Umblând prin palatul regelui musulman din Hami, refăcut cu proeminențe kitsch vulgare, ghida mea îmi povestește despre soțului ei care lucrează pentru guvern. „La concursurile pentru aceste posturi concurența e imensă: sunt cam 6000 de candidați pentru un singur loc”. Birocrația chineză se reface astfel pe principii confucianiste, punând meritocrația deasupra politicii. Nu e general valabil, dar lucrurile par să se schimbe în acest sens.
„Cei care lucrează la guvern sunt bine plătiți, au posturi stabile și o mulțime de avantaje”, continuă profesoara de engleză, care mărturisește că în curând vor avea două case, fiindcă au putut cumpăra la un preț preferențial un apartament într-o clădire care acum se construiește. Ce vor face cu cel de-al doilea apartament? Nu s-au gândit încă, ar puta să-l închirieze sau să-l vândă. Au tot timpul să ia o decizie, fiindcă totul trebuie pregătit pentru atunci când vor avea copii.
Noile reguli care liberalizează într-un fel politica „o familie, un copil” le permite să aibă doi copii, pentru că și ea și soțul ei provin din familii care au avut un singur copil. Ea are 28 de ani și s-au hotărât ca primul copil să vină pe lume peste doi ani. Sunt foarte bucuroși că au privilegiul de a avea doi copii, într-o țară în care de 30 de ani încoace familiilor le era interzis să aibă mai mult de un copil.
În ciuda faptului că este cea mai numeroasă țară cu o populație de 1,3 miliarde, rata nașterilor în China este una dintre cele mai scăzute din lume, iar dacă această scădere persistă, populația se va contracta cu circa 30% între 2030 și 2070, iar numărul femeilor care vor naște se va înjumătăți. Declinul demografic ar putea fi chiar mai sever decât în Rusia și unii demografi susțin că „înainte de a deveni bogată, China ar putea fi o țară căruntă”, ceea ce înseamnă că ritmul de creștere economică este mai mic decât cel în care îmbătrânește populația, iar numărul celor care ies la pensie este mult mai mare decât al celor care ajung să aibă un venit mediu.
Abby spune, însă, că și până acum, oamenii puteau avea doi copii, iar zicala este „cel mai bine un singur copil, doi cel mult, dar niciodată trei”. Nu a auzit nic despre avorturile forțate, nici despre pruncuciderile. Nu sunt doar procedee din vremea lui Mao, sunt practici moderne, mai ales în zonele majoritar locuite de uiguri.
„Cel mai bine un singur copil, doi cel mult, dar niciodată trei”
În ciuda faptului că este cea mai numeroasă țară cu o populație de 1,3 miliarde, rata nașterilor în China este una dintre cele mai scăzute din lume.