi iată că violenţa în familie se dublează faţă de anul trecut. Ce credeţi că nu este în regulă, în acest caz?

Tudor Lazăr: „Statistica are două faţete. E bine că avem cazuri care ne indică o majorare a cazurilor de violenţă. Asta vorbeşte şi despre faptul că autorităţile fie poliţia, fie asistenţa socială, dar şi cetăţenii au înţeles că trebuie să rupă cu trecutul şi trebuie să pună capăt acestor violenţe în familie. Ei trebuie să se adreseze la organele competente care, la rândul lor, trebuie să-şi facă meseria. Poate că ei îşi fac meseria mai bine, poate că societatea a devenit mai deschisă. Este un lucru bun. Trebuie să luăm măsurile necesare potrivit legii ca victima să fie protejată aşa cum este necesar, cum cere legea, iar agresorul să fie pedepsit. Mai sunt cazuri când victimele după ce depun cerere vin şi cer ca agresorul să nu fie pedepsit. Mai este situaţia că statul nu a construit încă suficiente case pentru protejarea victimelor. După 90 de zile ce face victima? Se întoarce în căminul familial şi iarăşi e o problemă.”

XS
SM
MD
LG