„…pentru că aceasta nu este literatură, ci doar viaţă”, lasă să-i scape Alice Munro, laureata canadiană a Premiului Nobel pentru literatură (2013), într-o proză scurtă ce dă titlul cărţii, Dragă viaţă, Litera, 2014. Structurată în două compartimente inegale din punct de vedere cantitativ, dar şi ca miză, cartea se prezintă în primele zece nuvele ca un tur de forţă a celei numită „un adevărat maestru al formei” (Salman Rushdie), pentru a se replia asupra-şi în ultimele patru texte, asumat autobiografice: „Cred că sunt primele şi ultimele – şi cele mai adevărate – lucruri pe care le am de spus despre propria mea viaţă”.
Dintre acestea din urmă, Noaptea mi se pare un fel de „divan psihanalitic” al autoarei, dacă nu cumva chiar patul germinativ al operei de ficţiune ce avea s-o consacre pe fiica cea mai mare a unor oameni modeşti, adevărat – venită pe lume după două sarcini pierdute. Totul începe pe la 14 ani, cu o insomnie, în timpul căreia – dar s-o ascultăm – „gândul că aş fi putut-o sugruma pe sora mea mai mică, adormită în patul de sub mine şi pe care o iubeam mai mult decât pe oricine altcineva pe lume”, o face să părăsească noapte de noapte aşternutul, pentru a ieşi din casă şi a umbla „dintr-o parte într-alta, mai întâi aproape de casă, apoi aventurându-se ici şi acolo”, până într-o noapte nu dă de tatăl ei, şi el treaz la acea oră. Antologică, scena: „Am vorbit despre sora mea şi am spus că mă temeam să nu-i fac rău. Credeam că asta are să fie de ajuns, că el avea să înţeleagă destul din ceea ce aveam în minte (…)
– Aha, făcu el.
Apoi îmi zise să nu-mi fac griji. Oamenii aveau uneori asemenea gânduri. O spuse foarte serios şi fără nici un fel de panică în voce sau surprindere. Nu mă învinui însă că mă gândisem la asta. Nu e nimic deosebit, asta a spus.” Şi reacţia fetei, de fapt, a prozatoarei de 80 de ani care a ajuns: „…ceea ce a făcut el a funcţionat la fel de bine. M-a tras înapoi, fără să mă ridiculizeze şi fără să se sperie, în lumea în care trăiam”.
…Doar că-n lumea ficţională creată apoi de Alice Munro există două fetiţe care-o ucid cu sânge rece pe-o a treia, dar şi o puştoaică ce-şi ia viaţa, sărind cu câinele-n braţe într-un lac abia îngheţat…
14 iulie ’14
