De cînd a devenit ambient permanent, muzica poate produce accidente ciudate. Se întîmplă, astfel, ca, aflat într-un magazin sau într-un restaurant, să remarci deodată un cîntec. Al cui și cu ce nume?
Imediat începe o căutare disperată. De ce disperată? Tocmai pentru că generalizarea muzicii de ambient extinde anonimitatea. Piesa care ți-a plăcut trece și șansele de identificare scad. În magazin sau restaurant, nimeni nu îți poate spune ce disc a pus, pentru că majoritatea muzicii de ambient vine pe discuri anonime, fără detalii de autor și titlu.
Unii încearcă să memoreze cîtea cuvinte și să caute apoi pe Google. Șansa de reușită e redusă. Cineva a inventat un program care poate reunoaște piea și autorul dacă în pogram se introduce o scurtă înregistrare a piesei căutate. Dar asta înseamnă că doritorul trebuie să înregistreze în magazin sau în restaurant. Cam greu.
Altă problemă e că textele cîntecelor sînt înșelătoare. Americanii au inventat un nume, „mondegreen”, pentru versurile rău înțelese din care iese un vers nou. Soluția care aduce liniștea e liniștea. Cine nu ascultă nu riscă.
