Comisia Europeană a fost întotdeauna o instituţie hibridă, iar identitatea sa a început să fie definită în termeni foarte precişi, în raport cu Parlamentul European şi cu capitalele statelor membre, abia odată cu Tratatul de la Lisabona.
Autentic executiv, Comisia Europeană este ceea ce se apropie cel mai mult de ideea unui guvern european, iar comisarii corespund, fiecare, unui ministru. Practic, singurul domeniu pentru care nu există un comisar (deci un ministru) european este Apărarea. Tările Uniunii Europene nu au avut niciodată, şi nici nu se pregatesc să aibă, o apărare comună.
Comisarii europeni sînt echivalentul imediat al unor miniștri europeni. Președintele Comisiei e cel care împarte posturile și care dă tonul ideologic și politic general.
Sub ultimul președinte, de pildă, portughezul Jose Manuel Barroso, direcția ideologică a Comisiei Europene a fost una neoliberală, Uniunea Europeană supunându-se ideologiei pieței, chiar și pe timp de criză, ajungându-se la aceste mecanisme constrângătoare prin care țărilor în criză le-a fost agravat regimul de austeritate, în cazul Greciei mergându-se până la o gravă criză socio-economică.
Comisia este pe de o parte „gardianul tratatelor”, pe de alta e structură care propune, redactează și implementează legislația nouă.
Selectarea si numirea Comisiei are loc potrivit unui algoritm foarte complex.
Presedintele Comisiei e ales si numit prin negocieri complexe intre șefii de stat si de guvern. E vorba in general de un fost sef de guvern, sau ministru de externe, cu mari calitati diplomatice si organizatorice. El are puteri foarte largi si decide singur distribuirea portofoliilor celorlalti comisari.
Aceștia sunt numiti de țările membre, câte un comisar pentru fiecare țară, indiferent de importanța populației sau economiei ei. Actualmente sunt 28, socotind si șeful comisiei.
Acesta poate decide sa respingă unul din candidații propuși, moment in care țara respectivă trebuie sa propună pe altcineva.
Dupa ce președintele comisiei, asa cum face sși un sef de guvern, decide repartizarea portofoliilor, candidații comisari sunt audiați de Parlamentul european, care are chiar puterea de a decide respingerea in bloc a comisiei.
In final, intariti de aprobarea data de Parlamentul european, comisia, ca un adevarat guvern, va avea o legitimitate democratica.
In trecut, au fost cunoscute nenumărate cazuri de legiferare abuziva, de intervenție birocratică a comisiei in toate cotloanele vieții cotidienele a cetățenilor țarilor membre. Ultimul asemenea caz celebru a fost anul trecut, cand comisia a vrut sa impună restaurantelor sa nu mai pună pe mese flacoane de ulei fara eticheta, pentru a se vedea proveniența uleiului. In urma scandalului si protestelor stârnite atunci, legislația a fost retrasa.
In actuala comisie, presedintele Jean-Claude Juncker a creat un post foarte important, acordat unui puternic personaj, olandezul Frans Timmermans, care se va ocupa de buna reglementare a legislației, eliminând directivele abuzive.
Actualele audieri ale noilor Comisari Europeni în comitelele aferente din Parlamentul European au început într-o atmosferă de complicitate ideologică între principalele grupuri politice din Parlamentul European, creștin-democrații (PPE), socialiștii și liberalii.
Printre marile modificări atât de doctrină, cât și instituționale, se numără restructurarea Comisiei, dar si faptul că s-a precizat foarte limpede și în mod definitiv că nici o altă extindere a Uniunii nu va avea loc în următorii 5 ani. De aceea, portofoliul extinderii a fost unificat cu cel al vecinătății, care acoperă și țările Caucazului și ale bazinului Mării Mediterane și încredințat austriacului Johannes Hahn.
Audierile se vor încheia marți 7 octombrie.
----------
Atunci când a fost inaugurată, în octombrie 2005, Delegaţia Europeană de la Chişinău, cum este denumită reprezentanţa oficială a Comisiei Europene în Republica Moldova, avea de gestionat domenii ceva mai simple ale raporturilor diplomatice dintre cele două entităţi: în primul rând, să monitorizeze realizarea de către guvernul moldovenesc a unui acord de parteneriat şi cooperare care exista la acel moment. În mandatul misiunii mai intra să aprofundeze relaţiile politice şi economice ale Bruxelles-ului cu ţara ce-şi manifestase dorinţa de a se alinia la standardele şi valorile UE şi să gestioneze numeroasele programe de asistenţă prin care Comisia Europeană ajuta Moldova să implementeze reformele necesare acestui demers.
Acum, când relaţiile Chişinăului cu UE au avansat până la semnarea, în această vară, a unui acord de asociere, misiunea delegaţiei s-a complicat. “Începe munca adevărată”, declara actualul şef al misiunii, diplomatul finlandez, Pirkka Tapiola, imediat după ce acordul fusese semnat la Bruxelles de premierul moldovean Iurie Leancă şi ratificat, deşi deocamdată doar de parlamentul de la Chişinău şi alte câteva legislative ale statelor membre ale UE. La scurt timp, tot Pirkka Tapiola era cel care anunţa că suportul financiar de 65 de milioane promis guvernului pentru realizarea unei profunde reforme a justiţiei va fi mai mic cu cel puţin 2 milioane de euro, pe motiv că guvernul a promis, dar nu a realizat o restructurare, absolut necesară şi în care se angajase retoric, a Procuraturii Generale.
Nici mandatul predecesorului lui Pirkka Tapiola, cel al diplomatului german devenit un personaj extrem de puternic la Chişinău, Dirk Schubel, nu a fost lipsit de cazuri ce ar fi produs disconfort guvernării pro-europeană de la Chişinău şi ar fi mobilizat-o să se ţine de cuvânt în raport cu reformele promise Bruxelless-ului. Memorabilă a fost mai ales o declaraţie a diplomatului de pe finalul mandatului. “Problema politicienilor moldoveni e că nu au o privire de perspectivă asupra viitorului ţări, ci sunt interesaţi de problemele de partid şi cele personale”, spusese diplomatul la un moment dat, când luptele între politicienii din diferite partide de guvernare deveniseră atât de crâncene că erau cât pe ce să să stopeze reformele proeuropene, iar prin asta puneau sub risc şi asocierea Moldovei la UE.
Politicienii din arcul de guvernare au considerat nu tocmai diplomatică acea luare de poziţie. Observatorii independenţi, printre ei Eduard Ţugui de la IDIS Viitorul, cred însă că spusele emisarului european au avut un rol de jucat în pacea instalată ulterior între componentele guvernării, fără de care continuarea reformelor devenise de neimaginat.
„A fost cel mai diplomatic mod de a spune ceea ce trebuia spus. Pentru că nu este vorba despre un oarecare ambasador. Este ambasadorul care coordonează implementarea unor sume mari de bani, care vin nu ca credite, ci ca granturi din partea UE în RM. Când gestionezi bani ai cetăţenilor UE, sigur că la un moment dat eşti constrains, determinat, să ridici pe alocuri tonalitatea”, ne-a explicat Eduard Ţugui.
De altfel, dificultatea actualului mandat de şef al Delegaţiei va fi, aşa cum cred mak’joritatea experţilor, să ţină din scurt autorităţile în procesul de punere în practică a acordului de asociere. Fiind un document extreme de complicat, acordul nu a reuşit deocamdată să-şi demonstreze beneficiile, dar, odată semnat, a şi determinat o reacţie extrem de dură din partea Rusiei, care a sistat importurile de fructe, legume şi conserve din Moldova, ceea ce s-ar putzea soklda cu falimentul multor producători agricoli moldoveni.
