Linkuri accesibilitate

Despre păcatul căpătuirii pe seama celor care vor să își cumpere o notă nemeritată la examen


Vasile Botnaru în dialog cu Daniela Vacarciuc, directoarea liceului Vasile Alecsandri din Chișinău, și cu Igor Grosu Viceministrul educației.

Astăzi vom vorbi despre o meteahnă colectivă care, tratată cu îngăduință, ca o slăbiciune cumva de înțeles, devine un viciu de natură să pună în pericol cele mai bune intenții societale și chiar să năruie construcția șubredă, numită statul moldovenesc. Nu exagerez, doar sintetizez concluziile unor știutori. E vorba de păcatul căpătuirii pe seama celor care vor să își cumpere o notă nemeritată la examen, în speranța să își poată aranja, prin aceeași metodă, din treaptă în treaptă, o carieră ascendentă.

Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere astăzi se află directoarea liceului Vasile Alecsandri din Chișinău, Daniela Vacarciuc, și viceministrul Educației, Igor Grosu.

Vasile Botnaru
Vasile Botnaru

Europa Liberă: Multă lume care a fost nemulţumită de bacalaureat se pare că a înţeles că e un proces benefic. Iniţial, s-a pornit reforma de la o oportunitate, necesitate, o provocare de a curma cumpărarea examenelor. Şi, dacă am aplica acest raţionament, această motivaţie în alte domenii, aceasta ar însemna că să se intervină cu camere de supraveghere, de exemplu, astfel încât judecătorii să nu ia mită, să facă dreptate, să-şi facă datoria, să punem camere în sala de operaţie, ca omul care operează să-şi facă datoria. Adică, interveniţi cu frica, şi nu cu convingerea. Domnule Grosu?

Igor Grosu: „Noi, de fapt, privim, un pic, din alt punct de vedere lucrurile, dincolo de toate discuţiile despre camere, tot felul de exorcizări: uite, dom’le, la ce sunt supuşi tinerii, părinţii, profesorii De fapt, noi am canalizat toate discuţiile noastre spre tinerii care învaţă, spre tinerii care au depus efort, dar care, în pofida unor circumstanţe fie că părinţii nu au putut să plătească, cum spuneţi dumneavoastră, în unele situaţii, pentru soluţii, pentru un climat favorabil copierii, erau demotivaţi. Şi, după noi, cel mai mare

Cel mai mare păcat, sau cel mai mare neajuns al sistemului este demotivarea performanţei.

păcat sau cel mai mare neajuns al sistemului, este demotivarea performanţei, aici e cea mai mare tragedie, e un tânăr format, care trebuie să se formeze profesional, după care să iasă pe piaţa muncii. Şi atunci, dacă el din şcoală iese cu o scară a valorilor răsturnată, o piramidă deformată, de aici şi toate efectele la scara economică, în domeniul social, cu trişatul, cu aranjamente ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Aceasta era şi întrebarea, dumneavoastră vreţi să schimbaţi într-o verigă, când peste tot în societate se poartă şmecheria şi nu creierul.

Igor Grosu: „Da. Dar vedeţi, dacă vreodată ne vor încredinţa nouă alte sectoare, care le-aţi spus dumneavoastră, mai sensibile, unde există fenomenul corupţiei, ne vom ocupa şi de fenomenele de acolo. Eu cred, până la urmă, că educaţia totuşi este un segment special în multitudinea de sectoare, pentru că aici, pe lângă cunoştinţe, noi dăm tânărului, viitorului cetăţean nişte competenţe, îl setăm, îi dăm nişte valori. Şi dacă noi, în sistemul de educaţie, îi dăm nişte pseudovalori, atunci nu trebuie să ne mirăm de efectele pe care le avem în domeniul justiţiei, poliţiei, medicinii, cum aţi menţionat dumneavoastră, economiei ş.a.m.d. Da, anul trecut a fost acest disconfort, dacă îl putem numi aşa, mai diplomatic, la început, a fost greu pentru toată lumea, inclusiv pentru noi. Nu ne-a făcut nicio plăcere să asistăm la tot felul de eliminări a celor care erau surprinşi în ipostaze copiind. Dar, se pare, la un moment dat, lumea a început să ne susţină, în special, cei care au învăţat şi care şi-au luat notă mai bună decât cei care, probabil, mizau să poată iarăşi face uz fie de pile...”

Europa Liberă: Dar părinţii, doamnă Vacarciuc, continuă să fie nemulţumiţi? Pentru că orice părinte este foarte sensibil la chiar şi micile emoţii pe care le au copilaşii din cauză că şi-a zdrelit genunchiul sau din cauză că s-ar putea să nu ia examenul. Dumneavoastră, care sunteţi, pe de o parte, avocatul părinţilor, al copiilor, pe de altă parte sunteţi reprezentanta administraţiei în piramida Ministerului de Educaţie, sunteţi exact între Scila şi Caribda.

Daniela Vacarciuc: „În genere, lucrurile sunt extrem de complexe şi nu vizează numai tinerii. Alegoric vorbind, şi profesorii, şi elevii, şi părinţii stăm acum pe o margine de prăpastie. Nu este chiar atât de adâncă, dar este o curbă. Adică, profesorul, care va avea un număr mare de elevi care au picat examenul, riscă să fie plasat într-un clasament la coadă, deşi lucrează cu copii poate mai slabi, pentru că noi avem copiii pe care îi avem, suntem plătiţi în funcție de numărul de

Copilul care pică examenul nu are unde pleca, deci el înţelege că există o ruptură în destinul lui.

elevi, nu pot să-mi permit să am în instituţie doar copii aleşi pe sprânceană. La noi se mai continuă să se aleagă instituţiile după mediul geografic, că se află în centrul oraşului, după diferite criterii. Iată de ce eu, chiar singură, sunt îngrijorată care va fi statutul meu după examen. Pot să afirm cu mare bucurie şi plăcere că, în vara anului 2013, la obiectul istorie, din patru clase, eu nu am nicio notă negativă. Dar nu ştiu ce se va întâmpla anul acesta, elevii, de asemenea. Copilul care pică examenul nu are unde pleca, deci el înţelege că există o ruptură în destinul lui. Deşi, vreau să vă spun, eu tot nu am fost admisă din primul an la facultate şi făceam atunci o tragedie. Înţeleg că destinul îşi are calea lui şi, dacă eşti principial, perseverent şi îţi urmezi drumul, oricum ajungi acolo unde vrei. Părinţii fără îndoială că sunt şi ei speriaţi ce va fi cu odrasla lor, pentru că s-a făcut o investiţie, pentru că totuşi şcoala costă, costă o cazare în Chişinău, costă nişte cărţi, materiale care îi trebuie, nişte studii aprofundate. La mine, în instituţie, majoritatea copiilor fie că fac în oraş franceză la Alianţă, limbă engleză, am elevi care fac chineză, fac sport, ei trebuie să-şi plătească ateste cursuri. Deci părinţii sunt tot un pic bulversaţi. Dar, repet ce a spus domnul viceministru, este spre binele şi al meu. De ce? Pentru că va spori prestigiul meu, statutul meu, se va consolida statutul meu. Eu vreau să vă spun că nu profesorii sunt corupţi. Da, sunt corupţi, da, eu sunt coruptă, da, altul este corupt alături de mine şi nu trebuie să arăt cu degetul la alţii, dar aceştia nu făceau diplomele de bacalaureat singuri, sigur că se făceau cu angajaţii ministerului. Deci noi suntem acum într-o doză de creştere de încredere reciprocă, eu am încredere că ministerul...”

Europa Liberă: Deci, întâi de toate, la dumneavoastră, acolo în breaslă?

Daniela Vacarciuc: „Da, în breaslă, dar şi cu ministerul. Toate dubiile şi toate supărările mele erau pe minister pentru că diploma de bacalaureat era tipărită între pereţii ministerului.”

Europa Liberă: Domnule Grosu, dar nu am văzut totuşi scos de guler cineva, până la urmă, şi băgat la închisoare pentru aceasta.

Igor Grosu: „Cu închisoarea, dacă ar fi după mine, am oferi asemenea ocazie. Din păcate, nu ştiu, din fericire, avem sistemul judecătoresc separat de executiv. La momentul actual, putem să spunem că nu mai avem în sistem, în minister, o bună parte din pleiada veche, care era marcată de acest flagel.”

Europa Liberă: Dar întrebarea doamnei Vacarciuc, ulciorul mai merge la falsificarea diplomelor?

Igor Grosu: „Cei care încă din 2009, pare-mi-se, atunci a fost acea situaţie mai delicată cu descinderi, cu CNA ş.a.m.d., acum în minister nu mai sunt.”

Europa Liberă: Deci, la sigur, veriga aceasta a fost neutralizată?

Igor Grosu: „Noi am securizat toate elementele din acest lanţ. Am analizat fiecare posibilă fisură. Pe cei care îi ştiam din alţi ani că au avut vreo tentaţie i-am deconectat de la proces, am setat astfel sistemul ca, în caz de apariţie a subiectelor, înainte de ora nouă, să se ducă direct la cei responsabili de subiecte.”

Europa Liberă: Am înţeles. Revin la întrebarea pe care am adresat-o doamnei Vacarciuc. În comparaţie cu anul trecut sau cu kilometrul zero, de la care a pornit această reformă, aveţi mai mulţi părtaşi, s-a diminuat această panică şi chiar iritare uneori forţată?

Daniela Vacarciuc: „Categoric. Ce vreau eu să spun? Chiar nu vreau să întrebe cineva de ce nu a fost băgat la puşcărie unul sau al doilea motiv. Pentru că, la noi în societate, dacă am privi, toţi ar trebui băgaţi la puşcărie. Eu am o expresie: atunci când trăim într-un mediu cu miros urât, de la toţi miroase urât. Deci noi

Am încredere în cei care fac reforme, ei trebuie să aibă încredere în mine.

trebuie, pur şi simplu, să ne consolidăm. Mi-am format o anumită viziune că este bine aşa, am încredere în cei care fac reforme, ei trebuie să aibă încredere în mine. Eu am fost, în vara 2013, la verificarea lucrărilor, m-am simţit foarte prost că eram urmărită, stăteau camerele, dar, ulterior, mi-am dat seama că aşa este foarte bine, pentru că oamenii îmi duc observare, dintr-o parte, vor obţine încredere în mine şi atunci se va crea o castă a profesorilor, mare, care vor să meargă pe drumul corect. Adepţii metodologiei noi sunt mult mai mulţi, profesorii sunt mai încrezuţi, lucrează cu copiii. Pentru că, până acum, erau elevi care spuneau: „Lăsaţi-mă, doamnă, că eu am să rezolv întrebările examenelor şi să nu vă bată pe dumneavoastră la cap cineva ce notă voi avea”. Şi atunci eram prinsă în situaţia să-i pun copilului cinci, pentru a-i da voie la BAC, el oricum BAC-ul îl va susţine. Acum nu-i dau voie cu cinci, pentru că el îmi va aduce nota mea negativă şi eu nu vreau. Şi atunci, nu se permite ca, pe această cărare, să ajungă şi copiii care sunt slabi.”

Europa Liberă: Iar copiii, doamnă Vacarciuc, pentru că de multe ori presa tendenţioasă, anume cea tendenţioasă, încerca să prezinte copiii, în primul rând, ca nişte victime. Or, copiii care merg la bar, la karaoke, sunt intenţionat în filmuleţe pe internet, cred că nu mai au chiar jena aceasta de camere şi de prestaţie publică, uneori chiar jenantă.

Daniela Vacarciuc: „De acord.”

Europa Liberă: Deci copiii chiar sunt ei stresaţi?

Daniela Vacarciuc: „Chiar nu sunt stresaţi de camere. La noi pe coridoare au fost plasate 36 de camere. Pot să vă asigur: copiii nici nu le observă unde sunt.”

Europa Liberă: Anul împrejur?

Daniela Vacarciuc: „Anul împrejur, desigur, funcţionează anul împrejur, pe coridoare. De aceea chiar nu deranjează camerele. Or, motivul a fost altul. Desigur că lumea a încercat să riposteze astfel faţă de o reformă care este corectă, care este în beneficiul profesorului, în beneficiul tânărului, în beneficiul societăţii.”

Igor Grosu: „O remarcă legată de camerele video şi în centrele de evaluare a lucrărilor. Şi acum există voci, chiar săptămâna trecută, am fost la o reuniune, şi manageri, şi profesori, unde au încercat să plaseze culpa pe evaluatori. La care eu am zis: dânşii au fost în aceleaşi condiţii ca şi candidaţii, au fost într-un mediu monitorizat. Şi, drept dovadă, noi am avut, anul trecut, nu ştiu dacă a scăpat un pic publicului, la una dintre comisiile la o disciplină, noi am avut surpriza să surprindem preşedintele şi vicepreşedintele când căutau o anumită lucrare, un test al cuiva.”

Europa Liberă: Cineva anume trebuia.

Igor Grosu: „Da, cineva anume. Sigur că aceasta a fost dovada noastră. Am chemat aceste două persoane, am privit împreună filmul, nici nu am terminat să vizualizăm secvenţa, că ambele au recunoscut, au încercat să motiveze, sigur, cu nişte elemente irelevante, au plătit amendă, pentru că, până la urmă, au avut o contravenţie administrativă, nu ştiu câte mii de lei au plătit, au plătit şi nici nu au contestat. Şi, anul acesta, bineînţeles, nu au tot respectul pentru anii lor şi nu ştiu ce palmaresuri.”

Europa Liberă: Adică ceea ce spunea doamna Vacarciuc, au o bilă neagră?

Igor Grosu: „Absolut.”

Daniela Vacarciuc: „Şi e foarte bine.”

Igor Grosu: „Şi nu am nimic cu dumnealor. Am zis: „Gata, v-aţi deconectat de la proces”. Altfel noi nu putem.”

Europa Liberă: Domnule Grosu, dar cum spuneaţi şi dumneavoastră, şi doamna Vacarciuc, într-o ţară unde şmecheria şi mita îşi vede, bine mersi, calea în alte domenii, nu cumva în felul acesta, când cresc exigenţele, de fapt, măriţi mizele, spargerea sistemului va deveni cu atât mai scumpă?

Igor Grosu: „Că miza creşte, da. Pentru că aici este efectul pe care îl intuiesc mulţi şi experţi din domeniul corupţiei ş.a.m.d. Dar, totodată, creşte şi riscul. Riscurile sunt foarte mari. Cu toate ocaziile, în discuţiile publice şi cu managerii, cu toţi cei implicaţi în proces, noi avem un argument care, cred eu, va prinde. Noi le spunem în felul următor: „Domnilor manageri, domnilor profesori, aveţi în spate o viaţă de pedagog, zeci de ani de experienţă, v-aţi clădit un nume, o poziţie în societate, merită oare, pentru un moment – pentru că acesta este un moment, un examen – să vă ruinaţi sau să vă puneţi la bătaie tot ce aţi construit de-a lungul anilor? Se merită oare?!”. Dincolo de efectul demotivant, e mesajul care îl transmitem noi...”

Europa Liberă: Şi atunci pedagogul vă spune: „Dar îmi dai dumneata, domnule viceministru, salariul ca eu să am o viaţă decentă?”

Igor Grosu: „Şi atunci noi folosim acest argument în discuţiile noastre pe interior, în executiv, spunând: sectorul educaţiei este, cu riscul de a fi învinuit de lipsă de modestie, unicul poate sau dintre puţinele sectoare care face reformă, de aceea, stimaţi colegi, decidenţi politici, profesorii trebuie să fie motivaţi mult mai mult.”

Europa Liberă: Adică ajungem la promisiunea domnului Leancă de a rezolva în termeni rezonabili?

Igor Grosu: „Corect.”

Europa Liberă: Doamnă Vacarciuc, dumneavoastră auziţi asemenea reproşuri, când le spuneţi, la fel ca şi domnul Grosu, profesorilor, să nu se lingă pe degete, atunci când umblă cu mierea?

Daniela Vacarciuc: „Desigur că da. Pentru că este foarte greu. Vorbele sunt mari, dar noi nu trebuie să uităm că am profesori de limbă engleză care au salariu de 2200 de lei. Sigur că ei sunt tentaţi, pentru că eu le cer să aibă proiectul cules la computer, pentru că trebuie scos la printer, pentru că el trebuie să aibă o îmbrăcăminte decentă, el nu poate veni în blugi la şcoală. Înţelegeţi? Iată de ce, fără îndoială, eu sunt prima care mă plasez în fruntea colectivului meu și zic: este nevoie să ne îmbunătățiți situația. Profesorul astăzi nu mai este exponentul elitei și e păcat. Și uitați-vă ce avem: avem, pe de o parte, cel care trebuie să fie murdărit de cine îi trăsnește, cui îi trăsnește prin cap: că el este corupt, că el nu este pregătit, că elevii nu vor să învețe, că elevii nu se duc șa școală. Dar profesorul este cel care înlocuiește mama și tata plecat în străinătate, este cel care trebuie să-l motiveze pe copil și să-i spună:

„Vezi că se fac reforme, vezi că nu se va cumpăra, dă să ne așezăm să rezolvăm împreună un test, ca să poți să-ți faci un viitor mai bun, copile, să nu te duci la construcție la Moscova să distrugi coloana vertebrală, în modul direct, fizic, biologic.”

. Iată de ce chiar trebuie să fim văzuți, poate nu atât financiar, dar mai mult cu statutul pentru că totuși pedagogul este cel care face puterea exemplului… Eu nu vreau să îmi dați lauri, să mă trimiteți cu vilă la Monaco. Eu vreau să recunoașteți că efortul meu este enorm, că eu încălzesc copiii satului, uitând de al meu și mă străduiesc să citesc, să îmi procur ziare, să îmi cumpăr dicționare, să îmi cumpăr cărți, indiferent de banii pe care îi am.”

Europa Liberă: Acum să vă întreb, dacă tot suntem în sărbătorile pascale, de ce s-a întâmplat acest decalaj? Pe timpuri, preotul și învățătorul erau la același nivel și de autoritate, chiar și de bunăstare. Acum nu mai funcționează, pedagogul, într-adevăr, a rămas mult în urmă și omul care are în proprietate un bar este mai respectat, mai vizibil.

Igor Grosu: „Taică-meu, Dumnezeu să îl ierte, a fost director de școală și, pe timpul lui, statutul pedagogului era net diferit, net superior.”

Europa Liberă: Director la țară?

Igor Grosu: „Director la țară, da, eu vin de la țară. Primul șoc al meu – pentru că eu în familie vedeam unele lucruri, eram obișnuit cu un statut al pedagogului – a fost când am venit la facultate. Când am venit eu la facultate, șocul meu a fost următorul, erau vremurile celea de tranziție, abia obținusem noi independența, am declarat independența și vedeam că cei care au bani sau brutele, pardon de expresie, chiar și lumea interlopă, pe atunci, țin minte situații prin orășelul studențesc, aceștia erau, nu știu cum, plasați în față, se autoplasau. Și noi, care pe atunci sigur că eram optimiști, maximaliști, dacă vă amintiți grevele studențești – eu am avut și onoarea, și ocazia să fac

S-a ajuns aici întrucât, cred eu, criza economică, plasarea accentului pe bunăstare și mai puțin pe intelect, pe valorile care costă mai mult, acestea au dus la aceea că profesorul a fost lăsat în umbră.

parte din acele echipe – încercam cumva să ne detașăm. De ce s-a ajuns aici? S-a ajuns aici întrucât, cred eu, criza economică, plasarea accentului pe bunăstare și mai puțin pe intelect, pe valorile care costă mai mult, acestea au dus la aceea că profesorul a fost lăsat în umbră. Și, din păcate, nu se referă la dumneavoastră, la media pe care o reprezentați dumneavoastră, undeva media a plasat ca modele niște pseudo-modele, de fapt. Mă refer aici și la muzică, și la ce înseamnă exemplul de succes, în afaceri, valorile familiei .”

Daniela Vacarciuc: „Top 10”, „100 pentru” nu știu de care – niciun pedagog.”

Europa Liberă: „Miss Moldova”.

Igor Grosu: „Da. Priveam deunăzi un reportaj de la o competiție de care spuneați, de „Miss”, și lumea întreba, adresa ziaristul întrebarea: „Care sunt atuurile dumneavoastră?” și…”

Daniela Vacarciuc: „…nu știa ce înseamnă.”

Igor Grosu: „În câteva situații cuvântul „atu” nu era înțeles.”

Daniela Vacarciuc: „Da. Și pretinde la coroniță.”

Europa Liberă: Și, dacă l-ar ști, cred că ar spune60-90-60.

Igor Grosu: „Probabil.”

Europa Liberă: Doamnă Vacarciuc, explicația dumneavoastră pentru o enciclopedie care va consemna cândva, peste două-trei-patru-cinci decenii, anii ʾ90 și acolo va trebui să încăpeți într-o frază cu o explicație: de ce a ajuns cadrul didactic pe poziția pe care o are acum?

Daniela Vacarciuc: „Eu vreau să spun că nu numai cadrul didactic, dacă a fost exemplul cu preotul, atunci împreună cu preotul, noi am mers, și medicul, și toți. În primul rând, într-un secol al globalizării, conceptul mercantil domină toată lumea. Eu îmi și partea mea de vină, întotdeauna zic: „Aceasta este și vina mea…”

Europa Liberă: …generic vorbind, nu a dumneavoastră personal.

Daniela Vacarciuc: „Da, sigur că. Pentru că, în situația materială în care ne-am pomenit, am vrut și noi, cel puțin, să fim în rând cu lumea și am căzut în multiple capcane... Pentru că, dacă să luăm în modul direct, eu primesc concedialele la 1 iulie, concediul meu este de 60 de zile, următorul salariu eu îl primesc în luna octombrie. Vreau să vă întreb: cu ce să cumpăr un fruct copilului meu vara? Eu tot am familie, dar eu nu am unde să mă angajez toată vara. Oricum merg la serviciu, am comisii de primire, în luna august, dar mie nimeni nu-mi plătește niciun ban.”

Europa Liberă: Dar banii pe care vi-i dă, la începutul verii, cred că îi terminați în două săptămâni.

Daniela Vacarciuc: „Sigur că da. Dar vreau și eu să îmi duc copilul meu la mare, cum se duc alții. Ori situația noastră este, într-adevăr… și lumea trebuie să înțeleagă aceasta. Iată de ce eu vreau să fim uniți acum, să ne consolidăm rândurile și să înțelegem că noi nu ne-am pierdut din omenie. Noi am fost prinși în mreaja aceasta împreună cu toți, cu medicul, cu polițistul, cu bibliotecarul, cu actorul, cu cine vreți, cu mass-media, cu toți pentru că așa a fost situația. Acum trebuie să ne găsim cărarea, ne-am ales valorile care sunt pro-occidentale, nu mai putem merge în barbarie, în sălbăticie, nu trăim după legea junglei. Iată de ce ne-am ales valorile și este important acum să ne consolidăm toți, să ridicăm statutul omului înțelept, pentru că acesta este viitorul…”

Europa Liberă: Eu revin la condițiile de susținere a examenului la bacalaureat. Simțiți o creștere a sprijinului, nu neapărat din partea partidelor politice, că acestea, înțeleg, continuă să vă conteste, în frunte cu ministrul, dar și cu guvernul, în întregime. Dar segmentele importante, mediul academic, de exemplu, mă refer la savanți, părinții, copiii pe care politicienii îi declară victime. Se mișcă carul din loc?

Igor Grosu: „Eu sunt tentat să cred că se mișcă, cred, suportul există și el din diferite medii vine, inclusiv din mediul politic pentru că și politicienii sunt politicieni și politicieni, demnitarii demnitari și din mediul pedagogilor, pentru că aceasta noi încercăm să le transmitem și se pare că ne-a reușit. Noi am fost de acord să fim acel paratrăsnet, am zis: „Lasă să lovească în noi, să luăm noi toate criticile”. Dar pedagogilor asta le-am spus: „Într-un final, efectul trebuie să fie următorul…”. Și s-a produs, pedagogul va fi mai solicitat, mai solicitat la capitolul cunoștințe, la aceleași meditații. Eu vă dau un exemplu, anul trecut, nu trecuse luna august și o profesoară de istorie de la Sângerei ne-a transmis un mesaj: „Doamnă ministră, prima dată de când eu sunt în școală, nu am avut situații când candidații pentru anul viitor, adică clasa a 12-a, la intrare, să vină la bibliotecă să ceară manualele de istorie, să ceară ceva de citit, cât mai au răgaz, să înceapă mai devreme”. E un semnal și un început de schimbare de atitudine față de profesor. Profesorul nu este cel care era perceput cândva de mulți…”

Daniela Vacarciuc: „…și ignorat.”

Igor Grosu: „…ignorat ca o persoană care trebuie să dea o notă și o notă deziderabilă pentru că nota era percepută de mulți, și de părinți, cu toată supărarea pe care o poate provoca cuvintele mele, notele trebuie să fie împărțite ca un bun social. Sau, nota trebuie să fie dată celui care o merită – nota mare, celui care merită mai puțin – să ia notă mai mică. Vreau să aduc aici exemplul olimpiadelor, suntem în perioada olimpiadelor naționale. Sigur, în toamnă, vă amintiți, noi am zis că anulăm regula zece din oficiu pentru locul unu, doi, trei, aceasta era regula. Au fost presiuni și argumente. Și o parte le-am acceptat, o parte mai puțin. Dar, până la urmă, am cedat și am zis că menținem regula pentru că nu este vina elevului că sistemul nu îi poate asigura corectitudinea. Nu este vina lui, e culpa noastră. Și am zis că cedăm, intervenim, ca să asigurăm corectitudinea și am exemple care, de data aceasta, m-au marcat. Deci primul: pe patru olimpici i-am surprins copiind. Și atunci eu mă întrebam: „Dom’le, dacă el este olimpic, despre ce fel de încercări de acestea poate fi vorba?!.”

Europa Liberă: Performeri de paie.

Igor Grosu: „Da. Și al doilea exemplu, mă iertați, e vorba de raionul Căușeni, nu am să dau nume, dar raionul chiar am să îl dau. Olimpiada e în trei trepte: treapta de instituție, treapta de raion și, după aceea, vii la treapta națională. Ca de obicei, în ajun de olimpiada națională, încep presiunile, vin părinții și spun: „El a obținut locul patru, dar acceptați-l, vă rog, cu excepții” și așa mai departe. Eu, de fiecare dată, mă opun la asemenea abordări pentru că, dacă îi cedezi unuia, trebuie să cedezi și altuia…”

Europa Liberă: Adică să îl acceptați unde?

Igor Grosu: „La olimpiadă.”

Europa Liberă: La națională?

Igor Grosu: „La națională. Și, dacă accepți pe unul, trebuie să îi accepți pe toți 34 sau 35, câți sunt ei, câte unități teritorial-administrative. Insistența a fost atât de mare că am condiționat, zic: „Vă acceptăm doar ca să vă probați competențele, nu pretindeți la niciun loc.”

Europa Liberă: Fără bonus.

Igor Grosu: „Fără bonus: vii, îți validezi competența și, poftim, e plăcerea ta. Ce să vedeți, în raionul acesta, la una din discipline, candidatul care a luat locul întâi la raion, a obținut 24 de puncte, la proba națională…”

Europa Liberă: Însemnând?

Daniela Vacarciuc: „Nota doi,trei.”

Igor Grosu: „Da, asta însemnând puțin de tot, iar persoana pe care am acceptat-o, fără ca să pretindă la nimic, a obținut 48.”

Europa Liberă: Exact invers.

Igor Grosu: „Și nu e diferența de unu, două puncte să spui că e ceva subiectivism, emoții, nu știu ce și așa mai departe – dublu.”

Europa Liberă: Deci volens nolens m-ați adus exact la întrebarea pe care o aveam pregătită, pe final, ce folos că vă dați de ceasul morții să perfecționați veriga aceasta, când utilizatorul, beneficiarul acestui flux își vede de treabă, funcționează după regulile vechi. Mă refer la învățământul universitar, mă rog, nu e bine să aruncăm pietre în grădina celui care este lipsă, dar, „virusați” și mediul universitar, în felul acesta, sau nu, domnule Grosu?

Igor Grosu: „Da, noi am început, cum spuneți dumneavoastră, să îi „virusăm”, să îi „virusăm” prin a introduce și acolo regulă, că goana aceasta după zece pe linie sau nouă pe linie este legată de superior: ai notă maximală aici – ai loc la buget, ai bursa aceea.”

Europa Liberă: Stimulentul magic.

Igor Grosu: „Absolut. Și atunci întrebarea pe care ne-am pus-o noi: cum să demotivăm goana aceasta după notă? La bacalaureat am intervenit cum am intervenit și la superior. Ceea ce noi am propus și deja implementăm, de anul acesta, este regula prin care iei loc la buget doar pentru primul an de studii. La finalul primului an de studii, toți intră în competiție pentru locurile bugetare și cel care e la contract și mămica-tăticul se află nu știu unde la munci, trimit bani și plătesc contractul, dar învață bine, să intre în competiție. Și atunci nimeni nu va sta relaxat patru sau cinci ani, dar va intra în competiție. La sfârșitul anului acesta, vom avea proba contrariilor, la sfârșitul primei sesiuni de vară, va fi prima experiență.”

Europa Liberă: Am înțeles. Doamnă Vacarciuc, impresia dumneavoastră de director despre topul facultăților, despre această motivație, copiii au înțeles că nu e în zadar acest efort?

Daniela Vacarciuc: „Da, desigur că. Și eu, chiar dacă nu îmi place, am mai spus, sunt pentru top al instituțiilor, al profesorilor. Mie nu îmi convine că nu știu unde mă voi plasa eu, dar aceasta mă va motiva să fiu integră, să fiu perseverentă, să îmi găsesc un loc de elită, așa cum sper. Dacă vreau să îmi fac un anumit loc în societatea pedagogică, meritat, atunci eu voi depune acest efort, indiscutabil. Cursul este bun, eu așa cred.”

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG