Linkuri accesibilitate

De unde se trag rădăcinile urii? (Contributors)


Candidaţi şi trucuri electorale (Gândul)

„După 13 ani de la 11 septembrie, rădăcinile urii din care s-a ivit acest manifest al crimei şi al fanatismului rămân intacte. (...) În faţa Vestului se află, după un deceniu şi jumătate, un front reînviat al islamismului”, scrie Ioan Stanomir într-un comentariu publicat pe contributors. Stanomir spune că e limpede cine este dușmanul identificat, atunci și acum, de islamiști: pluralismul, ţesătura de instituţii „care acordă naţiunilor occidentale, şi Statelor Unite în particular, energia de a înmagazina şi gestiona critica, diversitatea şi tradiţia. Din moştenirea iudeo-creştină s-a ivit acest model particular de civilizaţie, scrie Stanomir, un model care se află sub un asalt permanent din partea acelora care se revendică de la religia politică a mobilizării sângeroase”. Există, crede el, o filiație ideologică certă între autorii atentatelor asupra turnurilor gemene, din 2001, și liderii așa numitului Stat Islamic de azi. Oroarea decapitărilor în direct este punctul cuminant al propagandei acestei grupări, care ar recruta foarte eficient tineri prin intermediul rețelelor de socializare și al youtube. Solidaritatea și nu iluzia că se poate ajunge la un compromis cu acest gen de grupare e singura abordare realistă acum - este pledoaria articolului amintit.

Presa din România este deja dominată de comentariile legate de prezidențialele din noiembrie. Rodica Ciobanu comentează în gandul.info metoda mai veche, dar întrebuințată acum cu surle și trâmbițe de candidatul social-democraților, Victor Ponta, de a se angaja consultanți americani, de preferință dintre cei care au condus campania unor președinți. Jurnalista amintește că predecesorii lui Ponta care au procedat așa au cam pierdut alegerile, dar arată și că premierul nu pare să-și facă iluzii: el îl folosește pe consultantul din alegeri al lui Barack Obama ca element direct de campanie, nu ca sfătuitor. Omul iese deja contra cost pe postul Antena 3, spune Rodica Ciobanu, iar alegătorii telespectatori care aud cum i se laudă calitățile pot crede că omul lor e nu doar bine intenționat, ci și competitiv.

Se discută însă mult și în jurul candidaturii independente a eurodeputatului Monica Macovei, chiar dacă sondajele nu-i dau deocamdată șanse să ajungă în turul al doilea. Mai mulți intelectuali de notorietate - Vladimir Tismăneanu, Gabriel Liiceanu printre ei - și-au exprimat susținerea pentru fostul ministru de justiție. Ovidiu Șimonca polemizează cu ei în săptămânalul Observator cultural. El spune că Macovei nu are cum să fie candidatul „altfel”, curat din punct de vedere politic, din moment ce a fost ministru și membru al unui partid politic. Nici artizană a desprinderii justiției de politic n-ar fi cu adevărat, pentru că, spune jurnalistul, își împarte meritele cu colaboratorii din guvern și din Parlament. Dar Șimonca își axează pledoaria contra pe ideea că Monica Macovei este definitiv captiva electoratului lui Traian Băsescu și la fel de ”conflictuală” ca acesta.

Într-un interviu acordat pentru România liberă și reluat de ediția electronică a revistei 22, Macovei răspunde tocmai la o întrebare despre cum i s-a despărțit de câțiva ani buni traiectoria politică de cea a președintelui, care acum o susține pe Elena Udrea, președinta Partidului Mișcarea Populară. Nu se consideră deloc conflictuală, ci mult mai diplomată decât șeful statului, de vreme ce a reușit să negocieze 40 de legi în Parlamentul european. „Voi fi un președinte mediator, spune ea, dar cu fluierul în mână și cu cartonașul roșu în buzunar pentru situațiile când se încalcă legile”.

XS
SM
MD
LG