Linkuri accesibilitate

Ion Hadârcă: „Pentru prima dată după 23 de ani sărbătorim independenţa ca stat asociat la Uniunea Europeană”


Interviu cu președintele PLR, la vremea proclamării independenţei prim-vicepreşedinte al Parlamentului dela Chișinău.

Se împlinesc azi 23 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, una dintre fostele republici sovietice. Evocăm evenimentul din 1991 în convorbirea cu scriitorul şi politicianul Ion Hadârcă, preşedinte al PLR, la vremea proclamării independenţei prim-vicepreşedinte al Parlamentului şi primul preşedinte al Frontului Popular.

Europa Liberă: Felicitări cu prilejul acestei sărbători şi ne bucurăm dacă eventual suntem primii care vă fac azi urări dintre cele mai calde. Vă mai amintiţi cum a început şi s-a desfăşurat ziua acum exact 23 de ani?

Ion Hadârcă: „Da, bineînţeles. Îmi amintesc şi ceea ce a precedat acest eveniment. Dar vreau să remarcăm în primul rând că sunt şi 25 de ani de la marea Adunare Naţională care de fapt a jalonat şi a trasat direcţiile noastre strategice pe mai departe şi 23 de ani de la proclamarea independenţei, inclusiv 25 de ani de la istorica sesiune care a proclamat revenirea la grafia latină şi limba română, identică cu cea moldovenească, drept limbă de funcţionare în noul stat apărut pe harta Europei. Astea sunt condiţiile generale în care putem să demarăm discuţia. Ceea ce a precedat propriu-zis declararea independenţii a fost un zbucium, a fost o dorinţă, dar a fost şi un puci, cum vă amintiţi foarte bine, şi am luat atitudine printre primii în spaţiul nostru pentru a condamna puciul militar de la Moscova. Dacă s-ar fi instaurat acel puci, nu ar fi avut loc independenţa. Haideţi să vă imaginaţi că în capul acelui puci ar fi fost nu nişte diletanţi, dar ar fi fost un „Führeraş” gen Putin, care, de fapt, a venit mult mai târziu, dar a aplicat aceleaşi metode de lovitură de stat.”

Europa Liberă: Revenim şi la acel puci şi modul în care a reacţionat republica Moldova atunci. Țin minte că aţi avut în parlament şi o uşoară eroare de exprimare, când, în calitate de prim-vicepreşedinte al Legislativului, aţi oferit cuvântul preşedintelui Parlamentului Alexandru Moşanu… L-aţi numit şef de stat. Aţi spus atunci că de emoţie… Emoţia era într-adevăr mare?

Ion Hadârcă: „Foarte mare. Şi majoritatea celor care erau chemaţi să semneze, pentru că s-a votat nominal prin semnătură, simţea şi transmitea această emoţie. Ea era impulsionată într-un fel şi de cea de-a doua Adunare Naţională, care a fost convocată pentru că documentul propriu-zis, Declaraţia de Independenţă, a trecut prin nişte încercări foarte şi foarte complicate. Eu tocmai venisem de la Bucureşti, unde aveam misiunea de a reprezenta un „guvern în exil”, în caz de prăbuşire a direcţiilor democratice şi instaurare a puciului militar. Eram la curent ce dezbatere a fost aici - pe marginea elaborării documentului de proclamare a independenţei. Era o variantă foarte modestă, molcuţă, în care nu se spuneau marile adevăruri ce erau aşteptate. Dar până la urmă s-a găsit această idee – eu cred că a fost una extraordinară – de a convoca o Adunare Naţională – şi sub presiunea, sub influenţa acestei forţe să fie votată declaraţia de Independenţă. Erau foarte mulţi incerţi care nu vroiau, nu ştiau ce înseamnă lucrul acesta.”

Europa Liberă: Aţi pomenit despre vizita la Bucureşti. Foarte scurt, ce-aţi dorit cu această vizită şi ce aţi reuşit? Vă întreb în contextul dezbaterii de ceva mai devreme între protagoniștii acelui episod pe tema: cine e vinovat că nu s-a produs unirea…

Ion Hadârcă: „Am mers eu şi ministrul de externe, Nicolae Ţiu, în calitate de reprezentanţi ai guvernului în exil. Regret că nu am solicitat de aici un mandat care ne-ar fi dat foarte explicit ce trebuie să negociem şi ce să reprezentăm. Bine, a fost doar o comunicare telefonică. Aici Consiliul de Securitate, cel care ne-a mandatat să reprezentăm guvernul în exil a luat legăturile respective şi am fost primiţi la toate nivelurile, inclusiv de premierul Petre Roman, de ministrul de4 externe de atunci, Adrian Năstase şi preşedintele statului, Ion Iliescu. Peste tot am abordat, deşi nu aveam acest mandat, dar cu riscul propriu, am abordat subiectul care era atunci important – să solicităm condamnarea puciului de la Moscova… Nu puteam să abordez subiectul unirii în situaţia aceea. Şi vreau să spun că Consiliul de Securitate din România atunci ezitase: au adoptat o declaraţia aşa spălată în două ape, că orice decizie ar lua Moscova, ea ar fi valabilă şi va fi respectată. Pe urmă abia au evaluat lucrurile şi au început să fie condamnate evenimentele puciste. Eu am abordat, repet încă o dată, problematica aceasta în spectrul anulării consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov. Lucrul acesta l-am discutat cu preşedintele statului român, Ion Iliescu, şi dumnealui a recunoscut asta într-un post de radio în care am dialogat aici la Chişinău acum câţiva ani.”

Europa Liberă: Cum erau moldovenii atunci, aparent în piaţa de o coeziune de nezdruncinat. Deşi se scandau lucruri, lozinci deseori diferite. Dvs., de exemplu, eraţi conştient câtuşi de puţin de marea doză de naivitate senină sau chiar de iluzii ce planau în mod firesc deasupra mulţimii. Mulţime care în entuziasmul ei pare nici să fi bănuit că proclamarea independenţei, inevitabilă, era un fel de salt în necunoscut, deseori ostil ideii lor de bine social, prosperitate etc.?

Ion Hadârcă: „Aţi formulat foarte exact această stare de fapt. Ea s-a auzit şi în lozincile care au precedat emisiunea noastră de azi: exista acest entuziasm, mulţi nu cunoşteau consecinţele şi cu ce se mănâncă această nouă idee. Însă eu eram conştient şi de altceva – să nu consideraţi asta drept lipsă de modestie – eu m-am întors cam decepţionat de la Bucureşti şi această decepţie s-a manifestat în faptul că la un moment dat am intervenit – aveam în calitate de vicepreşedinte al Parlamentului dreptul să intervin în orice situaţie, să vorbesc în afara regulamentului – am solicitat acest drept şi, de pe o foaie schiţată, am citit un proiect de hotărâre a Parlamentului, de proclamare drept imn de stat cântecul „Deşteaptă-te, române”. Asta ca să fie foarte clar ce independenţă solicităm noi – independenţa de imperiul sovietic şi revenirea la matricea firească a devenirii noastre, aşa cum scrie în Declaraţia de Independenţă.”

Europa Liberă: Ne amintim, dle Hadârcă, că atunci când aţi moderat mari adunări naţionale purtaţi o cămaşă naţională. Şi cum a apărut ideea de a o purta? O mai aveţi cumva? Eventual pentru parada portului naţional de azi?

Ion Hadârcă: „Mulţumesc pentru întrebare. Ei, câte ouă mi s-au spart în cap după aceea că am ieşit în cămaşă naţională. Ce fel de stat vrem să construim: unul rustic, patriarhal, paşoptist – aşa ni se spunea. Cei care acum împărtăşesc ideile postmoderniste erau foarte critici faţă de manifestările acestea. Dar ele veneau din interiorul acelui entuziasm şi al acelor energii de care vă vorbeam. În 1989, când mergeam la întâlniri cu alegătorii, eram întâmpinaţi de oameni care scoteau din locuri ascunse iconiţe, prosoape, haine populare. Se simţea această dorinţă de a merge spre identitatea noastră naţională şi aceasta era simbolistica. Pentru a sublinia identitatea, spiritul de identitate pe care îl râvnim.”

Europa Liberă: Dl Moşanu spunea că poporul Republicii Moldova a devenit atunci liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul. A fost oare şi a rămas oare aşa la modul practic?

Ion Hadârcă: „Eu voi folosi sintagma unui mare filosof italian care vorbeşte despre gândire slabă. Datorită faptului că noi avem o societate slăbită la ora actuală, divizată, avem şi o independenţă slabă. Dar pentru prima dată după 23 de ani sărbătorim independenţa ca stat asociat UE. Şi asta trebuie să se înţeleagă: aceasta este direcţia noastră magistrală pe care trebuie s-o urmăm. Altfel, din independenţa noastră se va alege praf.”

XS
SM
MD
LG