Atunci cand a adoptat săptămâna aceasta rezoluţia privind presiunile exercitate de Rusia asupra ţărilor din Parteneriatul Estic, Parlamentul European a mai adoptat și intrarea în vigoare provizorie a Acordului de Asociere şi de liber schimb a UE cu Republica Moldova imediat după ce acesta va fi semnat.
În același timp, rezoluţia prevede și dreptul Republicii Moldova de a solicita intrarea în Uniunea Europeană.
Semnificația acestui detaliu nu trebuie să dea naștere la stări euforice și să fie exagerată.
Parlamentul European poate recomanda și propune orice dorește, in toate domeniile, deciziile finale sînt luate însă tot de capitale, de șefii de stat și de guvern reuniți în cadrul Consiliului.
Din punct de vedere legal, Parlamentul European nu are așadar nimic de spus în chestiunea extinderii UE. El poate emite un aviz, pe care capitalele îl pot sau nu lua în seamă.
Adevăratele atribuții in privința extinderii le are Comisia Europeană. Comisia e cea care analizează starea pregătirii unei țări și felul in care a adoptat cantitatea uriață de legi și regulamente cunoscută sub numele de acquis comunitar.
Apoi, o cerere de aderare poate fi și respinsă, așa cum s-a întâmplat cu cererea Albaniei în 2010. In acel an, Albania și Muntenegru și-au prezentat fiecare cerererea de aderare la UE. Albania fusese sfătuită de mai multe țări membre, in primul rând de Germania, să nu o facă, pentru că cererea sa va fi respinsă, dar totuși a făcut-o: cerere previzibil respinsă, in vreme ce cea a Muntenegrului a fost acceptată.
Odată acceptată, o cerere poate apoi rămâne blocată pe termen nedefinit înainte de a se incepe negocierile propriu-zise. Sau, negocierile pot porni, dar pot ulterior rămâne nedefinit blocate pe unul sau altul din cele aproximativ 30 de capitole in care sînt împărțite.
Turcia, Macedonia, Serbia și Muntenegru sînt actualmente țările cu statut de candidat.
Macedonia l-a primit, dar încă nu și-a inceput negocierile.
Guvernul Moldovei cunoaște, desigur, foarte bine situația și nu se poate baza pe o rezoluție a Parlamentului European pentru a introduce o cerere de aderare.
Pentru a o face va trebui mai întâi o lungă și discretă tatonare și campanie de informare prin toate capitalele, pentru a nu repeta eroarea comisă de Albania, care și-a văzut cererea respinsă.
-----------
Republica Moldova nu va depune cerere de aderare la UE decât când va fi sigură că acesteia i se va da curs. Este o precizare pe care a făcut-o pentru Europa Liberă vice-ministrul afacerilor externe şi integrării europene, Iulian Groza, la o zi după ce Parlamentul European a spus în premieră că trei state din Parteneriatul estic, inclusiv Moldova, au obţinut dreptul de a cere aderarea la UE.
„Nu ne fixăm o anumită dată pentru acest moment - depunerea cererii. Pentru noi contează că astăzi deja există o decizie clară din partea Parlamentului European, forul legislativ şi cel mai reprezentativ al UE. Ce ne rămâne nouă este să obţinem acelaşi lucru din partea Consiliului European, adică din partea statelor membre ale UE. Şi cu siguranţă atunci când vom fi siguri că această cerere va fi recunoscută imediat de către statele membre ale UE, noi vom decide să depunem cererea”, ne-a spus ministrul adjunct al afacerilor externe.
Iulian Groza se fereşte să utilizeze repere temporale exacte, dar spune că Moldova ar putea depune această cerere între momentul semnării, în iunie, a acordului de asociere şi următorul summit al Parteneriatului Estic, programat pentru primăvara lui 2015 la Riga.
Diplomatul mai spune că recenta rezoluţie a Parlamentului European va ajuta Moldova să convingă mai uşor fiecare stat din UE să accepte cererea ei de aderare. Dar cel mai important este, la părerea sa, impactul pe care îl poate avea asupra încrederii cetăţenilor moldoveni că au acest viitor european.
Posibilitatea suprapunerii a două procese, ambele complicate – cel de implementare a acordului de asociere cu cel de îndeplinire a condiţiilor pentru obţinerea statutului de candidat – nu-i încântă însă pe experţii de la Chişinău. Printre sceptici e Nicolai Afanas, magistru în ştiinţe politice, şeful catedrei Relaţii Internaţionale la Institutul de Stat de Relaţii Internaţionale.
„Eu cred că ar fi mai bine ca, după ce vom semna acordul de asociere şi vom deveni membri asociaţi, să ne luăm o perioadă pentru a implementa acordul de asociere, or, acordul de asociere, care este multilateral, are multe prevederi, lasă mult loc de muncă pentru Moldova. O să ne ia multă energie ca să facem acest lucru. Nu cred că ar trebui să intrăm în paralel în două procese: implementarea acordului de asociere, şi înaintarea solicitării de a candida la UE. Noi trebuie să înţelegem că simpla depunere a acestei cereri nu ne va schimba foarte mult soarta. Soarta ţării poate fi schimbată prin modernizare, prin reformare. Eu înţeleg glasurile care spun că odată cu obţinerea statutului de candidat, spre Moldova se vor îndrepta şi fluxuri financiare mult mai mari, mai consistente, dar şi statutul de stat asociat la fel va cuprinde fluxuri financiare, politici de asistare, de ajutor din partea comunităţii europene.”
În sfârşit, expertul crede că Moldova ar trebui să profite la maxim de mecanismul oferit de acordul de asociere şi abia în trei, sau chiar cinci ani să se gândească să treacă la etapa de depunere a cererii de aderare.
