O hotărâre a autorităţilor centrale, luată, se pare din nou, într-o atmosferă de lipsă de transparenţă, a scandalizat o parte însemnată a aleşilor locali. La propunerea executivului şi, precum se declară, urmare a reclamaţiilor venite de la antreprenori, Parlamentul a decis înainte de sărbători să reintroducă un plafon maxim peste care nu pot sări taxele locale percepute de primării de la agenţii economici din raza lor de administrare. Cum ar putea să se răsfrângă plafonul asupra vieţii din localităţi? Şi de ce edilii locali îi bănuiesc de rea credinţă şi favoruri pentru antreprenorii puternici pe cei ce au luat decizia? O convorbire la această temă cu Viorel Furdui, directorul executiv al Congresului Autorităţilor Locale, organizaţie care reprezintă la moment peste două treimi dintre comunităţile locale.
Europa Liberă: Aşadar, dle Furdui, un plafon reintrodus de autorităţi după doar doi ani în care se renunţase la el, pentru a nu admite taxe locale diferite pentru agenţi economici diferiţi, devine subiect de indignare deosebită pentru aleşii locali la acest început de an. De obicei când se iau astfel de decizii, prima întrebare este în folosul cui? Pentru că de la răpunsul anume la această întrebare se poat înţelege toate celelalte răspunsuri. De aceea vă întreb: cui foloseşte, din punctual Dvs. de vedere, această plafonare?
Europa Liberă: Chiar aşa să fie, dle Furdui. Că dacă nu ar câştiga nimeni, nu ar fi fost această modificare?
Viorel Furdui: „Am în vedere în plan strategic. Practic nu câştigă într-adevăr nimeni, dar se vehiculează că sunt antreprenori mari care, posibil, şi câştigă ceva, dar pe termen scurt. Când spun că nu câştigă nimic, se are în vedere că oricum aceste surse de care sunt lipsite comunităţile locale erau în mare parte dezvoltării comunităţilor locale care tot în interesul aceloraşi antreprenori era, pentru ca condiţiile de viaţă ale oamenilor să se îmbunătăţească.”
Europa Liberă: Să înţelegem că acuzaţi autorităţile de favorizarea acestor agenţi economici puternici, cum ar fi proprietari de marketuri, staţii PECO, de exemplu, care vor plăti exact aceiaşi taxă locală ca şi un amărât proprietar de gheretă?
Viorel Furdui: „Acum se fac calcule şi anume aceste categorii de business par a fi favorizate deoarece se micşorează foarte mult taxele pentru aceste categorii. Şi se mai vorbeşte în special despre antreprenorii care practică jocurile de noroc.”
Europa Liberă: Până se fac aceste calcule, să ne daţi nişte indicii, nişte cifre, deci până acum o staţie PECO cât plătea taxă locală, cu diferenţele de rigoare între localităţi, şi cât vor plăti de acum încolo?
Viorel Furdui: „Şi Dvs. menţionaţi de la început că cu doi ani în urmă fuseseră excluse aceste plafoane. Excluderea acestor plafoane a fost foarte corectă şi logică, deoarece în R. Moldova sunt peste aproape 900 de comunităţi locale şi, respectiv, situaţia lor este absolut diferită din punct de vedere social, economic, financiar etc. Şi atunci când vorbim despre taxe, ele sunt foarte variate în R. Moldova, dar nu poţi compara municipiul Chişinău cu un oraş din sudul Republicii Moldova sau din nord. Sau oraşele să le compari cu satele. Plafoanele erau permanent discutate cu mediul de antreprenori şi autorităţile locale niciodată nu depăşeau anumite limite. Deoarece ştim foarte bine că anume localităţile locale sunt cele interesate în primul rând ca în localităţile locale să vină antreprenorii ca ele să se simtă bine.”
Europa Liberă: Patronatele spun însă contrariul: că agenţii economici sunt nevoiţi să fugă în economia tenebră din cauza autorităţilor publice locale care stabilesc taxele exagerate. Cum se poate lupta altfel decât au înţeles autorităţile centrale s-o facă cu abuzurile de acest fel?
Viorel Furdui: „Eu vreau să spun că s-au vehiculat astfel de opinii precum că autorităţile locale exagerează, dar niciodată nu s-au adus nişte exemple foarte concrete şi clare, iar aceasta arată că mai degrabă nu au temei aceste argumente. Dar eu vreau să mai spun o dată: problema este că, chiar dacă există cazuri unde anumite autorităţi locale ar putea să pună nişte taxe mai mari, aceste cazuri sunt excepţionale. Ele nu reflectă regula.
Regula este că 99 de procente din toate comunităţile locale practic nici nu au majorat taxele în multe cazuri. Şi iarăşi eu aş vrea să revin la problema aceasta că în cazul dat este vorba doar de o lipsire totală a autorităţilor locale de nişte venituri foarte importante. Anume din taxe locale autorităţile publice locale asigurau cetăţenii cu astfel de servicii precum salubrizarea, precum e amenajarea teritoriului, precum e iluminarea stradală.
Un element foarte important este că bugetele locale, aşa cum e construit sistemul de finanţe locale, practic nu admite componenta de dezvoltare. Asta înseamnă că toate resursele bugetelor locale actuale sunt îndreptate spre întreţinerea instituţiilor publice. Şi acum, imaginaţi-vă că toate oraşele, pentru că anume oraşele suferă, sunt lipsite de sute de mii de lei, sau chiar milioane care erau destinate anume acestor servicii, întrebarea apare de unde autorităţile locale să compenseze aceste surse?”
Europa Liberă: Organizaţia pe care o reprezentaţi şi care pentru moment este expresia părerii a peste două treimi dintre comunităţile locale a spus că decizia, în primul rând, s-a luat fără să fie întrebaţi primarii cum se vor descurca, cu bani mai puţini (raioanele şi-au calculat pierderile, de la Soroca care va pierde un milion, până la Chişinău care ar putea pierde 25 de milioane); apoi că ea lasă primăriile fără banii necesari pentru derularea unor proiecte deja începute. Pe de altă parte, factorii decizionali invoca abuzurile mari la care s-ar fi ajuns după scoaterea plafonului. Dar cum să nu permiţi unei autorităţi locale care are o anumită culoare politică, bunăoară, să nu-i taxeze mai puţin pe antreprenorii afiliaţi partidului său şi mai mult – pe ceilalţi? Că înţeleg de la autorii modificării că tocmai acest lucru se întâmplă.
Viorel Furdui: „Aceste riscuri invocate sunt aparente şi exagerate, deoarece în mare parte deciziile privind stabilirea anumitor taxe se adoptă de consiliile locale, membrii cărora, direct sau indirect, reprezintă inclusiv membrii businessului local. Plus la aceasta, trebuie de menţionat că, practic, în 90 procente din cazuri, toate deciziile consiliilor locale trec printr-o consultare publică cu toţi actorii interesaţi la nivel local, printr-o transparenţă destul de mare. Şi al treilea argument este că comparativ cu anul trecut, practic marea majoritate a comunităţilor locale nici nu au mărit taxele.”
Europa Liberă: Cum au crescut încasările din taxe locale după ce nu a mai existat plafon şi cine a profitat de creştere?
Viorel Furdui: „În casările în mare parte au rămas aceleaşi…”
Europa Liberă: …dar probabil că s-au redistribuit: unii plăteau mai mult, iar alţii – mai puţin…
Viorel Furdui: „Sigur, pentru că şi diferenţa între aceşti agenţi economici este mai mare.”
Europa Liberă: Aţi spus că veţi merge inclusiv la Curtea Constituţională. Ce aţi putea cere?
Viorel Furdui: „Consecinţele acestui act, ale acestei legi sunt foarte grave, dar gravitatea lor creşte cu fiecare zi. Autorităţile locale sunt puse în situaţia să-şi rectifice bugetele şi rămân fără importante fonduri. Iar referitor la ceea ce ar trebui de făcut în continuare: autorităţile locale nu au dreptul să se adreseze la CC, dar din câte cunoaştem că sunt mai multe iniţiative şi vor fi depuse inclusiv la CC şi se va contesta constituţionalitatea acestui act. Pentru că modul cum s-a adoptat, intransparenţă totală, neconsultarea autorităţilor locale reprezintă nişte încălcări foarte grave a Constituţiei. De aceea noi credem că sunt temeiuri. Dar eu aş exprima poziţia CALM: noi credem şi sperăm că factorii decizionali vor apleca urechea asupra dorinţei autorităţilor locale şi în regim de urgenţă vor anula de sine stătător aceste plafoane.”
