Presa zilei este dominată încă de subiectul condamnării la 10 ani de închisoare a patronului Antenelor, Dan Voiculescu. Sentința a fost comunicată vineri 8 august – „vinerea albă”, cum a numit-o imediat un jurnalist de la România liberă, în oglindă cu așa-numită „marțea neagră”, în care s-a încercat nu demult adoptarea unor măsuri împotriva statului de drept. Mai mulți comentatori observă că nu e vorba numai de verdict - care de altfel a vizat alte 11 persoane implicate în privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Agricole din România - ci și de măsura recuperării integrale a prejudiciului de 60 de milioane de euro.
Laurențiu Mihu, de la România liberă, crede că în cazul special al lui Dan Voiculescu recuperarea sumelor obținute fraudulos ar putea duce la descoperiri spectaculoase. Liderul Partidului Conservator a fost înainte de 1989 șeful structurii de comerț exterior a Securității române, faimoasa firmă Crescent, ale cărei fonduri nu au mai fost găsite niciodată după căderea lui Ceaușescu.
Iulian Leca, jurnalist al site-ului ziare.com, apreciază că s-a introdus în sfârșit ”tema judecării modului în care au fost făcute privatizările, mai mici sau mai mari, care au transformat statul român într-o ruină, dar au îmbogățit o mână de indivizi care păreau a fi fost conectați la un sistem special înființat pentru acest scop”.
Aceeași observație și la Vasile Ernu, pe blogurile Adevărul, doar că aici aflăm mai mult scepticism: tema privatizărilor nu va fi dusă până la ultimele consecințe, crede Ernu. Nu e vorba doar despre însușirea, de către câțiva profitori privați, a averii statului român, ci și despre privatizarea prin intermediul unor multinaționale, a unor firme occidentale, pentru care, consideră acest comentator, au intrat în joc mari entități financiare: Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, ori firme de lobby și chiar Ambasada Statelor Unite. Privatizarea ar fi fost în sine o greșeala, consideră Vasile Ernu, în simetrie cu naționalizarea făcută de comuniști: cităm ”a fost ilegitim (în baza cărei legitimităţi s-a făcut?), nedemocratic (nu ne-a întrebat nimeni) şi violent (milioane de oameni rămaşi fără loc de muncă şi minime resurse de existenţă în urma privatizărilor)”.
Și Ioana Lupea găsește că euforia care a însoțit, pe rețelele de socializare și în presă, verdictul în cazul Dan Voiculescu e cu dus și întors. Ce lipsește din tabloul reacțiilor este, în opinia ei, lista politicienilor care au colaborat cu Dan Voiculescu. Cap de listă este președintele Traian Băsescu, pentru că a cooptat Partidul Conservator într-una din primele alianțe de guvernare. Urmează apoi liberalul Crin Antonescu și, ultimul pe listă, actualul premier Victor Ponta.
Alți comentatori se referă la tipul de popularitate pe care și l-a câștigat Voiculescu prin intermediul trustului media Intact, adică televiziunile Antena. La Antena 3 s-a văzut de pildă, consideră Florin Negruțiu de la Gândul, un fel de cult ”religios”: un ceremonial repetat seară de seară, cu ”exorcizări” și ”excomunicări” ale ”deviaționiștilor” și pentru care a fost inventat un adversar intens demonizat - Băsescu, mai bine zis ”băsistul”, incluzând pe toți cei care susțin într-un fel sau altul politica actualului președinte. Cu un ”lider religios” la pușcărie, Dan Voiculescu, să vedem câți adepți se vor mai înghesui la ”moaște”, notează în final Florin Negruțiu. Ce a fost totuși cu manifestația de stradă de ieri a jurnaliștilor de la Antena 3: Vlad Zografi o descrie pe contributors ca pe o încercare de a înlocui figura șifonată a liderului condamnat cu o realitate mult mai influentă în absența lui: televiziunea lui Dan Voiculescu, un ”bun al poporului” care ar fi, vezi Doamne, amenințat.
