Nu-i puţin lucru să vinzi la Bookfest-2013 mai bine decât Mircea Cărtărescu & Dan Lungu. Basarabeanca (stabilită de ceva timp la Bucureşti) Liliana Corobca tocmai a făcut-o, ultimul său roman, Kinderland, Cartea Românească, 2013, fiind primul în topul vânzărilor de la târg.
Redactat la persoana întâi singular, din perspectiva unei fetiţe de 12 ani, Cristina, care-şi creşte singură cei doi fraţi preşcolari, Dan şi Marcel, dat fiind că mama lor lucrează în Italia şi tata în Rusia, romanul cucereşte prin firescul spunerii: „Nici nu-mi mai imaginez cum e să stai acasă cu mama şi cu tata. Să-ţi spele ei hainele, să facă ei curăţenie, mâncare, iar tu să tai frunze la câini”, asta după ce sora mai mare îşi mustră, ca o mamă bună, copilaşii: „Nu plângeţi, acum avem de lucru. Facem program. Ora de plâns: opt seara. E mai bine aşa. Ce-ar fi să mă apuc şi eu de plâns tocmai când vouă vă e foame?” Deloc retorică, întrebarea – întreaga naraţiune fiind, în ultimă instanţă, un plâns sublimat, după cei plecaţi de-acasă după „bani lungi”, dar şi pentru cei rămaşi la vatră (de pildă, bunica, a cărei moarte e aşteptată cu sufletul la gură – căci „în sfârşit, mama şi tata vor veni acasă”).
Pagini emoţionante, unele de-o ingenuitate dezarmantă („Apoi un copil străin (…) ne-a învăţat jocul de-a kinderlandul, adică cei mici se joacă de-a cei mari. (…) Da, kinderlandul e jocul nostru preferat. Kinderlandul mic, kinderlandul mare. Cel de râs şi cel de plâns”), din care desprindem acest fragment antologic: „Profesoara de geografie ne-a dat temă pentru acasă să desenăm harta satului nostru şi să scriem pe hartă ţările în care au plecat oamenii din sat. (…) Apoi, la lecţie, îi spuneam pe rând ce ştiam şi ea scria pe tablă toate ţările. De la noi din sat numai în Africa nu a plecat nimeni. Încă”.
O carte ce poate ţine locul unei ţări – nu, nu Patria mama, ci Kinderland!
28 oct. ’13
