Linkuri accesibilitate

Paul ZARIFOPOL, Din registrul ideilor gingaşe


Paul Zarifopol
Paul Zarifopol

„Există o estetică a valorilor sociale care e un indicator preţios al direcţiei pe care o ia viaţa istorică”



O carte singulară prin frumuseţea ei şi care a rămas la fel de proaspătă ca acum aproape o sută de ani este Din registrul ideilor gingaşe, de Paul Zarifopol, ALL, 2010.

De la titlul, ce se prinde de ureche, la Tabla de materii (din care vom cita doar câteva perle: Spre viaţa uşoară, Frivolitatea pompoasă, Paradisul impreciziei, Genii agitate), totul sclipeşte de inteligenţă, într-un stil pe cât de elevat, pe atât de (auto)ironic, mânuit cu o dexteritate de spadasin: „Este un chin absurd să-ţi clarifici idei, o trudă groaznică să le aşezi pentru a le putea trece în mintea altuia. Este o tortură să distingi nuanţe, să observi schimbări, să fixezi fapte, să generalizezi raporturi. Pe câtă vreme să dai o singură palmă zdravănă este o desfătare superbă (…). Palma rezumă stilul epocii: are concizia expresionistă şi spontaneitatea bergsoniană”. Iar ca să fie şi mai convingător, îşi asumă literalmente cele spuse: „Eram un intelectual de modă veche, robit prejudecăţilor pozitiviste. Neuitată îmi este clipa în care am spart primul pahar, aruncându-l cu necaz în tavan”.

Dincolo de ironia ucigătoare de circumstanţă, îşi fac intrarea temele mari de gândire, de la Tipul politic la Geniul organizator, fără a uita de Intelectualul, iar fineţea analizei se coagulează în adevărate formule magice: „Nu obiectul stăpânit, ci stăpânirea este ţinta voinţei politice” sau „Celelalte [activităţi] sunt meserii, numai a [tipu]lui [politic] este o demnitate” sau încă (şi lista poate continua!) „La întâmplări de ordin intelectual, creaturile politice răspund prin solidarizarea pumnilor propriu-zişi sau deghizaţi!”. Mânuind arama cu două tăişuri a paradoxului, autorul nu face decât să repună în discuţie „adevărurile luate de-a gata” sau, în alţi termeni, să dea o palmă gustului comun: „Politica şi negoţul sunt formele cele mai evidente de activitate neproductivă, fiindcă amândouă consistă tocmai în manipularea formală a valorilor rezultate din fapta creatoare a producătorilor propriu-zişi. Când administrarea întâmpină greutăţi tot mai mari, viaţa politică se face tot mai intensă şi, cu cât se împuţinează marfa, cu atât se înmulţesc negustorii”. Totuşi, nu uită să le contrapună „prestigiul muncii”, alias „postulatul măiestriei”, care-s „cele din urmă valori decisive consacrate de societatea civilizată”.

Ergo: „Există o estetică a valorilor sociale care e un indicator preţios al direcţiei pe care o ia viaţa istorică” – memorabilă spusă!
7 aprilie ’14

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG