O carte „singulară în peisajul publicistic-mediatic de la noi”, o „carte a memoriei colective, în care «subiectul» Cezar Ivănescu, în pofida tuturor aşteptărilor şi provocărilor, rămâne calm, are răbdarea de a defini concepte (…) şi, iată, de a fi aspru fără a fi vehement” (Ioan Holban) şi care s-a născut ca urmare a unei serii de emisiuni de la TVR-Iaşi, între 20 septembrie 2006 şi 16 mai 2007, este Dialoguri televizate, de Cezar Ivănescu şi Lucian Vasiliu, Junimea, 201?.
În mai puţin de-un an, Cezar Ivănescu avea să treacă la cele veşnice (pe 24 aprilie 2008), astfel că avem în aceste dialoguri (despre cărţi şi nu numai…, cum specifică subtitlul cărţii) un soi de testament vorbit, după cum stau mărturie numeroasele spuse ale poetului.
Fie că se pronunţă despre restituirea trecutului, cultivarea memoriei, creaţie şi sterilitate sau vorbeşte despre „Eminescu, primul caz de dizidenţă, de mare disident printre scriitorii români”, Cezar Ivănescu prinde esenţa fenomenului/personajului în formule absolut memorabile atestând un adevărat cult pentru valorile naţionale. Un singur exemplu, spre edificare, dar ce exemplu (!): „…Nordul Moldovei este Tibetul nostru, al românilor. Tibetul în înţelesul spiritual al cuvântului. […] Eu cred cu tot sufletul că dacă mai există România, dacă mai existăm noi românii, dacă mai există cultură română şi vieţuire românească, e datorită faptului că în acest nord al Moldovei românesc sfinţi precum părintele stareţ Ilie Cleopa, trecut la cele veşnice, sau părintele Iustin Pârvu s-au rugat pentru noi ceilalţi. Şi cred că rugile lor, rugăciunile lor fierbinţi, fie spuse în temniţele comuniste, fie în mânăstirile întemeiate sau ctitorite de ei ne-au ajutat pe noi ceilalţi români să trăim”. O comparaţie de Mare Poet, fără doar şi poate: „Nordul Moldovei este Tibetul nostru, al românilor”!
Altminteri, ambii vorbitori se simt bine respirând aerul tare „de pe culmi”, iar „piscurile” invocate sunt: B. Fundoianu, „un scriitor care are mai multe registre, uneori plurilingv, care se mişcă bine în această civilizaţie europeană”, Mihail Sadoveanu, „cel mai mare român al tuturor timpurilor, nu poate fi comparat cu nici un alt prozator român”, M. Eliade, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi şi lista continuă. La fel cum litera tipărită continuă verba volant-ul ivănescian!
21 aprilie ’14
