„Obiectivul acestei cărţi nu a fost găsirea unei definiţii a securităţii naţionale, ci exploatarea conceptului, într-o încercare de a clarifica domeniul, identificându-i contradicţiile şi făcându-ne o idee despre părţile sale în tabloul general al relaţiilor internaţionale, conchide Barry Buzan, autorul studiului Popoarele, statele şi frica, Cartier, 2014, la capătul unei aventuri ale spiritului menite „a şlefui şi, dacă se poate, a curăţa lentilele intelectuale prin care sunt privite problemele specifice ale politicii”.
Preţ de zece capitole – toate „la un nivel destul de ridicat de abstracţie” –, însumând 380 p., autorul ia în dezbatere: Problema securităţii naţionale şi relaţiile internaţionale; Securitatea individuală şi securitatea naţională; Securitatea naţională şi natura statului; Insecuritatea naţională: ameninţări şi vulnerabilităţi; Securitatea şi sistemul politic internaţional; Securitatea regională; Securitatea economică; Dilema apărării; Dilema putere-securitate; Securitatea naţională şi internaţională etc., astfel încât Ken Booth avea să exclame: „Popoarele, statele şi frica rămâne cea mai comprehensivă analiză teoretică a conceptului [de securitate] în literatura relaţiilor internaţionale de azi” şi că „de la publicarea ei, ceilalţi [n-au scris decât] notele de subsol”, în timp ce Ole Waever consideră că studiul lui Buzan „a demonstrat că e posibil să iei conceptul de securitate în serios şi să îl foloseşti ca perspectivă analitică pentru multe subiecte vizând relaţiile internaţionale”. Ultimul cuvânt îi aparţine, se-nţelege, autorului, care a redactat special pentru ediţia de la Cartier O nouă introducere, din care reţinem: „Cred că focusarea pe tensiuni de durată dintre nivelurile de analiză şi obiectele de referinţă ale securităţii e o modalitate mai bună de a integra nivelul individual decât încercarea de a vedea acest concept ca ultim obiect de referinţă”. Q.e.d.
24 martie ’14