Linkuri accesibilitate

Alexandr Lukașenka și limba belarusă


Președinții Vladimir Putin și Alexandr Lukașenka la o ceremonie la Minsk
Președinții Vladimir Putin și Alexandr Lukașenka la o ceremonie la Minsk

Prima dată în ultimii 20 de ani când președintele autoritar se adresează propriei națiuni în propria ei limbă, nu în limba rusă.

Președintele din Belarus, Aliaksandr Lukașenka, a socotit mereu că limba belarusă este inferioară, dar săptămâna aceasta și-a șocat compatrioții folosind-o într-un discurs oficial, prima dată în ultimele două decenii. Mircea Țicudean a tradus o scurtă relatăre de Aliaksandra Dynko și Claire Bigg.

Președintele din Belarus, Aliaksandr Lukașenka, a uimit națiunea cu discursul său în limba… belarusă! Discursul rostit în fața unui public numeros înaintea Zilei Independenței Republicii Belarus, a marcat o despărțire de obiceiul liderului de la Minsk de a desconsidera limba țării. Este prima dată în ultimii 20 de ani când președintele autoritar se adresează propriei națiuni în propria ei limbă, nu în limba rusă.

Noutatea folosirii limbii belaruse de către Lukașenka a provocat speculații intense în Belarus, unii comentatori sugerând că Lukașenka caută să capete mai multă autonomie față de Moscova – partener comercial și diplomatic apropiat – în lumina recentei anexări a Crimeii ucrainene de către Rusia.

A stârnit nedumeriri și momentul când Lukașenka a ținut discursul – cu o zi înaintea sosirii la Minsk a președintelui rus Vladimir Putin, venit să participe la ceremoniile marcând a 70-a aniversare a eliberării țării de sub ocupația nazistă.

Dar Aliaksandr Fiaduta, un fost purtător de cuvânt al lui Lukașenka, crede că în folosirea ocazională a limbii belaruse de către președinte nu trebuie căutate semnificații prea mari.

„Nu trebuie să credem că întoarce spatele Rusiei”, a spus Fiaduta, care a plecat din echipa lui Lukașenka în 1995, devenind apoi un respectat analist politic. „Lukașenka are propriul său drum”.

Fiaduta a scris de fapt primul – și până acum singurul – discurs al lui Lukașenka în limba belarusă, rostit de Ziua Independenței în 1994. Dar potrivit lui Fiaduta atenția intensă a presei față de acel discurs a avut ca efect de descurajare asupra lui Lukașenka.

„După ce a citit tot felul de comentarii, a refuzat să mai vorbească limba belarusă”, ne-a spus Fiaduta.

De atunci Lukașenka nu și-a mai ascuns disprețul pentru limba țării. În 1994 spunea că în belarusă nu poți decât să comunici lucruri de bază, nu subtilități, și a spus că singurele limbi mari sunt rusa și engleza.

După un an în 1995 a ridicat limba rusă la rangul de limbă de stat alături de limba țării, după un referendum controversat.

Criticii îl acuză pe Lukașenka că ar fi coordonat persecutarea limbii belaruse în ultimele două decenii, când numărul școlilor cu predare în limba țării și al publicațiilor scrise în acea limbă a scăzut continuu.

Limba belarusă are o lungă istorie de desconsiderare. În vremea sovietelor era văzută ca o limbă a țăranilor, iar cei care doreau să urce în ierarhia socială vorbeau numai rusa, cel puțin în public.

În zilele noastre limba belarusă este preferată mai ales de simpatizanții opoziției, de naționaliști și intelectuali. Majoritatea celorlalți belaruși tind să folosească un amestec al ambelor limbi numit „trasianka”.

Discursul istoric în limba belarusă al lui Lukașenka de săptămâna aceasta, deși rostit cu un ușor accent, a dezmințit zvonurile că nu este capabil să vorbească limba. Totuși, glumele sarcastice pe Internet nu au întârziat să apară.

Analistul politic Fiaduta i-a rugat pe compatrioți să fie mai indulgenți cu limba președintelui. „Nu-l mai speriați, căci altfel va trebui să așteptăm un nou discurs încă 20 de ani”, a scris analistul pe Facebook.

  • 16x9 Image

    Mircea Ţicudean

    La Europa Liberă sunt din 1993. Am lucrat mai întâi în secția pentru România, la Programul Internațional, apoi la emisiunea radio pentru R. Moldova, cu o întrerupere de 2-3 ani în care am fost în slujba departamentului de training al Europei Libere, unde am fost și director interimar o perioadă. Începuturile jurnalistice au fost concentrate pe critica literară și actualitate culturală. În prezent, domeniile predilecte sunt progresul social (drepturile minorităților, egalitatea de gen, echitatea socială), prevenirea catastrofei climaterice etc.

XS
SM
MD
LG