Linkuri accesibilitate

Artizanul „realismului magic”, Gabriel Garcia Marquez a încetat din viață


La aniversarea sa de 87 de ani, la 6 martie 2014
La aniversarea sa de 87 de ani, la 6 martie 2014

„Un veac de singurătate și tristețe la moartea celui mai mare columbian din toate timpurile! (Juan Manuel Santos).



Laureatul Premiului Nobel Gabriel Garcia Marquez a scris romane fascinante amestecând fatalism, fantezie, cruzime și eroism inspirate de lumea copilăriei sale petrecută pe coasta columbiană a Mării Caraibelor – scrie Associated Press.

Unul din cei mai admirați și influenți autori ai generației sale, a adus șarmul și contradicțiile Americii Latine în atenția milioanelor de cititori ai săi din lumea întreagă, devenind cel mai cunoscut artizan al „realismului magic”, un amestec de elemente fantastice și reale care face extraordinarul să pară ceva obișnuit.

În operele sale nori de fluturi galbeni preced sosirea
unui partener inaccesibil. Un eliberator eroic de națiuni moare singur, sărac și departe de casă. „Un domn foarte bătrân cu niște aripi enorme”, cum se intitulează una din povestirile sale, este văzut într-o curte plină de noroi.

Povestirea propriei vieți a lui Gabriel Garcia Marquez s-a încheiat joi, 17 aprilie la vârsta de 87, în casa lui din Ciudad de Mexico.

Cunoscut mai ales în America Latină drept „Gabo”, Garcia Marquez este considerat de mulți cel mai popular scriitor de limbă spaniolă de la Cervantes încoace. Celebritatea lui literară extraordinară i-a atras comparații cu Mark Twain și Charles Dickens.

„Un veac de singurătate și tristețe la moartea celui mai mare columbian din toate timpurile!”, a scris pe Twitter președintele Columbiei, Juan Manuel Santos. „Asemenea giganți nu mor niciodată!”

Prozele sale exuberante și melancolice– printre altele „Cronica unei morți anunțate”, „Dragostea în vremea holerei”, „Moartea patriarhului” – au întrecut în vânzări tot ce s-a publicat vreodată în limba spaniolă cu excepția Bibliei.

Romanul „Un veac de singurătate” din 1967 s-a vândut în peste 50 de milioane de exemplare în peste 25 de limbi. Prima propoziție din „Un veac de singurătate” a devenit unul din cele mai celebre începuturi de operă literară din istorie.

Împreună cu alți scriitori, ca Norman Mailer și Tom Wolfe, Gabriel Garcia Marquez a fost unul din pionerii unui tip de non-ficțiune literară cunoscut mai târziu în unele culturi drept „neojurnalism”. Una din lucrările sale cele mai importante din această categorie este „Povestea unui marinar naufragiat”, istoria adevărată a unui marinar care a petrecut 10 zile într-o barcă de salvare.

Gabriel Garcia Marquez a fost, de asemenea, una din figurile marcante ale stângii politice din America Latină. A scris despre controversatul președinte venezuelean Hugo Chavez, în vreme ce „Știri despre o răpire” povestește cum narcotraficanții conduși de Pablo Escobar au erodat societatea Columbiei sale natale răpind membri ai elitelor ei. În 1994 Gabriel Garcia Marquez a înființat Fundația Ibero-Americană pentru Noul Jurnalism, care oferă cursuri de pregătire și concursuri pentru creșterea nivelului de profesionalism în ziaristica narativă și de investigație a regiunii.

Dar pentru cei mai mulți admiratori ai săi, Gabriel Garcia Marquez va rămâne în istorie mai ales pentru romanele sale.

„Lumea a pierdut unul din marii ei scriitori vizionari – unul din favoriții tinereții mele”, a spus președintele american Barack Obama.
Când a acceptat în 1982 Premiul Nobel, Garcia Marquez a descris America Latină drept „un izvor de creativitate fără limite, plin de tristețe și de frumusețe”. „Tot ce ne trebuie este un pic de imaginație, pentru că singura noastră problemă a fost până acum lipsa mijloacelor convenționale pentru a ne face viețile credibile”.

Gerald Martin, biograful semi-oficial al lui Garcia Marquez, a declarat pentru AP că „Un veac de singurătate” a fost „primul roman în care latino-americanii s-au recunoscut, care i-a definit, care le-a consacrat pasiunea, intensitatea, spiritualitatea și superstițiile, gustul lor grandios pentru eșec”.
Academia Regală Spaniolă, arbitrul limbii spaniole, a marcat ce-a de a 40-a aniversare a romanului cu o ediție specială – a doua oară în istorie, după „Don Quijote”.

Ca mulți alți scriitori latino-americani, Garcia Marquez a depășit lumea literelor. A devenit un erou al stângii latino-americane, un aliat timpuriu al liderului revoluționar cubanez Fidel Castro și un critic al intervențiilor externe ale Statelor Unite, din Vietnam până în Chile.

Ani de-a rândul n-a putut obține viză de intrare în Statele Unite, dar a fost curtat de regi și președinți. Printre prietenii lui din lumea marii politici s-au numărat Bill Clinton și François Mitterand.
„De când am citit „Un veac de singurătate”, în urmă cu peste 40 de ani, am fost uimit de darul unic al imaginației sale, de claritatea gândirii și de onestitatea lui emoțională”, a spus joi Bill Clinton.

Garcia Marquez s-a născut la Aracataca, un orășel
columbian de pe coasta Mării Caraibelor la 6 martie 1927. Era cel mai mare din cei 11 copii ai Luisei Santiaga Marquez și ai lui Gabriel Elijio Garcia, un telegrafist și farmacist homepatic ambulant care a avut cel puțin patru copii în relații extraconjugale.
În vreme ce familia creștea mereu, primul născut a fost trimis la o școală internat în apropiere de Bogota, unde a devenit premiant și cititor pasionat, avându-i printre favoriți pe Hemingway, Faulkner, Dostoievski și Kafka.

Și-a publicat prima povestire în 1947. Tatăl lui insista să studieze dreptul, dar el a renunțat la facultatea care îl plictisea și s-a îndreptat spre jurnalism, câștigând un salariu de mizerie la „El Espectador”. Din cauza dictaturii lui Gustavo Rojas Pinilla, care i-a închis și ziarul, a petrecut mai mulți ani în țări est-europene din lagărul sovietic și la Roma, revenind în țară în 1958, când s-a căsătorit cu Mercedes Barcha. Au avut doi copii: Rodrigo, regizor de film, și Gonzalo, designer.
Mercedes și fiii au anunțat ieri că rămășițele pământești ale marelui scriitor vor fi incinerate, iar ceremonia funerară se va ține în cadru restrâns.
  • 16x9 Image

    Mircea Ţicudean

    La Europa Liberă sunt din 1993. Am lucrat mai întâi în secția pentru România, la Programul Internațional, apoi la emisiunea radio pentru R. Moldova, cu o întrerupere de 2-3 ani în care am fost în slujba departamentului de training al Europei Libere, unde am fost și director interimar o perioadă. Începuturile jurnalistice au fost concentrate pe critica literară și actualitate culturală. În prezent, domeniile predilecte sunt progresul social (drepturile minorităților, egalitatea de gen, echitatea socială), prevenirea catastrofei climaterice etc.

Previous Next

XS
SM
MD
LG