Europ Liberă: Noi manevre oarecum misterioase pe frontul bancar – Banca de Economii (BEM) ar intenţiona să cumpere Unibank. Va fi o fuziune, cea mai mare, de altfel în istoria sectorului bancar moldovenesc? Va fi altceva? Va avea de suferit statul, respectiv cetăţeanul, cum devine, se pare, un obicei al locului? Va avea de câştigat? Europa Liberă: Aşadar, Banca de Economii doreşte să cumpere sută la sută o alta – Unibank. Până în ce punct au ajuns lucrurile?
Alexandru Savva: „Din informaţiile publice, este la etapa luării cel puţin unor decizii de principiu dintre acţionarii acestor bănci, acţionarii majoritari am în vedere ai Băncii de Economii şi Unibank. Deci, există o înţelegere preliminară şi acum urmează să se expună Banca Naţională. Dar desigur Banca Naţională dă o opinie mai mult de legalitate, adică dacă lucrul acesta va fi legal. Nu este în sine vreo garanţie că este o tranzacţie eficientă.”
Europa Liberă: Şi chiar dacă Banca Naţională, de exemplu, ar stabili că Unibank ar avea probleme financiare, şi Banca de Economii, adică cumpărătorul, ar avea probleme financiare, nu poate opri tranzacţia, pentru a nu uni două probleme în una mai mare?
Alexandru Savva: „Desigur Banca Naţională este liberă să nu elibereze această permisiune şi în momentul în care ar face lucrul acesta, banca de Economii nu se va afla în posibilitatea de a procura Unibank.”
Europa Liberă: Ce se întâmplă sau se va întâmpla de fapt cu acţionariatul Băncii de Economii după procurare? Are această bancă, din punctul Dvs. de vedere, posibilitatea de a procura sută la sută Unibank cu mijloace proprii, sau va aduce pe cineva cu investiţii din afară?
Alexandru Savva: „Desigur că planificata tranzacţie ridică mai multe întrebări şi ca să fie o claritate în ea, este necesar accesul la nişte informaţii interne, de care desigur dispune pentru moment Banca Naţională şi care probabil vor sta la baza deciziei care va urma. Dacă ne amintim, problemele la Banca de Economii s-au început cu aşa un termen care se numea „lipsa de lichiditate”, sau lipsa unor mijloace băneşti disponibile. Şi lucrul acesta este crucial pentru o bancă – să dispună de nişte bani ca să efectueze activitatea ei de bază, creditarea şi efectuarea unor investiţii. Şi dacă în ultima perioadă de timp s-a spus oficial că Banca de Economii a depăşit aceste probleme de lichiditate, adică dispune de mijloace băneşti, să ne amintim despre un raport al unor experţi din străinătate efectuat sub egida FMI care ziceau că, oricum, nivelul de lichiditate la bancă ridică unele semne de întrebare. Chiar dacă mergem pe ipoteza că Banca de Economii dispune de aceste lichidităţi, prin această tranzacţie de procurare a Unibank, aceste lichidităţi vor ieşi din bancă. Deci, în bancă vor intra acţiunile Unibank, dar banii se vor duce la acţionarii existenţi ai Unibank. Ceea ce este o modalitate, nu zic ilegală, este una legală, dar din punct de vedere al activităţii bancare, ea ridică nişte întrebări Banca iarăşi va fi decapitalizată de bani. Şi în schimb la aceasta va obţine nişte acţiuni. Şi în cazul în care se efectuează aşa o tranzacţie, acţionariatul Băncii de Economii rămâne la fel, nu se schimbă în privinţa aceasta nimic şi, teoretic, statul îşi vă păstra această cotă de 33,38 procente din capitalul Băncii de Economii. Deci, întrebarea nu este ce se întâmplă cu acţionariatul, el rămâne neschimbat, ci cât de eficientă din punct de vedere a profitabilităţii va fi această tranzacţie?”
Europa Liberă: Şi dacă lucrurile stau contrar, adică banca nu dispune de lichidităţi pentru procurare, la ce soluţie s-ar putea recurge?
Alexandru Savva: „Dacă nu dispune de lichidităţi, ea trebuie să găsească o modalitate să le obţină. Şi cea mai potrivită variantă ar fi să împrumute aceşti bani, dar evident că atunci când împrumuţi, trebuie să faci o garanţie, trebuie să depui ceva în loc, un gaj. Şi atunci banca de Economii va trebui să pună ceva în gaj la persoana care va elibera aceste sume. Dar să nu uităm că în momentul în care a fost efectuată tranzacţia în urma cărei statul şi-a descrescut cota de participare până la 33%, iarăşi dacă ne amintim nişte informaţii publice, noii acţionari, cei care şi-au majorat cotele, au promis să investească în Banca de Economii dacă nu greşesc sume de ordinul a câteva sute de milioane, 600 de milioane de lei. Şi acest aport la Banca de Economii s-a efectuat tot prin intermediul unor credite. Dacă acum se iau din nou nişte credite, va creşte semnificativ această expunere a Băncii de Economii faţă de creditori. Şi nu se ştie care va fi consecinţa acestei expuneri din punct de vedere al angajamentelor pe care şi le-au luat noii acţionari faţă de banca de Economii şi faţă de stat în fond.”
Europa Liberă: În ce situaţie poate pierde statul? De exemplu în ce situaţie poate fi diminuatacest pachet, ca să nu mai fie unul de blocaj?
Alexandru Savva: „Prin procurarea pachetului de acţiuni Unibank, pachetul statului nu se schimbă. Ea procură acest pachet precum ar procura orice alt bun şi acest bun intră deja la balanţa Băncii de la economii, neschimbând structura acţionariatului. Riscul există doar din două puncte de vedere: că Banca de Economii va rămâne fără lichidităţi, deci din ea vor fi scoase mijloace băneşti; şi că la balanţa ei vor intra acţiuni şi nu se ştie care este eficienţa acestor operaţiuni.”
Europa Liberă: Cine şi de cine are nevoie, de fapt? BEM doreşte cumpărarea Unibank? Sau Unibank s-ar dori cumpărată? Şi de ce, de exemplu, dacă este varianta a doua, Unibank ar dori să fie „înghiţită” de BEM?
Alexandru Savva: „Să încercăm să simplificăm lucrurile şi este doar o ipoteză, nu mai mult. Acţionarii Unibank au găsit o modalitate foarte favorabilă de a-şi vândă acţiunile. Acţionarii actuali şi-au procurat cotele de participare printr-o tranzacţie, dacă vă amintiţi, extrem de scandaloasă, care s-a efectuat fără permisiunea Băncii Naţionale, pe motiv că s-au procurat pachete mai mici decât 5% şi a fost o tranzacţie mai mult sau mai puţin suspectă, pentru că a existat un singur acţionar care deţinea 100% şi a divizat acest pachet în altele mult mai mici, de până la 5%. Şi tranzacţia de la acel moment a valorat în jurul a peste 200 de milioane de lei. Acum, presupun, va fi ceva mai mult. Deci, acţionarii actuali ai Unibank au găsit o ofertă foarte favorabilă de a-şi vinde acţiunile. Pentru ei este un lucru interesant, dar din punctul de vedere al Băncii de Economii nu-mi pare o variantă atât de optimistă. ”
Europa Liberă: Se ştie, apropo, cine sunt exact acţionarii Unibank?
Alexandru Savva: „S-a vehiculat în presă că acţionarii Unibank sunt obligaţi să-şi dezvăluie calitatea de acţionari doar în cazul în care deţin peste 5 procente. Şi nimeni din ei nu deţinea peste 5 procente. De aceea, entitatea lor nu era cunoscută, cu excepţia unui fost funcţionar de stat, domnul M elnic.”
Europa Liberă: Deci, există o neclaritate în privinţa acţionarilor acestei bănci. Pe de altă parte, premierul Leancă a fost citat spunând că a aflat din presă despre iniţierea procedurilor de tranzacţie, chiar dacă statul are în BEM 33,38 lasută din acţiuni. E firesc să fie aşa?
Alexandru Savva: „Este firesc dacă am vorbi de o structură care merge foarte bine. În nişte realităţi sănătoase ar fi firesc să fie aşa: banca îşi desfăşoară activitatea, reprezentantul statului, care este Ministerul Finanţelor, îşi desfăşoară activitatea şi nu este neapărat să-i comunice prim-ministrului despre aşa o activitate. E altceva, însă, că Banca de Economii a fost centrul unor evenimente nu atât de optimiste din punct de vedere a activităţii bancare. Şi sunt sigur că Guvernul şi prim-ministrul ţinea în vizor situaţia de la Banca de Economii. Şi faptul că nu a fost informat iarăşi este un semn de întrebare foarte mare. Fiindcă tranzacţiile de acest tip se vor realiza exclusiv cu votul reprezentantului statului. Deci, cele 33% pe care le deţine statul îi permite să ia o decizie fermă: sau să accepte această tranzacţie, sau să nu o accepte. Şi din punctul acesta de vedere poate să fie şi o altă consecinţă. Dacă ne amintim din nou unul din rapoartele FMI, se zicea că există o afiliere între Banca de Economii şi alte două bănci, inclusiv Unibank. Dacă lucrul acesta este adevărat, atunci acţionarii majoritari de la Banca de Economii nu sunt, conform legislaţiei, în drept să voteze pentru această tranzacţie. Ei pur şi simplu trebuie să stea separat şi decizia să le aparţină în mare parte reprezentanţilor statului. Şi noţiunea această se regăseşte în Legea cu privire la societăţile pe acţiuni, există aşa un termen care se numeşte „tranzacţiile în conflict de interese”. Deci, acţionarul majoritar al Băncii de Economii ar avea un conflict de interese în cazul dat şi el nu este în drept, conform legislaţiei, să participe la procedura de votare. Şi atunci reprezentantul statului ar reieşi că este factorul cheie care decide dacă trebuie să fie efectuată această tranzacţie sau nu.”
Europa Liberă: În ce măsură BEM, Unibank şi Banca socială (băncile pomenite ceva mai sus), de exemplu, au vreun amestec în situaţia cu deficitul de valută, respectiv în situaţia cu deprecierea monedei naţionale?
Alexandru Savva: „E greu de găsit informaţie certă în această privinţă. Am impresia că poate fi dedusă doar de persoane care au acces la informaţia internă a acestor bănci. Nici Banca Naţională nu poate să obţină această informaţie, doar dacă nu efectuează nişte investigaţii speciale la toate aceste trei bănci şi intră în bucătăria lor internă. Banca naţională primeşte nişte raportări standardizate şi pe baza lor poate să facă deducţii iniţiale. Dacă ea doreşte o imagine foarte clară, ea trebuie să facă nişte investigaţii interne la toate aceste bănci, ca să ştie foarte exact care sunt contra-partidele de activitate cu operaţiuni valutare dintre aceste bănci.”
Europa Liberă: Cetăţenii, inclusiv cei care ne ascultă, de ce ar trebui să ştie ce se întâmplă? De ce ar urmări jocurile bancherilor?
Alexandru Savva: „Băncile în general trebuie să fie nişte structuri transparente, în sensul că îi ţine la curent pe deponenţi şi pe toate persoanele cu care interacţionează că este o structură stabilă din punct de vedere financiar. Aceste mişcări care, în fond, ridică mai multe semne de întrebare, ele pun pe gânduri potenţialii deponenţi şi sunt nişte riscuri rezonabile, am impresia. Deci, întrebările pe care le-am discutat pe parcursul acestui interviu mai devreme sau mai târziu vor interveni, sub formă diferită, pentru un deponent. Deci, el va sesiza aceste mişcări tectonice care se întâmplă în relaţiile dintre aceste trei bănci. Este o tranzacţie foarte neordinară pentru o activitate bancară.”
