Linkuri accesibilitate

„Moldova este pentru mine un fel de «Paradis pierdut»...”


Liliana Corobca: „fiecare scriitor scrie mai ales despre neamul lui, despre poporul din care face parte, despre ţara în care s-a născut, satul în care a trăit, mediul care i-a fost foarte familiar...”



La ediția din 2013 a Târgului de Carte Bookfest, cel mai bine vândut roman editat de Cartea Românească a fost declarat „Kinderland”. Autoare a acestui roman este scriitoarea din Republica Moldova, Liliana Corobca, stabilita de ceva timp la Bucureşti, care este invitata noastră specială din aceasta dimineaţă. Vom discuta, fireşte, despre romanele ei şi planurile de viitor.

Europa Liberă: Aşadar, ultimul Dvs. roman, „Kinderland”, se bucura de un succes incontestabil. Un adevărat bestseller
nu ştiu dacă am mai auzit să i se atribuie unei cărţi de la noi acest cuvânt. Spuneţi-ne întâi de toate ce înseamnă „cel mai bine vândut roman”, asta cât înseamnă, cât trebuie să vinzi ca să fie un roman bestseller?

Liliana Corobca:
„Trebuie să fac o precizare: era cel mai bine vândut roman al editurii Cartea Românească, deci în comparaţie cu alte cărţi de la editura aceasta. Dar să răspund foarte-foarte exact nu aş putea acum…”

Europa Liberă: Aproximativ?

Liliana Corobca:
„Nu am primit încă nici un ban, dar din experienţa celorlalţi scriitori, pot să vă asigur că nu te umpli de bani.”

Europa Liberă: Deci, nu aţi putea să ne spuneţi câte cărţi propriu-zis s-au vândut după târg?

Liliana Corobca:
„Câteva sute de cărţi s-au vândut cel puţin. Primul tiraj era de o mie de cărţi…”

Europa Liberă: „Nu-i puţin lucru să vinzi la Bookfest-2013 mai bine decât Mircea Cărtărescu & Dan Lungu”, scria într-o tabletă criticul literar Emilian Galaicu-Păun despre această performanţă a Dvs. Vă flatează acest gen de aprecieri? Cum e în ultimă instanţă sa fii autoare de bestseller?

Liliana Corobca:
„A fi autor de bestseller înseamnă să ai mai multă vizibilitate, iar Dan Lungu şi Mircea Cărtărescu nu au avut anul acesta cărţi la târg. Dacă ar fi avut, nu ştiu dacă aş fi vândut mai bine ca ei. Dar, oricum, repet: asta era printre editori. Nu contează cât au vândut celelalte edituri: tu la editura ta ai vândut cel mai bine. Dar am avut vizibilitate. Au fost cronici foarte multe. M-am mirat şi eu de asta. Nu m-am aşteptat.”

Europa Liberă: Să revenim la romanul „Kinderland”. Este o naraţiune povestită la persoana I, din perspectiva unei fetiţe de 12 ani, Cristina, care-şi creşte singură cei doi fraţi preşcolari, Dan şi Marcel, dat fiind că mama lor lucrează în Italia şi tata în Rusia. De ce sunteţi preocupată de tema aceasta a copiilor care cresc singuri acasă? Din raţiuni artistice, pentru ca oferă dramatismul atât de necesar unei opere de arta, sau pentru că vreţi sa trageţi şi un semnal de alarma?

Liliana Corobca:
„Probabil din toate există câte ceva. Un roman vine ca o stare de graţie şi ca un motiv insistent de care nu mai poţi scăpa. Probabil că au fost mai multe cauze.”

Europa Liberă: Pe coperta a treia a romanului „Kinderland” spuneţi că nu ai fi scris această carte dacă nu aţi fi întâlnit un băiețel care v-a impresionat. Vreţi să ne povestiţi acest episod?

Liliana Corobca:
„Da. Eu de obicei vara în august aveam
concediu, atunci când lucram ca cercetător. Şi în acea lună de concediu scriam de fapt cărţile la care mă gândeam întregul an. Aşa s-a întâmplat şi atunci, prin 2007-2008, nu mai ştiu la ce antologie lucram, dar mers acasă, unde părinţii făceau reparaţie generală. Şi meşterul care lucra la noi avea un băieţel. Şi de la băieţelul acela de fapt a pornit povestea. M-a impresionat atât de mult, încât a rămas un motiv, motivul cărţii ulterioare.”

Europa Liberă: Cum se întâmplă că staţi la Bucureşti, dar temele de inspiraţie tot din realităţile din Republica Moldova sunt. A fost mai întâi „Un an în Paradis” despre traficul de carne vie, acum acest roman. Oferă realitatea de aici mai multe teme, mai dramatice pentru scriitură?

Liliana Corobca:
„Nu, ne neapărat. Pur şi simplu fiecare scriitor scrie mai ales despre neamul lui, despre poporul din care face parte, despre ţara în care s-a născut, satul în care a trăit, mediul care i-a fost foarte familiar. Şi Moldova este pentru mine un fel de „Paradis pierdut”, chiar dacă pentru moldoveni ea numai Paradis nu este.

Europa Liberă: Mi-amintesc o noţiune pe care o introdusese în literatură Ernest Hemingway - „generaţia pierdută” - cu referire la copii războiului, sau tinerii, copii care intră prea devreme în război. Dvs. cum aţi numi generaţia despre care aţi scris în această carte?

Liliana Corobca:
„Este o generaţie în tranziţie şi efectele acestei tranziţii se vor vedea probabil nu în viitorul cel mai îndepărtat, dar mie mi s-a părut, aşa, fără a studia în detaliu anumite cazuri concrete, că această generaţie de copii crescuţi departe de părinţii lor se va deosebi de generaţiile precedente.”

Europa Liberă: Aţi putea reflecta şi în continuare în operele Dvs. această temă, pentru că, aşa cum o arată cercetările, ar putea avea consecinţe inimaginabile: cresc statistic sinuciderile, problemele psihice, criminalitatea, alte probleme? Vă gândiţi să continuaţi?

Liliana Corobca:
„Nu. Ar fi însemnat să mă gândesc din start la o trilogie, la un roman de acesta în episoade, un serial. Nu a fost asta intenţia mea. Şi a fost o implicare foarte puternică şi eu acum vreau să uit cartea, ca să scap, parcă, şi să pot merge spre alte orizonturi. Oricum m-am ocupat de altceva imediat după ce am terminat cartea. Dar acest lucru se întâmplă cu fiecare romancier: vrea să uite şi să se îndepărteze de subiect cel puţin pentru câţiva ani.”

Europa Liberă: Totuşi personajele au legătură directă cu viaţa reală sau sunt imaginate?

Liliana Corobca:
„Este un roman imaginat despre realitate. Sunt scene care chiar au existat în realitate, dar sunt scene care sunt imaginate, dar par a fi foarte reale. Asta nu contează însă,. Este un roman cu miză socială şi cât la sută e realitate şi cât la sută e ficţiune – romanul în sine este o ficţiune totală, dar poate fi luat şi ca un fel de document al realităţii noastre de astăzi.”

Europa Liberă: Astăzi aţi scrie la fel, sau credeţi ca s-au mai schimbat între timp lucrurile?

Liliana Corobca:
„Eu nu sunt activist social, nu sunt psiholog care se ocupă de problemă, nu mă documentez. Eu am avut o abordare poetică, m-am implicat într-un subiect și mi-am imaginat foarte multe situaţii şi, probabil, a fost şi dorinţa de care spuneaţi la început: că am vrut poate să trag şi un semnal de alarmă. Mi-am dorit de altfel să am copii şi a fost foarte chinuitor pentru mine să scriu despre nişte copii pe care nu-i am. Şi, sigur că eu şi la început am gândit altfel romanul. Acum probabil ar ieşi probabil cu totul alt roman, cu alte probleme şi cu alte implicaţii.”

Europa Liberă: O referinţă despre roman spune că „odată cu romanul Kinderland, Liliana Corobca „îşi consolidează statutul de confesor al fiinţelor neajutorate, victime resemnate pe timp de pace, ale căror voci nu sunt ascultate de nimeni altcineva.” Sunteţi de acord cu această referinţă?

Liliana Corobca:
„Da, ce să zic, cam asta s-a întâmplat până acum. Mai am şi alte proiecte, şi alte romane şi sunt la fel despre personaje destul de marginale. Adică nu miniştri, şi nu persoane foarte reuşite din punct de vedere social, pentru că aceştia cred că nu au nevoie de atenţia mea – sunt foarte bine difuzaţi la televiziuni, sunt discutaţi şi constituie subiect de discuţie pentru prea mulţi ca să le mai acord şi eu atenţie.”

Europa Liberă: Ce planuri de viitor ne puteţi împărtăşi?

Liliana Corobca:
„Tocmai am terminat acum recent un proiect pentru o viitoare carte bilingvă, pentru că am luat o bursă în Austria şi trebuia la sfârşit să ofer o cărticică. Şi am terminat-o. Şi acum o să am o altă bursă, pe cenzură, pentru că eu am şi preocupări mai ştiinţifice, şi mă pregătesc de această bursă. E pe întreg spaţiu sovietic şi acum m-am înscris la cehă şi polonă, şi studiez două limbi străine acum, cu mare drag.”

Europa Liberă: Dar cu romanele?

Liliana Corobca:
„Am un roman în cap. Dar încă nu-l scriu. O să fie mult mai diferit, adică foarte diferit de tot ce am scris până acum.”
XS
SM
MD
LG