S-a coagulat încet-încet şi la noi o pătură nouă, pătura oamenilor cu gîndire pozitivă. Lucrul ar fi de-a dreptul încîntător şi salutabil dacă oamenii aceştia încrezători-activi-optimişti nu ar avea obiceiul frecvent de a persifla pesimiştii. Şi mai rău e cînd aceşti promotori ai gîndirii pozitive îşi irosesc mai toată energia nu pentru făurirea patriei, ci pur şi simplu pentru a-i lua în băşcălie pe cei defetişi, ezitanţi, suspicioşi.
Am avut de-a face, în calitatea mea de eseist măcinat de îndoieli, cu asemenea titani ai gîndirii pozitive. Ei mereu îţi găsesc lacune, te iau în derîdere sau te cheamă la ordine. E suficient să spui că plecarea moldovenilor la muncă în Rusia sau Italia e regretabilă şi coloşii gîndirii pozitive îţi vor arăta imediat faţeta frumoasă a fenomenului, faptul că în aşa fel vin bani mulţi în ţară. Dacă zici că societatea e dezagregată, că oamenii sînt baricadaţi în fortăreţele lor familiale, giganţii gîndirii pozitive vor spune că exagerezi, că spui prostii, că oamenii au nişte valori şi că mărşăluiesc uniţi spre Europa. Dacă spui că ţara asta e fieful corupţiei şi al mişmaşului, titanii gîndirii pozitive vor strîmba din nas şi îţi vor explica, cu condescendenţă, că aici se fac reforme, că există progrese vizibile în lupta cu corupţia pe care numai un răulean-demagog nu vrea să le observe.
Nu prea poţi să mai găseşti hibe, căci atitudinea ta e contraproductivă şi chiar împiedică cetăţenii ţării să făurească viitorul luminos al ţării. Asta îţi vor spune promotorii gîndirii pozitive.
„Terminaţi scîncetele astea stupide şi apucaţi-vă de muncă! Cum vreţi să ieşim din mocirlă dacă o ţineţi mereu cu critica şi cu plînsul?” m-a întrebat odată, pe un ton răutăcios-persiflator, un titan al gîndirii pozitive care tocmai pătrunsese în culoarele puterii. Era nemulţumit, căci avea impresia că făureşte ziua de mîine a ţării. El nu avea timp pentru îndoieli, el mergea cu paşi hotărîţi înainte! Munca lui pesemne o simte fiecare cetăţean al ţării.
Gîndirea pozitivă, repet, e un lucru lăudabil. Atîta timp cît nu devine agresivă, impertinentă şi caustică-persiflatoare, adică aşa cum e de cele mai multe ori în Moldova.
