Linkuri accesibilitate

„Atunci când europenizarea prin lupta anti-corupţie e prea anevoioasă, ce ar fi mai simplu decât un progres forţat pe seama cetăţenilor de rând?!”


Jurnal săptămânal cu Gerhard Ohrband.

Născut în 1979 la Hamburg, a studiat psihologia la Universitatea din Hamburg (masterat). Din 2006 activează în Republica Moldova, în domeniul academic și sectorul privat. Actualmente este și cercetător științific la Academia de Studii Economice a Republicii Moldova. Autorul nu a făcut studii doctorale și nu deține nici o altă distincție academică, nu este afiliat nici unui partid, nici în Germania, nici în Republica Moldova. Scrie săptămânal pentru „Ziarul de Gardă”, din perspectiva liberalismului clasic/libertarianismului.

Luni

După o săptămână de normalitate, are loc un nou atac asupra mijlocului meu preferat de transport la Chişinău: microbuzul. „Peste o lună, 32 din cele 34 de linii de maxi-taxi care circulă în Chișinău și suburbii vor circula pe un nou traseu. “ Nici vorbă să decidă piaţa şi propriii ei clienţi. Nu, primarul „liberal” vrea, ca şi Marx, şi Engels, în „Manifestul Comunist” din 1848, naţionalizarea transportului public. Atunci când europenizarea prin lupta anti-corupţie e prea anevoioasă, ce ar fi mai simplu, decât un progres forţat pe seama cetăţenilor de rând?! Dar, vorbind de ecologie, ambuteliaj şi accidente, de ce să nu confiscăm cîteva sute de jeep-uri de lux, fiindcă şoferii lor, cheli şi ignorând cele mai de bază reguli de trafic, devin des călăii pietonilor neavertizaţi?

Marţi

Noi informaţii în cazul avionului companiei Malaysia Airlines, doborât în Ucraina. Lucruri suspecte în abundenţă: cine şi de ce a ghidat avionul deasupra unei zone de război? Acum, şi din surse americane, pare că avionul malaezian ar fi fost însoţit de avioane ucrainiene de luptă, cîteva minute înaintea prăbuşirii. Toate părţile au antecedente incriminatorii: URSS cu Korean Air Lines 007, în 1983, SUA cu zborul Iran Air 655, în 1988, şi TWA 800, în 1996, iar Ucraina, între timp, a recunoscut oficial, că, în 2001, doborâse un avion rus. Ținând cont că minciuna este mai degrabă regulă decât excepţie la politicieni, mai bine de aşteptat calm ce vor spune investigaţiile. Noi europenii am fost prea des manipulaţi ca să intrăm într-un război (Irak, Afganistan, şi , nu în ultimul rînd, Primul Război Mondial)

Miercuri

Obama şi experţii de securitate admit că nu deţin nici o probă că Rusia ar fi direct de vină pentru doborârea avionului malaezian. Şi asta după ce întregul Occident în unison vorbea de „probe copleşitoare şi irefutabile”. Ca anul trecut, când lumea era pe pragul de a bombarda Siria, din cauza probelor similare, că preşedintele şi dictatorul Assad ar fi folosit arme chimice împotriva propriei populaţiei, când trece timpul, narativul se schimbă. Teroriştii de la 9 septembrie veneau majoritar din Arabia Saudită, iar atacat a fost Afganistanul; armele de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein nu au existat niciodată, dar au servit drept motiv de război. Când devenim mai maturi că să fim mai critici faţă de propaganda de război?

Joi

Iarăşi, o nouă încercare de la lobby-anti-microbuze. Un articol arată că, oraşele din Polonia şi EU, sunt fără microbuze. Corect, dar în SUA ele există în abundenţă şi folosirea maşinilor, taxi-urilor împartăşite devine un trend în întreaga Europa, inclusiv şi în Germania. Dacă comparăm oraşele europene cu ale noastre găsim şi multe alte decalaje: acolo rar cine aruncă ţigări sau saci de gunoi de la balcon; există mult mai puţine jeep-uri, saune şi cluburi de karaoke, lumea nu prea trăieşte în apartamente de stil sovietic, să nu vorbim despre corupţie. O propunere occidentală, a la Elveţia: cetăţenii înşişi să voteze, prin sms sau online, de cine şi la ce preţ se cumpără noi troleibuze! Şi, dragi „pro-europeni”, în microbuz cel puţin merg cu Mercedes Benz, la voi în troleibuz cu „Made in Belarus”. Ce este mai vestic?

Vineri

Am scris un test la anti-europenism: gata cu foştii carierişti sovietici care ne predau valorile vestice, fără a fi citit nici constituţia SUA sau autorii libertăţii precum John Locke, Alexis de Tocqueville, Edmund Burke, Herbert Spencer sau Ludwig von Mises. Ar fi un proiect fain, să vedem cine-l trece. Iată două itemi exemplu: Solidaritate cu Europa. Cine la noi promovează aderarea la UE cu motivul solidarităţii; să intrăm în familia europeană, să prosperăm, cu scopul ca, apoi, să transferăm granturi în alte ţări mult mai nevoiaşe ca noi? Compătimire pentru soldaţii americani. Cine, înflacărat cu poftă după noi intervenţii militare, se gândeşte la miile de soldaţi din Occident, care şi-au pierdut viaţa luptând pentru democraţie şi drepturile omului în locuri sălbătice, care s-au întors invalizi, familiile lor fiind traumatizate? Cine simte obligaţiunea morală să propună serviciile sale voluntare pentru trupele vestice, în Irak sau Afganistan, cel puţin în lazaretă, pentru a susţine prietenii săi americani?

XS
SM
MD
LG