Ce va face Transnistria după asocierea Moldovei la UE?

Va apropia sau va îndepărta Acordul de asociere cu UE această regiune de restul Republicii Moldova? Şi încearcă oare administraţia de la Tiraspol să pună în balanţă beneficiile şi eventualele dezavantaje presupuse de asocierea cu UE? Sau opţiunea pro-estică exclude orice aliniere la Chişinău? Vom discuta în această dimineaţă cu Nicolai Afanas, magistru în ştiinţe politice, şeful catedrei Relaţii Internaţionale la Institutul de Stat de relaţii Internaţionale.

Europa Liberă: Ore numărate până la parafarea Acordului de asociere UE - Republica Moldova. Delegaţia de la Chişinău este deja la Vilnius şi nu ştim dacă este şi cineva de la Tiraspol… În general, din punctul Dvs. de vedere, autorităţile acestei regiuni ar trebui să fie şi sunt oare preocupate de rezultatele acestui summit al „Parteneriatului Estic”. Asta de vreme ce, până acum, impresia cel puţin a fost că UE nu se regăseşte în aspiraţiile Transnistriei, ale administraţiei acesteia cel puţin?

Nicolai Afanas: „Administraţia transnistreană nu şi-a dorit să meargă în paralel cu Republica Moldova în UE. Chişinăul şi-ar fi dorit acest lucru. În ultima perioadă ei au solicitat ca să fie o anexă la Acordul de asociere care să prevadă anumite aspecte ce ţin expres de Transnistria, dar au fost refuzaţi. Fiindcă atât Republica Moldova, cât şi UE privesc Transnistria ca pe o parte componentă a Republicii Moldova. Eu cred că dacă Transnistria se va conduce de un pragmatism comercial, ea se va include în toate acele acorduri pe care Republica Moldova le va parafa şi semna cu UE, dar dacă se va conduce în continuare de nişte idei mai mult de natură politică, de o nuanţă geopolitică, atunci nu se va include, din păcate, în aceste acorduri. Şi va avea de pierdut în primul rând lumea de afaceri de acolo şi populaţia de rând. Dacă e să vorbim de exemplu de facilitarea regimului de vize sau acordul asimetric comercial cu comunitatea europeană de care va dispune Republica Moldova. Şi aici este foarte important să înţelegem că UE nu poate să ofere un cadru special Transnistriei, odată ce este clar că Bruxelles-ul analizează această regiune doar ca parte componentă a Republicii Moldova. Nu au mers alţi lideri de regiuni, oraşe, în afară poate de Dorin Chirtoacă, la acest summit, deci nu putea să meargă nici o autoritate din această regiune.”

Europa Liberă: Dar care ar fi totuşi cel mai mare beneficiu pentru Transnistria în cazul identificării de facto cu RM în relaţiile cu UE? Şi care ar fi cel mai mare dezavantaj mai degrabă pentru cei care reprezintă această autoproclamată republică?

Nicolai Afanas: „La avantaje eu nu am să mă refer la dimensiunea aceasta de valori, de concepte, pentru că posibil Transnistria mai puţin este interesată de această perspectivă. Dar să mergem pe dimensiunea mai pragmatică: acordul comercial asimetric pe care îl avea Republica Moldova cel puţin pentru cinci ani ar fi o oportunitatea enormă pentru economia din regiunea transnistreană pentru a duce la creşterea economică din această regiune, aceasta ar fi un plus enorm. Doi, dacă am reuşi în 2014 să obţinem regim fără vize pentru cetăţenii Republicii Moldova, toţi cei care deţin un paşaport moldovenesc în această regiune ar putea circula foarte liber în spaţiul Schengen şi asta ar fi o oportunitate iarăşi pentru cetăţenii şi pentru regiune. Un risc pentru autorităţile din această regiune ar fi că includerea în pachetul care ne este oferit de UE ar apropia Transnistria de Republica Moldova şi ar avea loc un gen de reintegrare chiar fără participarea autorităţilor, ceea ce presupune cumva pierderea de sub control a acestei regiuni din partea autorităţilor de la Tiraspol, lucru care la moment nu este dorit deloc. Se doreşte un control total al populaţiei care există aici, al oamenilor de afaceri care există aici şi orice apropiere de comunitatea europeană este văzută ca şi o apropiere de Republica Moldova, iar acesta este un lucru inadmisibil pentru autorităţile de acolo, cel puţin pentru moment.”

Europa Liberă: Am auzit tot felul de îngrijorări venite dinspre administraţia acestei regiuni că nu va beneficia businessul transnistrean pe deplin de acordul de liber schimb. De ce există aceste îngrijorări, din moment ce din partea Chişinăului, din partea demnitarilor europeni am auzit mereu că beneficiile sunt pentru toţi?

Nicolai Afanas: „Trebuie să ne amintim puţin cazul când a fost introdus EUBAM (misiunea europeană de asistenţă la graniţă). Deci, atunci era expres spus că pot să circule, comerţul poate să aibă loc în condiţiile în care comunitatea comercială vine cumva din numele Moldovei, adică este înregistrat în instituţiile moldoveneşti. Acum există aceeaşi posibilitate, adică pentru a beneficia de acordul comercial preferenţial cu UE, trebuie să vii ca un agent economic moldovenesc. Marea supărare din partea transnistrenilor vine din faptul că trebuie să fie înregistrat în Republica Moldova, trebuie să aibă acte moldoveneşti…”

Europa Liberă: Dar ei şi acum sunt înregistraţi… Care e miezul problemei?

Nicolai Afanas: „E de natură politică această problemă. Că s-a dorit, şi doamna Ştanski (Nina Ştanski, responsabila de politică externă a Tiraspolului) a menţionat acest lucru: ca la acordul de asociere să fie o anexă expresă despre regiunea Transnistreană, cu prevederi exprese pentru regiune, ceea ce nu s-a dorit pentru că diplomaţia moldovenească nu-şi poate permite un astfel de lucru. Or, apariţia unei astfel de anexă ar însemna recunoaşterea tacită a unei regiuni în componenţa Republicii Moldova ca minimum, şi a unei entităţi cvasi-statale în apropierea statului nostru, ceea ce este inadmisibil.”

Europa Liberă: Cum aţi explica reproşurile unor oficiali, cel puţin, ai Federaţiei Ruse care au imputat Chişinăului că nu admit Tiraspolul la negocierile cu UE?

Nicolai Afanas: „Rusia dorea prin intermediul Transnistriei să aibă acces direct la dialogul, negocierile pe care le are Chişinăul cu Bruxelles-ul, să afle toată informaţia de natură strategică, de natură tactică, şi de aici vine supărarea, fiindcă Transnistria ar fi fost „ochii” şi „urechile” Moscovei la aceste negocieri - varianta minimă – şi varianta maximă ar fi fost dacă ar mai fi avut şi capacitatea de influenţare a acordului final ar fi fost maximum pentru diplomaţia moscovită. Transnistria ar veni cumva ca un actor ce reprezintă, prin patentă, Moscova la negocierile dintre Chişinău şi Bruxelles.”

Europa Liberă: Preşedintele Timofti a spus un lucru obişnuit, firesc când a îndemnat societatea la unitate înainte de Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius şi când a subliniat că – citez - „privim cu încredere la posibilitatea ca având sprijinul UE să ne reformăm instituţiile, să ne modernizăm agricultura şi întreaga economie, să asigurăm respectarea drepturilor omului”… Ar fi – aşa cum este acum Transnistria, gata să reformeze instituţiile, să asigure respectarea drepturilor omului conform standardelor europene? Iar dacă nu, cum ar mai urma să se armonizeze cu restul RM, de vreme ce, cel puţin teoretic ar dori un statut în cadrul RM?

Nicolai Afanas: „Au trecut mai mulţi ani de când conflictul acesta este în escaladare, chiar dacă este parcă îngheţat, dar principiul celor trei „D” rămâne a fi actual pentru această regiune: vorbim de demilitarizare, decriminalizare şi, ca urmare, democratizarea acestei regiuni. Nu putem vorbi despre democratizarea regiunii transnistrene până nu vom fi capabili să demilitarizăm aceste instituţii şi să avem la conducerea regiunii nişte autorităţi deschise şi predispuse spre dialog cu Chişinăul. În caz contrar, democratizarea, reforma instituţională devine imposibilă. Şi acest mesaj foarte constructiv din partea domnului preşedinte cred că va rămâne absent pentru regiunea estică a Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Va apropia sau îndepărta acordul de asociere cu UE această regiune de restul Republicii Moldova?

Nicolai Afanas: „Eu vreau să sper că va apropia, dar doar în baza unor calcule pragmatice comerciale e posibil.”