Linkuri accesibilitate

Octavian Țîcu: „Sîntem într-o triplă dimensiune de insecuritate”


Interviul dimineții despre situarea R. Moldova între Occident și Rusia și chestiunea apropierii de Nato.

Comisia pentru Relaţii Externe a Senatului american a aprobat joia trecută, în unanimitate, proiectul de lege care prevede, între altele, acordarea statutului special de aliaţi majori non-NATO Ucrainei, Republicii Moldova şi Georgiei. Proiectul mai are un drum lung pentru a intra, dacă va intra în vigoare. Dar ce presupune, de fapt, acest statut? Rimează oare cu statutul de neutralitate al Republicii Moldova? O

întrebare pe lângă altele pe care le vom adresa istoricului Octavian Ţîcu, cercetător-coordonator la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe.

Europa Liberă: Aşadar, Comisia pentru Relaţii Externe a Senatului american a aprobat joia trecută, în unanimitate, proiectul de lege care prevede sancţiuni extinse contra Rusiei şi aliaţilor acesteia, precum şi acordarea statutului special de aliaţi majori non-NATO Ucrainei, Republicii Moldova şi Georgiei. Sigur, pentru a intra în vigoare, iniţiativa va trebui să treacă de plenul Senatului SUA şi să fie promulgată de preşedintele Barack Obama. Chiar dacă e oarecum devreme, ce ar presupune, de fapt, un asemenea statut pentru R. Moldova?

Octavian Ţîcu: „Mai întâi o mică explicaţie: NATO a suferit o schimbare majoră la nivelul organizării forţelor militare şi a statutului său, după anul 1989, o dată cu căderea regimului comunist în Europa de Est şi a Uniunii Sovietice. NATO a fost gândită mai întâi de toate ca o organizaţie care trebuia să bareze expansiunea comunismului şi a Uniunii Sovietice în lume. Una din aceste schimbări majore a fost tocmai acest statut de aliat non-membru NATO. Este un statut introdus din anul 1989 de către Congresul SUA şi care la acest moment include 15 state din lume. Este vorba de state care au un statut preferenţial a relaţiilor cu SUA în mod special. Deci, nu se referă la un statut de membru aliat care ar avea protecţia articolului 5, dar presupune un şir de beneficii cum ar fi accesul la finanţarea pentru procurarea armamentului din partea SUA, dotarea cu surplus militar din rezervele militare ale SUA şi un şir de alte acţiuni cum ar fi antrenamente bilaterale, colaborarea în domeniul tehnologic şi a spaţiului, asistenţă logistică etc…”

Europa Liberă: În ce măsură acest eventual statut poate fi un fel de înlocuitor al celui de membru deplin NATO?

Octavian Ţîcu: „Statutul de membru deplin este o chestiune de procedură mult mai complicată, cu părere de rău. Spun cu părere de rău, pentru că eu întotdeauna am afirmat necesitatea aceasta de a schimba statutul Republicii Moldova şi aderenţa ei la NATO. Pentru că aceasta a fost valabil în cazul tuturor statelor est-Europene care au ieşit din comunism şi la care nu au fost făcute derogări în procesul de aderare la UE.

Un statut de membru non-aliat înseamnă o relaţie mult mai strânsă în primul rând cu SUA şi extinderea unor garanţii de securitate care, însă, nu presupun o integritate a protecţiei, aşa cum ar fi în cazul satelor membre ale NATO. Ce este important din acest punct de vedere? Este consemnarea pentru prima dată în contextul post Război Rece a unor extensii, a unor garanţii legate de acest membru pentru câteva foste state sovietice. Trebuie să evidenţiez un lucru important: faptul că până în momentul dat, începând cu anul 1991, NATO nu a făcut acest lucru cu referire explicită la unele state care ar avea relaţii cu Federaţia Rusă.

Până în prezent, până la intervenţia decisivă în Ucraina, chiar dacă a fost şi în Georgia, NATO s-a ferit să acorde un astfel de statut unor state care ar fi în conflict direct cu Federaţia Rusă. S-a evitat acest lucru pentru că în perioada Războiului Rece, Uniunea Sovietică a fost ţinta predilectă a creării NATO, iar împotriva Uniunii Sovietice au fost articulate câteva doctrine importante, inclusiv militare, care făceau Uniunea Sovietică partea centrală a discursului militar şi politic NATO. După anul 1991, Rusia nu a intrat într-un asemenea vizor, împotriva ei nu s-au făcut declaraţii atât de acide şi directe.

Iar ceea ce vrea Congresul SUA este o schimbare majoră de mentalitate la nivelul clasei politice americane şi în cadrul NATO, în care se revine la o retorică specifică Războiului Rece, în care Rusia este explicit punctată ca agresor, iar unele state cum ar fi Georgia, Moldova, Ucraina urmează să primească un statut pe care l-au avut Grecia şi Turcia în anul 1947, atunci când Truman a emis Doctrina Truman de susţinere a Greciei şi Turciei împotriva mişcărilor comuniste susţinute de Uniunea Sovietică. ”

Europa Liberă: V-aţi declarat public, dle Ţîcu, aşa cum aţi făcut-o şi acum, inclusiv în virtutea unei judecăţi a lucrurilor de cercetător, adept ferm al aderenţei ţării noastre la Organizaţia Nord-Atlantic. Dar de ce vi s-ar părea, totuşi, nejustificate reticenţele autorităţilor de admite măcar discuţiile privind aderarea la NATO, de vreme ce o majoritate, unii ar spune zdrobitoare, a locuitorilor, cel puţin prin sondaje, nici nu vor să audă de NATO?

Octavian Ţîcu: „Întreaga noastră mentalitate colectivă ca societate a fost pregătită în perioada Războiului Rece, în perioada Uniunii Sovietice, atunci când discursul antioccidental şi anti-NATO a fost cheia de boltă a ideologiei sovietice. Cu părere de rău, lucrul ăsta se referă nu doar la minoritatea rusofonă, care prin definiţie este anti-NATO, pentru că această raportare civilizaţională are o mare conexiune cu ceea ce este NATO, ci se referă şi la foarte mulţi dintre acei care se numesc moldoveni români. Lucrul acesta este explicabil prin moştenirea istorică.

În al doilea rând, este o retincenţă la nivelul clasei politice care în contextul independenţei ţării noastre a gândit raporturile cu Federaţia Rusă pornind de la premiza neutralităţii şi asta a dus la contracararea oricărei iniţiative de schimbare a acestui vector, de o politică explicativă, dacă vreţi, şi nu în ultimul rând de aducerea unei misiuni educative în ceea înseamnă NATO. De cele mai multe ori noi am fost expuşi mediatic la ceea ce Rusia ne-a livrat la tv sau în altă parte legate de NATO, şi această agresivitate în mare parte faţă de NATO a fost amplificată şi de partidele politice care s-au perindat la conducere în Republica Moldova până la 2009, dar şi după.”

Europa Liberă: Ce datorează autorităţile populaţiei în privinţa securităţii ei, în condiţiile în care pericolul ca războiul din Est să se extindă şi asupra Republicii Moldova nu este doar ceva iluzoriu? Doar reamintiri ferme despre statutul neschimbat şi de neschimbat de neutralitate?

Octavian Ţîcu: „Noi suntem într-o situaţie extrem de gravă, pe care nu o conştientizăm. O simţim la nivel de instinct mai mult, decât raţional, pentru că noi suntem într-o triplă dimensiune de pericol şi de insecuritate. În primul rând, legat de contextul conflictual acerb, unic poate de după 1991 între Occident şi Rusia, ceea ce face Republica Moldova absolut nesemnificativă în privinţa propriilor ei opţiuni.

În al doilea rând, suntem expuşi din cauza acestui război din Ucraina, pentru că proximitatea şi eventualitatea extinderilor operaţiunilor militare face Republica Moldova extrem de expusă din punct de vedere existenţial, militar, economic ş.a.m.d., cu referire explicită chiar la viitorul ei ca stat.

Şi în al treilea rând, suntem expuşi din cauza alegerilor pe care le avem, pentru că este un teren de luptă între forţele pro şi anti-NATO, pro-ruse şi pro-occidentale, care din punctul meu de vedere complică şi mai mult lucrurile, în condiţiile în care avem deja două dimensiuni aşa, macro aş spune. Prin urmare, la ora actuală, nu avem un instrument viabil care ar oferi cetăţenilor Republica Moldova o garanţie. Spun acest lucru cu excepţia, poate, a unei extinderi art.5 în cazul României, care ar dori să-şi protejeze miile de cetăţeni români care se află în Republica Moldova , dar acest lucru este de o probabilitatea mică în condiţiile în care nu va exista o voinţă politică clara la Bucureşti de a exercita acest drept.”

Europa Liberă: Să concretizăm întrebarea precedentă, dle Ţicu: ce poate spune cetăţenilor moldoveni un demnitar sau altul cu responsabilitate pentru guvernare în Republica Moldova în condiţiile în care, de exemplu, generalul american Philip Breedlove, comandantul forţelor aliate din Europa, avertizează că ar fi posibilă o incursiune rusească în ţară şi că nu există cadrul legal necesar ca să poată interveni în apărare?

Octavian Ţîcu: „Nu pot spune nimic decât faptul că trebuie să voteze corect la alegerile din 30 noiembrie şi să nu dea speranţe revenirii unor forţe politice care ar schimba acest vector. Ceea ce se întâmplă în Ucraina nu ne protejează la nivelul unei intervenţiei directe armate. Noi trebuie să ne aşteptăm la orice lucru în această situaţie. Sigur, este puţin probabilă, dar nu este exclusă în totalitate, fără o armată pregătită asupra căreia nu s-au făcut investiţii majore niciodată în acei 23 ani de independenţă şi cu nişte partide politice care nu înţeleg complicitatea situaţiei în care se află şi nu au înţeles până la acest moment necesitatea posibilităţii de a schimba acest context de neutralitate pentru a oferi cetăţenilor un plus de securitate. Cel puţin prin începerea unor discuţii legate de statutul nostru militar.”

Europa Liberă: Se fac deja nişte propuneri privind iniţierea procedurilor de aderare la NATO. La drept vorbind, însă, cum ar putea fi mai mult decât un vis în cel mai bun caz, şi financiar vorbind, şi ca posibilitate de a intra în timp util în acest club?

Octavian Ţîcu: „Instinctul de supravieţuire este o forţă majora a acţiunii umane, cred - asta a fost dintotdeauna. În condiţiile în care o să ne pomenim că nu avem o altă alternativă, dacă vom reuşi să avem în interior o majoritate parlamentară viabilă care ar putea lua o asemenea decizie, pentru că lucrul acesta poate fi realizat şi în context parlamentar. Deja cred că am întârziat cu această opţiune, iar statele cum ar fi Ucraina, Georgia au înţeles lucrul acesta cu mult înaintea noastră. Ucraina a iniţiat această procedură încă în anii 2002 şi a făcut o cerere expresă de aderare în 2008. Prin urmare, această trenare este absolut lipsită de sens, mai ales în condiţiile în care neutralitatea nu presupune o lipsă de dezarmarea, aşa cum se vede din situaţia în care ne aflăm noi la ora actuală.”

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:13:33 0:00
Link direct

XS
SM
MD
LG