„Integrarea Moldovei în UE nu este o gratuitate, nu ni se oferă pentru ochi frumoşi sau pentru te miri ce miracol istoric...”

Toamna se vor număra bobocii, dar pentru ca acest lucru să se întâmple cu adevărat, se cuvine, cel puțin, să nu punem sub cloșcă ouă clocite ori din acele încondeiate cu lozinci. Despre aceasta vom încerca să discutăm astăzi. Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere astăzi se află scriitoarea Nicoleta Esinencu și Daniela Terzi-Barbăroșie, cunoscuta expertă în psihologie.

Europa Liberă: Nicoleta Esinencu şi-a făcut renume cu un titlu teribilist „Fuck You, Eu.ro.Pa!” şi ca şi cum ar fi un adversar al Europei, al mentalului european, în realitate, fiind un om perfect european, în spaţiul acesta încă răsăritean, prin modul de a vedea lucrurile, prin modul de a le povesti altora ce vede în jurul ei. Şi, în sensul acesta, geografia contează mai puţin.

Şi Daniela Terzi-Barbăroșie este cea care o ştim, un om foarte bine organizat, pragmatic, care îşi iroseşte viaţa în slujirea tuturor. Acuma, de ce v-am chemat eu pe dumneavoastră în această emisiune? Aş vrea să încercăm să vorbim despre componenta propagandistică şi cea umană a mesajului pro-european şi antieuropean sau non-european, sau pro-răsăritean.

Cât de sinceri sunt acei care ne cheamă în Europa şi ne spun că acolo sunt râurile de lapte? Şi cât de sinceri şi bine intenţionaţi sunt cei care spun că Europa nu este de noi, pentru că noi suntem altfel, pentru că noi suntem construiţi pe tiparele răsăritene?

Iată, mai nou, cineva îl propagă cu insistenţă pe Dughin ca ideolog al acestei lumi deosebite de cea occidentală, pentru că doar aici vom fi în siguranţă şi sub protecţia valorilor perene adevărate. Adversarii de azi ai integrării europene, care, până nu demult, erau îndrăgostiţi de ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană, mai nou, caută cu orice preţ să discrediteze spaţiul european cu setul cunoscut de reproşuri.

Pentru asemenea polemici eu am un exemplu imparabil – grija pentru oamenii care au deficienţe locomotorii, cei care sunt sortiţi să stea în scaunul cu rotile. În spaţiul răsăritean grija pentru aceşti oameni este considerată un supraefort, în ţările cu tradiţie democratică europeană aceasta este o normalitate. Oamenii aceştia beneficiază de un tratament prietenos, nu e vorba de un confort special care li se face.

Societatea, cea care se declară umană şi este umană, se simte obligată să le construiască rampe, să doteze transportul public cu platforme etc., etc. O persoană, care stă în căruciorul cu rotile, la Chişinău, are şanse minime să obţină un vehicul electronizat, cu motor, cu ghidaj. În Franţa, o ştiu din propria experienţă, o persoană, chiar cu venituri modeste, are mai multe şanse să obţină de la stat un asemenea scaun cu rotile, pentru că aşa e construit sistemul. Asemenea argumente sunt cele mai funcţionale şi convingătoare, la fel cum pentru un om de business, care călătoreşte frecvent, dovada cea mai elocventă este costul biletului şi cât de rapid se poate deplasa.

Nicoleta, dumneata volens nolens, ai fost teribilistul care ai deschis o notă de plată pentru Europa şi, la un moment dat, chiar unii s-au bucurat, aşa cum s-au bucurat şi de apariţia lui Vasilie Ernu, iată, flamura pe care noi trebuie să o preluăm şi să luptăm cu Europa, având în faţă pe Nicoleta, pe Vasile Ernu. Dumneata te simţi vârf de lance în contestarea Europei?
Nicoleta Esinencu: „Curios că nici eu, nici Vasile Ernu nu cred că suntem foarte pro-europeni. Bine, cred că trebuie să împărţim clar în propagandă: din acest punct de vedere, cred că şi Europa îşi face foarte bine lucrul, și antieuropenii îşi fac foarte bine lucrul. Dacă e să analizăm situaţia superficial, bineînţeles că vom veni cu exemple de genul „scaun cu rotile”. Dacă vom încerca să mergem mai adânc, vom vedea rate de şomaj, vom vedea un sistem care nu funcţionează, care s-a demonstrat că nu funcţionează. La fel cum s-a demonstrat, la un moment dat, că acest sistem numit comunismul nu a funcţionat.

Cred că lucrurile sunt mult mai profunde. Cred că cel mai relevant exemplu pentru mine ar fi această viaţă în rate pe care o trăieşte omul, la un moment dat. Adică, cred că tot ce se întâmplă acum este în rate cumva. Acest vis, pe care îl vedem noi, foarte superficial, pentru noi oricum Europa înseamnă ce? Nu cred că mulţi dintre noi ar şti să răspundă decât bunăstare.

Bunăstarea ţi-o faci singur, nu ai nevoie de Europa ca să ai bunăstare. Dacă e să vorbim despre propaganda antieuropeană, cred că la acest capitol opoziţia îşi face foarte bine lucrul, nimic mai mult. Dacă ar fi cumva Alianţa pentru Integrare Europeană în opoziţie, cred că ar fi şi ei foarte antieuropeni. Este o chestie normală de moment. Câţi ani în urmă a propagat Partidul Comuniştilor mesajul pro-european?”

Europa Liberă: Vreau să încerc să reformulez întrebarea în felul următor: cei care am apucat Uniunea Sovietică, avem în spate un trecut cu nişte sclipiri nostalgice, dar mai mult sau mai puţin clar descris de Soljeniţîn, Vîsoţki, Saharov ş.a.m.d. și trecutul nu este motivant. Şi oamenii care spun: „Domnule, spre Răsărit, pentru că acolo ne-a fost bine sau că acolo vom avea gaz” au un set de motivaţii. Aceştia, care spun: „Haideţi să mergem spre Europa, pentru că acolo s-ar putea să devenim mai umani, noi, nu grecii sau spaniolii, noi s-ar putea să preţuim mai mult viaţa unui om, să fim mai puţin nord-coreeni, să nu zicem: „Să trăiţi!” şi „Da, şefuʾ!”. Iată, între aceste două poluri de motivaţie dumneata faci o deosebire?

Nicoleta Esinencu: „Nici nu ştiu dacă merită să fie comparaţi. Pentru că ambii fac propagandă, ambii urmăresc scopuri, este clar. Politica este o chestie murdară şi o ştim cu toţii. Dacă e să vorbim despre momentul uman, atunci nu cred că este nevoie să căutăm Europa, ca să facă din noi oameni... Sau să căutăm Estul sau Vestul ca să devenim altfel.”

Europa Liberă: Dar, până acum, pe cont propriu, nu a prea a reuşit treaba aceasta, Nicoleta.

Nicoleta Esinencu: „Nu a reuşit, pentru că nu am depus noi suficient efort. Mimăm nişte reforme în educaţie, pentru că mimăm nişte reforme în tot ce facem, în justiţie. Tot ce facem – mimăm... Îmi amintesc de Monica Macovei, care a fost la Chişinău, acum câteva săptămâni, şi a zis că Moldova este copilul răsfăţat al Uniunii Europene, pe merit. Şi mă gândeam, în contextul dat, dacă Moldova este copilul răsfăţat al Uniunii Europene, pe merit, atunci Uniunea Europeană este un părinte prost, pe merit. Pentru că reformele, despre care se vorbeşte atât de mult, nu s-au produs, ele nu există pentru cetăţeanul de rând… Ele sunt discutate şi arătate pe hârtie undeva, la nivel înalt, ceea nu va schimba lucrurile, este clar.”

Europa Liberă: Doamnă Daniela Terzi-Barbăroșie, sunteţi de acord cu genul acesta de atitudine?
Daniela Terzi-Barbăroșie: „Eu, venind la emisiune, nu eram foarte sigură cu privire la identitatea mea: dacă sunt sau nu pro-europeană.

Acum, după ce o ascult pe Nicoleta, îmi dau seama că sunt foarte pro-europeană sau foarte naivă, pentru că nu aş subscrie criticismului ei. Îi înţeleg perspectiva, am şi eu tentaţiile acestea, cam o dată în săptămână, cred că mă trec şi pe mine fiori de gânduri similare, dar încerc să-mi menţin speranţa şi este o speranţă fecundă, din punctul meu de vedere.

Pentru că eu nu consider că integrarea europeană este o ideologie de substituţie pentru Republica Moldova. Eu chiar cred că Europa este o realitate politică, dincolo de premisele geografice şi tot restul. Eu cred că integrarea europeană şi Europa sînt o realitate atitudinală, axiologică, instituţională, care se exprimă prin nişte practici sociale, economice, juridice foarte specifice, pe care mi le doresc şi eu în Moldova. Ştiu că nu se schimbă comportamentul uman sau o viziune, sau o valoare doar pentru simplul fapt că, într-o lege sau într-o hotărâre de guvern, ar apărea altceva scris. Dar, în acelaşi timp, mă gândesc că un cadru care reglementează altfel lucrurile şi în care valorile sunt altele, în care oamenii sunt încurajaţi să participe şi nu doar puşi la respect de ceea ce a însemnat, până acum în Moldova, autoritatea şi puterea, ca şi concepte. Mă gândesc că acestea toate, aşa, puse laolaltă, poate sunt, într-adevăr, o speranţă fecundă pentru noi.

Şi, a propos, de comentariul final al Nicoletei cu copilul răsfăţat, în cazul nostru speranţa nu a fost unilaterală… Speranţa a fost din ambele părţi… Pentru că şi Europa e ca şi cum ar fi venit în întâmpinarea noastră în tot demersul acesta.

Discursul politic pro-european din Moldova nu-l consider unul fals, pentru că un discurs politic bun, din punctul meu de vedere, are şi argumente, are şi soluţii tehnice, dar poate aduce şi o viziune. Din punctul meu de vedere, discursul pro-european din Moldova al unor politicieni buni le conţine pe toate acestea trei.”

Nicoleta Esinencu: „Politicieni buni? Vreau nume!”

Europa Liberă: Doamnă Terzi-Barbăroșie, îndoiala Nicoletei este justificată, în condițiile în care, chiar în acest discurs bun pro-european, se conține nuanța aceasta: haideți să trecem podul, după aceea, mai vedem. Chiar credeți că, luată Moldova și cuprinsă cu o centură comună europeană, va deveni altfel? Aceasta e întrebarea mea, păstrând proporțiile ar fi ca Transnistria, peste noapte, să redevină teritoriul legal și constituțional moldovenesc, după ce au scuipat în adresa Chișinăului și le-au spus că sunt naționaliști și fasciști, și așa mai departe.

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Da, eu cred. Eu nu-mi fac iluzii sterpe, pentru că îmi dau seama că tot ce ține de mentalitate și inconștientul colectiv al unui popor nu se schimbă peste noapte și nici cu o lege venită din Bruxelles sau din alte părți.

Dar, în același timp, îmi dau un răgaz de 20-50 de ani pentru că nu vreau să am un alt termen coercitiv din cauza unei erori electorale care, ca și sabia lui Damocles, atârnă de-asupra noastră, în toamnă. Deci chiar vreau să îmi dau această șansă, în ideea de speranță, din nou, pentru că acolo vreau să bat, când vorbim de integrarea europeană. Pentru noi integrarea europeană a fost o țintă și nu aș încuraja lumea să bagatelizeze oarecum parcursul nostru european. Pentru că totuși, dacă e să ne gândim la iunie 2010, când s-au pornit discuțiile despre liberalizarea regimului de vize și ceea ce a fost semnat ieri, cred că este un termen destul de bun pentru Moldova și negociatorii din partea Moldovei.

Nu aș vrea să subapreciem, nici nu aș vrea să supra-licităm ideea de integrare europeană, vreau să ne păstrăm obiectivitatea și gândirea critică, dar să o transformăm într-o manieră constructivă, în ideea de a ne informa, o dată în plus, de a participa, fiecare cum poate, făcând spectacole sau făcând dezbateri publice, sau orice putem face fiecare în domeniul nostru, așa încât să devenim imuni la manipulare...

Pentru că sunt de acord: în discursul politicienilor de la noi există foarte multe tehnologii și tehnici mărunte sau complexe de manipulare și oamenii le înghit pe toate pentru că nu sunt suficient de informați... Nici nu mai au și ei exercițiul participării pentru că, după o cultură politică de tip parohial sau de subordonare, cum am avut noi atâția ani, de unde cultură politică participativă la cetățeanul X sau cetățeana Y?

Iar noi, cei care mai participăm, din punctul meu de vedere, ar fi mai constructiv să încercăm să aducem un pic de lumină în această parte, prin a pedala pe nevoia de informații, pe nevoia de participare, de responsabilizare, întrebări, înverșunări, tot soiul de instrumente pe care le putem folosi ca cetățeni de rând, pentru că, în fond, așa văd eu rolul societății civile și al fiecărui om în parte: să pui umărul la ceea ce vrei să ți se întâmple și să pui bețe în roate la lucrurile care nu vrei să ți se întâmple…”

Europa Liberă: Nicoleta, mai devreme, a invocat impresiile cele mai proaspete ale europarlamentarei Monica Macovei. Și, într-un interviu pentru Europa Liberă, când am întrebat-o de ce ar trebui să vrea moldovenii, care încă mai ezită, în Europa, dânsa a dat rapid o listă, prima fiind dreptul la un proces echitabil. Nicoleta, chiar nu ți se pare foarte important aceasta? Sau dumneata, care ai condamnat vehement antisemitismul și multe lucruri care sunt produse răsăritene și continuă să fie produse răsăritene, antisemitismul, antirusismul, antigăgăuzismul, antiromânismul, crezi că Europa, măcar din acest motiv, nu ar merita să vină aici, ca să nu zic să ne ducem noi acolo?
Nicoleta Esinencu: „Cred că cel mai bun exemplu, în această privință, este chiar România care este de nu mai știu câți ani integrată cu oficial recunoscut Holocaustul și plină de antisemitism, la momentul dat.”

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Dar și cu un fost premier întemnițat sau un șir de alți oligarhi.”

Nicoleta Esinencu: „Vorbeam acum exact despre capitolul „Am votat, am recunoscut că a fost Holocaust la noi, în rest, putem să fim antisemiți în toate declarațiile pe care le facem. Nu se știe dacă vom răspunde pentru ele sau vom plăti pentru ele. Nu se știe dacă se va sesiza cineva sau dacă lucrurile se vor schimba. Nu suntem responsabili de ce spunem”…

Sunt exemple clare din România, da, dintr-o țară proaspăt integrată în care lucrurile s-au demonstrat că nu s-au schimbat. A înțelege o problemă e mult mai complicat și mai adânc decât a vota o chestie. Și, din motivul acesta, sunt foarte sceptică și am zero încredere în politicienii noștri, știind ce stă la bază. Această țară, care este împărțită deja, nu cred că mai au ce împărți ca sferă de influență și această continuă luptă: cine e mai tare în… știți unde.”

Europa Liberă: Dar, de cealaltă parte, cu certitudine, e și mai rău. Uitați-vă ce s-a întâmplat și cum s-a întâmplat cu tătarii din Crimeea, nimeni nu i-a întrebat acum, i-a luat, așa, de pe ouă, călduți și nu se știe dacă nu vor păți cum au pățit rândul trecut. Remediul, la sigur, nu este în Răsărit.

Nicoleta Esinencu: „Sigur, nu este acolo, vorbeam despre valori și despre politică. Dacă vorbim despre valori și despre a înțelege niște lucruri, nu trebuie să vină nici Estul, nici Vestul să ne învețe. Ar trebui să încercăm singuri să învățăm și să implementăm niște lucruri, nu doar să bifăm și să zicem cât de europeni suntem. Să facem propagandă, ceea ce se ocupă cred că toate posturile de televiziune, în această țară, „pro” sau „contra” Europa.

Rezultatul pentru mine este egal cu zero pentru că părinții noștri mor de foame, părinții noștri nu sunt capabili să îți trăiască bătrânețile decent. Pentru că, dacă au nevoie de medicamente, medicina noastră este sub orice nivel, nu din cauza că nu avem specialiști, știm, din cauza cred că a acelor sfere de influență care sunt împărțite așa cum sunt împărțite. Dacă ai cancer, nu poți să faci rost de morfină, nu îți va da nimeni morfină și vei muri, în ultimele chinuri, în această țară. Despre ce vorbim, mai mult decât atât?! Aici se opresc toate lucrurile.”

Europa Liberă: Dar suntem în starea în care suntem pentru că încă nu am ajuns în Europa sau pentru că încă nu am plecat din Răsărit? Aceasta e întrebarea mea.

Nicoleta Esinencu: „Pentru că ne doare în cot de noi toți și cel mai important lucru care există este puterea și banii.”

Europa Liberă: Am înțeles. Deci ajungem la întrebarea mea inițială, substituim pledoaria pentru Europa cu paleative propagandistice, în loc să ne îmbunătățim viața? Așa trebuie să înțeleg?

Nicoleta Esinencu: „Și valorile, și viața, și să ne asumăm niște lucruri pentru că a fi european înseamnă să îți asumi o istorie, înseamnă să înveți, să fii mai obiectiv în programul școlar. Dacă ați observat, aceste manuale de istorie care se schimbă în funcție de cine e la putere și cine și cam ce ar vrea să promoveze în aceste manuale de istorie etc.”

Europa Liberă: Doamnă Terzi-Barbăroșie, dacă pe dumneavoastră v-aș întreba de ce oamenii care mai ezită ar trebui să vrea să ajungă în Europa?
Daniela Terzi-Barbăroșie: „Cred că exact din motivul cu multe enumerări al Nicoletei, dar cu un semn de plus în față. Pentru că, în Europa, din ce am observat eu și ce cunosc despre politicile europene - în Europa, omul contează, dincolo de rateurile instituționale sau de funcționare a unor mecanisme de care spunea Nicoleta, la început. Sunt oarecum și ele în impas. De acord. Pentru că și ei învață din mers ce e cu această mașinărie mare care se numește Uniunea Europeană. Și e greu să aduci împreună și să determini să coabiteze prietenește și aproape familial state cu istorii diferite, cu obiective diferite.

Când vorbeam de răgaz: o schimbare politică reclamă, întâi de toate, foarte multă răbdare, foarte mult curaj, foarte multă încredere că lucrurile au un sens și acțiune, și participare. Respectiv, și pentru Europa, aș privi oarecum mai condescendent rateurile europene, pentru că mi se par mai tolerabile decât rateurile răsăritene, dacă ar fi să compar aceste două lumi. Și, revenind la ce spunea Nicoleta, cred că exact așa putem convinge oamenii că viața în Europa, viața lor, profund individuală a fiecăruia și viața familiei lor, a apropiaților se va schimba, așa încât să înțeleagă că, și în termeni de comunitate a lor mică, în termeni de comunitate mare, grup, subgrup, societate, per ansamblu, se va schimba.

Aceasta nu înseamnă că îndemn acum oamenii să își cultive un soi de nerezonabilă speranță că, odată cu Europa, se rezolvă toate problemele. Dimpotrivă, cresc foarte mult și propriile noastre responsabilități și ar trebui să ne găsim un combustibil inclusiv pentru această autoresponsabilizare și dinamism, și participare, pe care o reclamă integrarea europeană, la nivel de individ… Dar cred că lucrurile stau diferit acolo, pornind de la simplul argument că, în Uniunea Europeană, în țările europene, omul este valoarea supremă, nu banii și nu puterea, așa cum vorbea Nicoleta.”

Europa Liberă: Dar sună a lozincă, doamnă Terzi-Barbăroșie.

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Da, eu am tendința aceasta, de aceea și am zis.”

Europa Liberă: Omul – valoare supremă a fost declarat și în Uniunea Sovietică.
Daniela Terzi-Barbăroșie: „Ei, acesta era populism. Doar știți că ideologia respectivă a apărut acolo, nu vreau să ne întoarcem acolo. Dar vreau să vorbesc despre om în termeni de drepturile omului, despre non-discriminare și incluziune. Nu vorbesc despre om ca o figură în care pompează nu știu cine ceva și, după aceea, și explică prin această nebuloasă toate eșecurile sau succesele.

Vorbesc de om în ideea respectării drepturilor omului: nediscriminare, incluziune socială, participare la luarea deciziilor. Și aceasta mi se pare mie o bună…”

Nicoleta Esinencu: „…invenție…”

Daniela Terzi-Barbăroșie: „…premisă pentru cei care vor să își organizeze discursul politic, așa încât fiecare om să se regăsească în acest discurs.”

Europa Liberă: Faptul că s-ar putea să ajungă marii corupți la închisoare, așa ca în România, sau blatiștii din fotbal, după șapte ani, cu greu, dar să ajungă pe banca acuzaților, poate ar da o speranță. Repet: în Răsărit, unde am văzut ce se întâmplă, în Rusia, acum, proaspăt, în raport cu Ucraina, unde vedem ce înseamnă oamenii bogați și cinici în raport cu pensionarii. În sensul acesta, efortul pe care s-ar merita să îl facem, ca să scăpăm de corupție, molima numărul unu, nu ar fi un motiv?

Nicoleta Esinencu: „Dar corupție există peste tot.”

Europa Liberă: Da, dar nu știu cum mai rămâne pentru sănătatea cetățenilor…
Nicoleta Esinencu: „Nivelul e diferit. Poate cantitatea este mai mică, în unele situații. Poate lucrurile sunt mai bine organizate. Sau ceea ce se numea altă dată corupție acum se numește lobby. Dacă e să luăm acest exemplu, România, trebuie să fiți de acord că nu toată lumea a plătit pentru ce a făcut. Și cred că sunt niște răzbunări politice nu mai știu de ce fel, la fel, cum a fost în Ucraina cu Iulia Timoșenko.

Eu nu cred în capacitatea astăzi, poate în 100 de ani, da, dar nu cred în capacitatea Moldovei de astăzi de a lupta cu corupția, de a înțelege niște lucruri, de a schimba funcționarea unui sistem pentru că, nu știu, baza este distrusă, baza fiind educația. Exemplul școlilor, această infrastructură care a existat, din timpul Uniunii Sovietice, în fiecare sat: școală-librărie.

Acum noi închidem școlile pentru că așa ne impune Uniunea Europeană, copiii, respectiv, nu mai merg la școală, trebuie să recunoaștem. Eu mă întreb simplu: de ce noi nu am păstrat și nu am profitat de niște chestii, ca să încercăm…”

Europa Liberă: Nicoleta, este exact invers: pentru că nu sunt suficienți copii care să meargă la școală, stă o hardughie de asta, sovietică, cu șase-șapte copilași, într-un colț. Și, din cauza aceasta, că nu se poate plăti încălzirea întregii școli, Banca Mondială și nu Uniunea Europeană a zis: domnilor, dar faceți reformă, i-a recomandat încă guvernului Voronin care a înțeles că e o chestie nepopulară și nepopulistă și atunci a zis să o lase pe seama lui Maia Sandu.

Nicoleta Esinencu: „Deci lucrurile sunt simple: acești șase-șapte copii nu se știe dacă mai merg la școală. Aici cred că încep problemele: copiii nu mai merg la școală, copiii cresc singuri, fără părinți, copiii se sinucid, educație nu există. Cred că tot ce avem noi astăzi este școală și ce vom avea mâine nici nu vreau să mă gândesc…”

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Hai să încercăm atunci să identificăm altceva. Dacă tu ești și te declari împotriva integrării în UE a Republicii Moldova, hai să încercăm un alt scenariu. Dacă tot e să facem scenografie cvasi-națională pentru Republica Moldova, să vedem ce ar fi mai funcțional. Și atunci poate facem un fel de troc, încercăm să ne punem amprenta noastră națională pe procesul de integrare europeană, încercând să schimbăm ce cu ce? Adică care ar fi soluția, în cazul tău, dacă nu vrei o negociere cu UE? Sunt curioasă.”

Europa Liberă: Soluția ei idealistă este: noi singuri, fără Răsărit și fără Vest, să ajungem la o condiție…

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Dar este utopic, este imposibil.”

Nicoleta Esinencu: „Nu, nu e adevărat. În primul rând, eu nu cred că sunt împotriva integrării Moldovei în Uniunea Europeană. Eu vorbeam de o perspectivă pe care noi încercăm să o evităm sau despre care nu prea se vorbește, se numește criza Uniunii Europene astăzi.”

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Adică idealizăm un pic.”

Nicoleta Esinencu: „Da, o chestie care nu mai este chiar atât de ideală, în esență.”

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Dar nu este, nu zice nimeni că e ideală.”
Nicoleta Esinencu: „Doar că nouă ni se prezintă ca o chestie ideală şi de politicieni, şi de televiziune. Și o parte a populaţiei, naivă fiind, crede că în momentul în care Moldova se va integrarea în Uniunea Europeană, soarele va fi...”

Europa Liberă: Nicoleta, dar eşti de acord că puţinul care a reuşit Europa ar fi de aplicat şi la noi? Măcar, ca la ei, să meargă trenul, la oră?

Nicoleta Esinencu: „Eu cred că da. Dar există o mare problemă – oamenii. Oamenii au muncit, au trecut prin nişte chestii şi au ajuns unde au ajuns.”

Europa Liberă: Deci nu punem speranţă în politicieni, dar, întâi, începând de la oameni?

Nicoleta Esinencu: „Oamenii au trecut prin revoluţii sexuale. Oamenii au trecut prin foarte multe chestii, până au ajuns aici. Noi nu vrem să ne asumăm nimic.”

Europa Liberă: Vrem să altoim...

Nicoleta Esinencu: „Da. Vom ridica mâna să votăm legea antidiscriminare, ne vom întoarce şi vom înjura un gay, în ultimul hal, fiind politician şi ridicând mâna, votând.”

Europa Liberă: Am înţeles.
Daniela Terzi-Barbăroșie: „Dar ce am inteles eu din aceasta, domnule Botnaru, e că chiar şi Nicoleta, dar şi, în general, în republică, avem un soi de decizie cvasi-consensuală cu privire la integrarea noastră în UE, doar că fiecare vrea să o facă altfel, să o facă fiecare în felul său...

Acum, pentru că Nicoleta spunea, atunci când discursul politic este unul orientat spre manipulare şi ni se marketizează o Europă roz şi fără praf, şi fără şomaj, bineînţeles că o doare sufletul, că mă doare şi pe mine, atunci când vorbim de dezinformare. Tocmai aici rolul fiecăruia dintre noi, atât cât poate, e să informăm şi să nuanţăm lucrurile – de aceea am vorbit de responsabilizare, la început – aşa încât fiecare să înţeleagă că integrarea Moldovei în UE nu este o gratuitate, nu ni se oferă pentru ochi frumoşi sau pentru te miri ce miracol istoric, că am picat noi, în această zonă de pământ, să locuim. Este un troc, până la urmă.

Şi ce dăm noi, ce face fiecare dintre noi, nemâncând seminţe în scara blocului dumneavoastră, dar făcând ceva, ce putem fiecare dintre noi atât cât putem. Şi aceasta trebuie comentat, într-adevăr, atunci când se vorbeşte de latura educaţională, mai ales, la un popor care nu a avut o cultură participativă, cum spuneam, mai ales la un popor pentru care autoritatea se lăsa mai mult cu adicţie la autoritate şi subordonare nătângă la tot ce însemna puterea de decizie.

Nu vreau să schimbăm cu locul URSS şi UE şi să avem acelaşi tip de comportament şi acelaşi tip de gândire. În acelaşi timp, însă formarea unei psihologii resentimentare la electorat, la o societate, mi se pare o premisă foarte riscantă, în special, în ani grei, cum este acesta, pentru că este an electoral, pentru că am avut evenimentele din Ucraina. Şi atunci, un electorat cu asemenea resentimente, coagulate oarecum, în felul în care îşi imaginează ei că pot taxa sau linşa alianţa de guvernare, la alegeri – pentru că, din păcate, aşa îşi rezumă cetăţeanul de rând participarea – nu este o poziţie corectă.”

Nicoleta Esinencu: „Este şi aceasta o poziţie. Mie îmi pare că politicienii trebuie să plătească pentru ceea ce fac. Îmi pare rău să repet, dar eu cred că noi avem un clan de bandiţi la guvernare…”

Daniela Terzi-Barbăroșie: „…și noi putem să îi taxăm...”

Nicoleta Esinencu: „…care şi-au împărţit sferele de influenţă. Şi noi, poporul, dăm din cap, zâmbim şi zicem: „Mulţumim că ne-aţi integrat sau ne integraţiʾ.”

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Nu, nu e neapărat zâmbirea de condescendenţă. Eu, de exemplu, când mi-am dat seama că nu pot ţine piept unor confruntări deschise – pentru că am recunoscut pentru mine, la un moment dat acest lucru – m-am retras din entităţile societăţii civile care îmi impuneau prin statut o luare de poziţie mai vehementă. Şi pentru că am înţeles despre mine că nu pot aşa, am zis că voi încerca altfel. Nu sunt pentru condescendenţă, în special, în an electoral, cu privire la politicieni. Nu aceasta am vrut să zic. Noi putem să-i taxăm şi este bine să-i taxăm, dar între a taxa un politician şi a le arăta greşelile şi a-i linşa - diferenţa este colosală. Noi putem să-i taxăm, mergând la întâlniri cu politicienii, cu candidaţii, putem să-i taxăm prin flashmob-uri, proteste, scrisori, tot ce facem, ce publicăm, se spunem, ce vorbim, aşa încât să înţeleagă şi ei că nu sunt chiar de capul lor… Pentru că, dacă ne rezumăm activismul doar la ce votăm şi cum votăm la alegeri, este prea puţin, e nimic.”

Nicoleta Esinencu: „Da, este adevărat. Bine, acuma poporul iese la vot sau nu iese, lucrurile sunt mai simple. Personal, da, aş putea să-mi fac un spectacol şi să vorbesc despre nişte chestii, pot să merg la o emisiune să vorbim despre nişte chestii, dar...”

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Aceasta este mult, aceasta este bine. Aceasta e mult, pentru că lumea vrea informaţie, lumea trebuie învăţată să-şi cultive gândirea critică, pentru că nu au exerciţiul gândirii critice, nu-l au, nu au avut de unde. A propos de şcoală, tu ziceai, şcoala niciodată în Moldova şi nicăieri în URSS nu a încurajat gândirea critică. Respectiv, de unde la societatea maturilor de azi gândire critică?”

Europa Liberă: Din Europa. Şi, iată, meritul Europei.

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Şi din spectacolele Nicoletei. Deci, din orice.”

Europa Liberă: Nicoleta a revenit după bursa din Europa, a devenit mult mai critică. Eu nici nu-mi imaginez că ar fi avut altă traiectorie şi nu o văd activistă într-un partid, cântând cu voce falsă. Dar, în special şi accentuat, talentul acesta critic, după ce a revenit din Germania şi unde a mai fost şi unde mai merge, cert este că acum, după mine, într-adevăr, fiecare voce care poate să îndemne oamenii să facă o alegere conştientă, exact să taxeze, nu doar să încurajeze propaganda pro-europeană sau antieuropeană, dar, într-adevăr, să facă un vot conştient, pentru că acuma chiar suntem la o răscruce: sau intrăm într-un con din umbră şi pierde şi Europa, Occidentul, finanţatorii interesul, dar s-ar putea şi răsăritenii să nu mai manifeste interes, pentru că va lua para mălăiaţă fără mult efort. Şi, din cauza aceasta, ca să nu ne lamentăm după, într-un an, doi, trei, acuma trebuie fiecare să înţeleagă că depinde chiar de fiecare vot, nu de politicienii pe care îi vom alege sau nu, dar de fiecare cel care va arunca buletinul de vot va depinde. Şi noi toţi împreună vom suporta consecinţele. Mulţumesc.