Linkuri accesibilitate

Vederi din Rusia: arta kitsch-ului stradal și Vladimir Putin


Numai în Rusia poți avea privilegiul de a… mușca dintr-un Lenin sau un Stalin mic de ciocolată, ca și din alți membri ai fostelor Birouri politice comuniste.

Primul lucru care îți sare în ochi cînd ieși din Gara Moscova, ajungînd la St. Petersburg, este un soi de Moș Crăciun ciocolatiu, de dimensiuni apreciabile, în fața a ceea ce se numește Muzeul Ciocolatei. Gîndul care îți trece imediat prin cap este unul relativ admirativ la ideea de a vedea un asemenea muzeu situat în incinta unei gări. Dar, după cîteva zile de plimbare prin orașul de pe Neva, înțelegi că nu este vorba decît de un lanț de magazine ce vînd suveniruri în ciocolată, figurine în mare parte ilustrative pentru arta kitch-ului; un kitsch care, privit mai atent, include și o doză de umor. Fiindcă, bănuiesc că numai în Rusia poți avea privilegiul de a… mușca dintr-un Lenin sau un Stalin mic de ciocolată, ca și din alți membri ai fostelor Birouri politice comuniste al căror nume le este astăzi cunoscut îndeobște mai ales istoricilor.

Placa memorială pe clădirea unde a trăit Mihail Zoșcenko la St. Petersburg
Placa memorială pe clădirea unde a trăit Mihail Zoșcenko la St. Petersburg

Dacă ar fi supraviețuit vremurilor, scutit de persecuțiile trăite sub Stalin, ucraineanul născut la Poltava și mort la Leningrad, autorul satiric Mihail Zoșcenko - al cărui muzeu poate fi vizitat pe unul din canalele Nevei -, ar fi scris probabil o schiță, despre virtuțile culinare și medicale ale Lenin-ilor din ciocolată în funcție de diversele proporții de cacao folosite, 70 sau 85%. Așa nu le vom afla niciodată… Și trebuie să fi puțin masochist să plătești echivalentul celor circa zece euro, cît costă un Lenin mai năltuț, din ciocolată albă și frumos împachetat, ce ți se oferă în elegantul magazin de delicatese Eliseev, într-o clădire splendidă în stil Art Nouveau de pe Nevski Prospect, ce nu poate fi ocolită de nici un turist cît de cît avizat.

Observația care îți trece prin minte este că rușii nu au privilegiul de a gusta, eventual, de a mușca, decît din Lenin, niciodată și dintr-un… Vladimir Putin, iar întrebarea anexă este cine oare cumpără acest gen de figurine din ciocolată. O întrebare, poate, neserioasă, dat fiind că Partidul Comunist rămîne a doua fracțiune parlamentară ca importanță din Duma de Stat, cu vreo 80 de deputați. Oricum, este foarte probabil că acest gen de artă kitsch, cu un substrat modest politic, este controlată undeva, sus, la direcția… statuilor și monumentelor.

Lenin scos la vînzare în ciocolată nu este decît o prelungire capitalistă a zecilor de întrupări în care îl poți admira pe părintele totalitarismului rus, pornind de la basoreliefurile din gările de metrou, pînă la statuile monstruoase, în care îți arată, vag, direcția cu un deget întins…

Spre deosebire de Lenin, aflat, probabil, pretutindeni și nicăieri pentru ochii petersburghezilor sau moscoviților tineri, cultul președintelui Vladimir Putin prin arta kitsch-ului patriotic este bine în evidență. Un cult ce are o materie principală și un fel de a fantasma cu mesaj aparte. Președintele nu are (încă) monumente în piatră sau aramă.

Materia sa predilectă pare să fie… bumbacul, iar domeniul specific tricourile, tee-short-urile. Ele sînt comercializate la orice colț de stradă și în pasajele subterane, îndeobște ca suvenir pentru turiști, iar la Moscova, într-o tarabă specială din Piața Roșie, ce vinde exclusiv Putini de bumbac, cum stă scris pe ea „numai pentru patrioți”, cu o mențiune în engleză că, imaginile președintelui ar reprezenta (probabil) „inimile Rusiei”.

Dacă arta desenului figurii președintelui de pe tricouri nu excelează prin măiestrie, citatele din spusele lui ce îi însoțesc portretele, ca și comentariile ad-hoc ale „artiștilor”, sînt foarte expresive pentru imaginea de gentleman „dur”

pe care o împrăștie acest gen de propagandă stradală. „Cine ne va răni, nu va supraviețui mai mult de trei zile”, sună un asemenea citat din înțelepciunea prezidențială. „Ei sînt patrioți, iar tu?”, stă scris ca îndemn pe un alt tricou, în timp ce un al treilea îl declară pe Putin „cea mai politicoasă persoană”, iar un al patrulea cere să „nu le cedezi…” Imaginile lui Putin sînt în cele mai diverse posturi, imitînd pe cele văzute la televizor sau în presă, cu torsul dezbrăcat, călare și cu o emblemă țaristă în fundal, ca niște aripi, în uniformă militară, cu tricou olimpic, în costum la trei ace cu vestă ș.a.m.d.

Nu este de loc clar cine cumpără aceste tricouri, dar, timp de o săptămînă de toamnă călduroasă, nu am văzut decît tineri purtînd tee-shorturi cu imagini ce pot fi văzute pretutindeni și în Occident, nici unul cu inscripții sau imagini propagandistice.

Cea de-a doua materie în care este vîndut Putin o constituie amalgamul de plastic și fier magnetic, magneți cu imaginea lui ce copiază diverse fotografii și cu inscripții la fel de „incitante”. Între ele domină aceea care pretinde concis: „Crimeea (e) a noastră”…

Și, în sfîrșit, există și mici pseudo-opere de artă, în piatră sau fildeș, busturi de 5-10 centimetri înălțime ale părintelui statului, Vladimir Putin, așa cum odinioară erau cele ale lui Lenin sau Stalin. Prețul lor este însă substanțial, 2000 de ruble (aproximativ echivalentul a 50 de euro), așa că este greu de crezut că s-or fi găsind amatori printre ruși, de a-l plasa pe un birou sau pe un raft de bibliotecă. Cel puțin, nu încă, pînă nu devine ciocolată…

Previous Next

XS
SM
MD
LG