Linkuri accesibilitate

Retrospectiva săptămânii politice


Declarațiile președintelui rus Vladimir Putin, convorbirile de la Geneva despre criza din Ucraina și cererea de recunoaștere a independenței de la Tiraspol.



Vasile Botnaru în dialog cu Vasile Ernu și Petru Bogatu.

Europa Liberă: Domnule Vasile Ernu, ce v-a sărit în ochi, pe parcursul săptămânii, și ce credeți că va avea reverberații, în următoarele săptămâni?

Vasile Ernu: „Lucrul pe care le-am urmărit cel mai atent a fost, evident, conferința de presă a domnului Putin pentru că au fost destul de multe informații cu sâmbure de meditat. Doi: mi s-a părut importantă întâlnirea de la Geneva între cei patru: Rusia, Ucraina, America, Uniunea Europeană, fiindcă dă un orizont de speranță.”

Europa Liberă: Indiferent ce scrie în documentul final?

Vasile Ernu: „Oricum este bine că s-au așezat la masa discuțiilor și fiind și partea europeană, și partea americană…”

Europa Liberă: …și Deșcița fiind acceptat.

Vasile Ernu: „Important este că există o speranță că lucrurile se vor rezolva într-o formulă oarecare și nu vor escalada spre un război pentru că temerea noastră, a tuturor, este să nu se meargă spre război.”

Europa Liberă: Domnule Bogatu, dumneavoastră ce ați remarcat?

Petru Bogatu: „Părerea mea este că trăim un déjà vu, conferința de la Geneva mi-a amintit de conferința de la München. Oricât de promițătoare au fost declarațiile și deciziile par promițătoare, Rusia, de fapt, s-a angajat să dezarmeze milițiile ilegale, iar America și-a asumat dreptul de a sancționa Rusia, în cazul în care Kremlinul nu se va ține de cuvânt. Toate aceste lucruri par promițătoare, dar, concomitent, practic, la aceeași oră, Vladimir Putin, la televiziunea rusă, a făcut niște declarații care, în fond, demonstrează că este un actor perfect sau un saltimbanc, dacă vreți, extraordinar care, pur și simplu, își bate joc de ceilalți actori politici. Mi-amintește de Hitler, după München, care promitea și el o Europă stabilă, pacea în toată lumea, a venit și Chamberlain acasă, atunci și a ținut un discurs, spunând că a adus lumii pacea, iar un an mai târziu, a început cel de-al Doilea Război Mondial. Mă tem că John Kerry sau doamna Catherine Ashton să nu aibă soarta lui Chamberlain, sper să nu fie așa, dar mă tem să nu se întâmple aceasta, să nu intre și ei în istorie ca niște oameni politici care au avut iluzia că au adus pacea, după conferința de la Geneva, pentru că Putin a spus niște lucruri extrem de amenințătoare. El practic a lăsat să se înțeleagă că Donețkul, Harkovul și Lunganskul nu aparțin Ucrainei, ci Rusiei. A lăsat să se înțeleagă că ar putea să recunoască independența Transnistriei. A recunoscut că, în spatele, cum a zis el, forțelor de autoapărare din Crimeea au fost soldați ruși, deși, acum două săptămâni, spunea, sus și tare, că niciun rus, niciun militar rus nu a fost implicat în aceste acțiuni. Acum mă întreb ce va spune el, peste două săptămâni.”

Europa Liberă: Sovietul suprem, care a făcut demersul de rigoare pentru Duma de Stat și Kremlin, în general, ce rol are în povestea aceasta, domnule Bogatu?

Petru Bogatu: „Este o acțiune sigur că orchestrată și Tiraspolul are de jucat un rol special. Totul depinde acum de cum vor evolua lucrurile în Estul și Sudul Ucrainei, pentru că nu totul este bătut în cuie, așa cum pare. Mie mi se pare, de exemplu, că, la început Putin a încercat să desprindă aceste teritorii, pur și simplu, prin acțiuni separatiste, la vârf, iar când puterea de la Kiev a schimbat guvernatorii și a trimis acolo, la Dneptropetrovsk sau la Harkov niște oligarhi, i-a pus în jilțuri, lucrurile au eșuat pentru Rusia. Acum este o altă fază, când se încearcă, prin acțiuni violente să se atingă acest obiectiv. Lucrurile nu sunt bătute în cuie și, dacă ia foc și Odesa, și Nikolaev, și Herson, sigur că Transnistria în planurile Rusiei va conta enorm. Și această declarație a sovietului suprem de la Tiraspol trebuie privită din acest punct de vedere, ea va fi speculată în funcție de succesele sau insuccesele Rusiei în efortul ei de a dezmembra Ucraina.”

Europa Liberă: Domnule Ernu, credeți că va fi recunoscută Transnistria sau este un joc?

Vasile Ernu: „Cred că, în acest moment, Rusiei îi convine mai mult varianta unei cereri neacceptate sau neconfirmate, îi este o măciucă care poate fi folosită în n-șpe contexte internaționale.”

Europa Liberă: Deci pusă în sertarul deasupra?

Vasile Ernu: „Absolut, la vedere, că aceasta poate fi oricând folosit decât să semnezi, să accepți ceva după care, de fapt, problema trece în ograda ta.”

Europa Liberă: Adică maimuța urcă pe umărul tău.

Petru Bogatu: „Lucrul acesta a fost valabil până nu demult. Acum, când Crimeea a fost anexată, Transnistria nu mai poate rămâne ceea ce a fost: ori este anexată și ea, ori este cedată. Transnistria nu poate rezista între o Ucraină ostilă Rusiei și între Republica Moldova care, sigur, dorește să preia controlul asupra acestui teritoriu.”

Vasile Ernu: „Da, dar prioritățile Rusiei acum sunt cele câteva regiuni din Estul Ucrainei.”

Europa Liberă: Adică coridorul spre Transnistria?

Vasile Ernu: „Absolut.”

Petru Bogatu: „Tocmai asta spun și eu pentru că ori va fi coridorul și Transnistria va fi asimilată și ea de Rusia, ori nu va fi acest coridor și Rusia va trebui să cedeze Transnistria.”

Europa Liberă: Deci oricum Transnistria se simte un fel de mireasă sau cireașă de pe colivă?

Vasile Ernu: „Mai degrabă, cireașă de pe colivă fiindcă că eu cred că tot ce se întâmplă acum în Ucraina nu este deloc în avantajul Rusiei. Cei care câștigă acum cel mai mult sunt americanii și cred că ceea ce se întâmplă acolo e mai degrabă în avantajul Americii decât al Rusiei, iar Rusia cred că înghite ceva ce nu va putea duce.”

Previous Next

XS
SM
MD
LG