La Chișinău, tema summit-ului de la Vilnius domină agenda publică. Buletinele de știri, emisiunile de dezbateri sunt pline de vizite oficiale și declarații încurajatoare la nivel înalt. Integrarea europeană a rămas la etajele de sus ale puterii. S-a făcut prea puțin pentru a se aduce la cunoștință publicului conținutul acordurilor negociate cu Occidentul, nu s-a explicat suficient că reformele au fost inițiate nu de dragul europenilor, ci pentru binele Moldovei.
În schimb, după ce coaliția de la putere s-a stabilizat, rănită grav la vânătoarea din Pădurea Domnească, am avut din abundență în ultimele luni acțiuni de incitare a minorităților naționale împotriva proiectului european, am avut proteste cu toboșari roșii și blesteme fundamentalist-ortodoxiste pe treptele Parlamentului. La rândul lor, partidele extraparlamentare au declanșat un tir încrucișat, care nu iartă pe nimeni. Retorica justițiară nu implică nici o responsabilitate și mizează pe capitalizarea nemulțumirilor, în condițiile în care viața moldovenilor în prag de Vilnius nu s-a îmbunătățit semnificativ ci, din contră, a devenit mai grea.
Comuniștii încearcă prin manifestații zgomotoase să inducă impresia că moldovenii sunt împotriva integrării europene. Doar că „revoluția” PCRM a dat chix. Moldovenii se feresc instinctiv de acțiuni violente. Din păcate, apatia lor civică e mult prea adâncă și-i menține în postura de victime mute, care așteaptă în van un „izbăvitor”. Să nu fie un izbăvitor mincinos...
Presate de împrejurări (și de sondaje), partidele de la guvernare au hotărât să convoace un miting pentru a demonstra lumii voința pro-europeană a Moldovei. Ideea a fost deja criticată și ironizată în presă – după atâtea afaceri suspecte și scandaluri de corupție, actuala putere nu prea mai are obraz să lanseze chemări către popor. Totuși, convocarea unei manifestații pro-europene e un prilej de a-și face auzită vocea și pentru o altă parte a societății, pentru mediile cultivate, indignate de faptul că ceea ce auzim în stradă sunt doar scandările adepților Uniunii Vamale. Tenta electorală a mitingului din 3 noiembrie este evidentă, dar poate fi ea blamată? Până la urmă, continuitatea democratică și europeană a Moldovei va trebui confirmată în fața urnelor de vot, nu doar în simpozioane, conferințe de presă, talk-show-uri și pauze de cafea.
Este bine ca voința de integrare europeană a moldovenilor să se vadă la televiziunea publică de la Chișinău, să fie difuzată de marile canale media internaționale. La miting sperăm să se propage mai clar și ideea că integrarea europeană nu reprezintă apanajul exclusiv al clasei politice: cetățenii înșiși ar trebuie să fie activi, să aibă inițiative care să corecteze politicile guvernamentale, să le reducă din costuri, să le sporească eficiența.
Însă cea mai discutată știre în aceste zile este demisia din Parlament a controversatului om de afaceri Vlad Plahotniuc, prim-vicepreședinte al Partidului Democrat. Mulți consideră că replierea sa nu e decât o manevră de inducere în eroare a adversarilor și, eventual, una de liniștire a cancelariilor occidentale, deranjate de faima negativă a acestui personaj cu greutate politică și financiară.
Dl Plahotniuc respinge interpretările răuvoitoare și declară că vrea să se dedice muncii de jos, de partid, să întărească unitatea Coaliției, să aline necazurile celor nevoiași prin lansarea unor proiecte sociale de anvergură. Opțiunea pentru stabilitate politică a unui om cu influență, acum, înainte de Vilnius, este de salutat. Însă problema înțelegerilor obscure la vârful puterii rămâne, cu ea va trebui luptat și după Vilnius. Corupția e o metastază în corpul vlăguit al Moldovei. E un adevăr pe care îl cunosc nu numai cetățenii săi, dar și generoșii sponsori occidentali.
