Cum gestionează guvernarea democratică încrederea cetăţeanului

Doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit. La microfon e Vasile Botnaru, autorul şi prezentatorul emisiunii Punct şi de la capăt.

Cum gestionează guvernarea democratică creditul cel mai preţios pe care îl poate obţine – încrederea cetăţeanului, adică libertatea de a acţiona, în numele şi în beneficiul acestuia, mai ales, atunci când guvernarea se vede silită să ia decizii ce nu au cum sa mulţumească toată lumea ori, şi mai rău, să nemulţumească toată lumea, în pofida bunelor intenţii şi promiselor câştiguri, pe termen lung...

Aceasta este întrebarea la care vom încerca să căutăm răspuns împreună cu invitaţii mei de astăzi.

Aşadar, în studioul de la Chişinău al Europei Libere astăzi se află publicistul Nicolae Negru şi managerul Compartimentului de tehnologii informaţionale al portalului Unimedia, Tudor Darie.

Europa Liberă: Aş vrea să construim discuţia noastră pe lucruri cu care operaţi dumneavoastră în fiecare zi – informaţii, ştiri, declaraţii, comentarii – din care se compune puzzle-ul vieţii cotidiene. Şi în care, sunt convins, fiecare dintre noi, cei care ne considerăm observatori, comentatori, încercăm să vedem prin ce se deosebeşte noua putere de cele precedente, care au fost într-o nesfârşită tranziţie de la stilul sovietic, stilul totalitar, spre jinduita democraţie, prin modelele pe care le-a oferit şi le oferă democraţia autentică. Colegul nostru, Igor Boţan, spune că, în Moldova, se practică o democraţie imitativă, o democraţie care încearcă să imite modelele, dar în realitate practică o democraţie adaptată la necesităţile şi cutumele locale. Chiar politicienii recunosc alteori că acţionează peste capul alegătorului, dar în interesul lui. Şi tocmai pentru că interesele alegătorului, ale cetăţeanului sunt, de multe ori, divergente, ei sunt nevoiţi să aleagă, în lipsa cetăţeanului sau conducându-se de mandatul pe care l-au luat, la alegerile locale de primari sau la alegerile parlamentare, şi decid ei, în locul cetăţeanului sau în numele unei majorităţi, luând în calcul, eventual, în măsura posibilului, interese ale minorităţii. Vă întreb pe dumneavoastră, în special, pe Tudor Darie, care are o experienţă recentă de şedere în interiorul guvernului, pe post de consilier al prim-ministrului, dacă există dovezi că puterea concepe altfel actul guvernării, altfel decât ne-am obişnuit să vedem în perioada sovietică şi în această tranziţie? Dacă guvernarea, într-adevăr, se roagă, de dimineaţa până seara, la această icoană zisă cetăţean, în interesele sale?

Tudor Darie: „Cred că guvernarea ţine cont de interesele cetăţeanului, dar, cu siguranţă, nu întotdeauna în măsura în care cetăţeanul şi-ar dori acest lucru. Pot să vă zic că în guvern se urmăreşte fiecare declaraţie critică în adresa guvernării, atunci când guvernarea nu implementează corect o anumită reformă şi, deci, este foarte atentă la reacţiile care vin din partea societăţii. Aici există şi instrumentul alegerilor şi, respectiv, fiecare partid care se află la guvernare este foarte atent, ca prin acţiunile lor, să se apropie cât mai mult de acele interese pe care le au cetăţenii. Dar, cu siguranţă că, există foarte multe lacune, în procesul în care cetăţenii pot participa, în procesul luării anumitor decizii. Pot să vă ofer şi un exemplu. Există un site guvernamental www.particip.gov.md, în care se plasează multe iniţiative publice, dar unde, din păcate, nu există o implicare activă din partea cetăţenilor şi să vină cu diferite propuneri pe diferite proiecte de lege sau planuri de acţiuni, sau tot felul de strategii guvernamentale. Deci există lacune din ambele părţi. Pe de o parte, guvernul încearcă cumva să ţină cont, dar nu întotdeauna reuşeşte să ţină cont de interesele cetăţenilor sau uneori merge chiar în detrimentul lor, pentru că aşa cumva consideră că este corect. Iar pe de altă parte, cetăţenii încă nu s-au învăţat să utilizeze pe deplin acele instrumente pe care le au la dispoziţie, atât instrumentul de a participa în procesul de luare a deciziilor, cât şi să pună presiune pe guvernare, atunci când observă că guvernarea acţionează în detrimentul intereselor lor.”

Europa Liberă: Domnule Nicolae Negru, impresia dumitale?

Nicolae Negru: „Înainte de a-mi spune impresia, am să mă refer la democraţia imitativă. Nu este rău că avem o democraţie imitativă. Putem să pornim chiar de la „Formele fără fond” ale lui Maiorescu. În general, democraţia, în general, civilizaţia a pornit dintr-un punct şi s-a răspândit în zonele adiacente. Deci cineva întotdeauna a imitat. E bine să imităm, căci formele în democraţie contează foarte mult. Mă refer la tot felul de proceduri, la tot felul de scheme, de instrumente democratice, pe care uneori le punem în aplicare fără, să zicem, să le cunoaştem în esenţă.”

Europa Liberă: Începând chiar de la alegeri. Bunăoară, atâta tam-tam s-a făcut cu urnele de vot transparente...

Nicolae Negru: „Începând chiar de la alegeri. Începând chiar de la pluralism, de la simplul fapt că, într-o societate, fiecare are dreptul la libera exprimare, fiecare are dreptul să-şi spună cuvântul. Şi nu putem spune că în societatea noastră nu există acest drept. Şi problema nu e că imităm, problema e că nu întotdeauna imităm până la capăt. Întotdeauna avem această tentaţie de a ne abate de la anumite proceduri ale democraţiei. Chiar şi în cazul, să zicem, cu alegerile, chiar şi în cazul cu pragul electoral, chiar şi în cazul cu aceste urne transparente sau netransparente, chiar şi în cazul unor proceduri parlamentare, atunci când amendăm Constituţia. Desigur că e foarte tentant pentru un partid să modifice Constituţia în aşa fel încât să-i convină lui. Pentru un partid sau chiar pentru, să zicem, proprietarul sau liderul acestui partid. Şi, din păcate, trebuie să spunem că lucrurile acestea nu că se întâmplă, dar există tendinţe să se facă în aşa fel, încât să convină unui partid sau altui partid. Dacă ar exista această stricteţe, pe care ne-o cere Consiliul Europei şi Uniunea Europeană...”

Europa Liberă: ...Comisia de la Veneţia...

Nicolae Negru: „...Comisia de la Veneţia, eu cred că, să zicem, această imitare foarte fidelă a procedurilor democratice, sigur, ar fi în folosul Republicii Moldova şi ar fi în folosul democraţiei. Perestroika, mişcarea democratică a început de sus, de fapt. Nu trebuie să uităm lucrul acesta. Şi faptul că imităm nu e nimic ruşinos. Noi imităm aproape în toate sferele. Calculatoare sau alte mijloace tehnice, tot felul de tehnologii, modul de comportament, modul cum ne îmbrăcăm, modul chiar cum vorbim este şi el, să zicem aşa, o rezultantă a tot felul de influenţe care vin asupra noastră.”

Europa Liberă: Da. Nici eu nu consider că e ceva ruşinos. Dar, încercând să-l tălmăcesc pe Igor Boţan, înţeleg că reproşul lui constă în faptul că o democraţie tânără nu este convinsă, ea preia aceste modele, dar nu o face sincer. Şi tocmai de aici concluzia dumneavoastră, probabil, la aceasta se referă, imitarea parţială sau nesinceră. Sau stabilirea unei limite pentru democraţia imitativă, limită arbitrară, aceasta e periculos.

Nicolae Negru: „Bine, Vasile, observi, de fapt, chiar partidele cele mai democratice, liderii partidelor celor mai democratice au reflexe totalitariste. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Nu mai vorbim de acum că şi cetăţenilor noştri, unor cetăţeni, unei părţi mari a societăţii din Republica Moldova le plac unii lideri cu înclinaţii totalitariste. Lucrurile sunt niţel mai complicate. Adică noi toţi trebuie să evoluăm, şi cei de sus, şi cei de jos. Din păcate, nu evoluează, impresia mea, nici cei de sus. Când s-ar părea că cei de sus, în primul rând, trebuie să însuşească anumite proceduri, un comportament democratic, iată că, chiar liderii celor mai liberale partide dau dovadă de înclinaţii deloc liberale.”

Europa Liberă: Uitându-ne înapoi, vedem mai multe tentative imitative de a conecta societatea. Începând, de exemplu, de la iniţiativa lui Marian Lupu, pe când era speaker comunist, când a încercat să invite societatea civilă la elaborarea şi dezbaterea unor proiecte de legi. Mai nou, avem Consiliul Naţional de Participare. Avem, la urma urmei, Legea privind transparenţa actului decizional. Vasile Spinei nu mai este atât de indignat, ca pe timpuri, când vorbea, cu patimă şi înverşunare, despre lipsa accesului la informaţie. Progresele sunt, după mine, evidente. Dar unde mai avem lacune, domnule Tudor Darie?

Tudor Darie: „Avem lacune în ceea ce priveşte modul în care participă CNP-ul sau societatea civilă, în general. În acest moment, există un mecanism agreat între CNP şi guvern, care presupune că CNP-ul se poate implica atât la nivel de elaborare a diferitor politici în diferite ministere...”

Europa Liberă: CNP-ul, adică Consiliul Naţional de Participare, ca să fie clar ascultătorilor...

Tudor Darie: „Exact. Atât la elaborarea diferitor strategii şi politici, cât şi la nivelul aprobării lor, în varianta finală în cadrul guvernului. În acest sens, pot să vă zic că CNP-ul este activ implicat la etapa finală de aprobare, înaintea şedinţelor de guvern, ei primesc toate materialele de pe ordinea de zi. E adevărat că, de multe ori, se transmit doar cu 2-3 zile înainte şi ei nu reuşesc să analizeze destul de bine aceste proiecte de hotărâri de guvern. Dar cred că este mult mai important CNP-ul să pună accent şi să se implice la etapa iniţială de elaborare a acestor politici, pentru ca toate propunerile lor să se regăsească în aceste documente. Atunci când ajung să fie aprobate în şedinţă de guvern, toate punctele de vedere deja să fie luate în calcul, deci, pe de o parte. Pe de altă parte, guvernul încă mai are lacune în ceea ce priveşte procesul transparenţei decizionale. Pentru că o serie de proiecte de hotărâri de guvern sau proiecte de legi, pe care guvernul le iniţiază nu, sunt întotdeauna plasate pe site-urile ministerelor, în modul corespunzător. Sau unele hotărâri de guvern se aprobă de către guvern în pripă şi, în general, fără consultarea societăţii civile. Este o iniţiativă şi, în 2-3 zile, deja se aprobă de guvern. Şi în sensul acesta, cu siguranţă, mai există anumite lacune. O soluţie ar fi să utilizăm mai activ tehnologiile informaţionale, pentru a notifica, de fiecare, dată, atunci când se plasează un proiect de lege sau hotărâre de guvern pe un site a unui minister. S-a plasat hotărârea, în câteva secunde, ONG-urile sau cei care sunt interesaţi, care s-au abonat la aceste notificări, pot primi pe email o scurtă informaţie despre iniţiativă, să se documenteze şi să vină, respectiv, cu propunerile sale. Deci cred că aici mai avem încă mult de lucru. Trebuie să ţinem cont că, în cadrul acestui guvern, au migrat foarte mulţi experţi din cadrul societăţii civile şi lucrează deja pentru guvern. Deci avem mai multă expertiză în guvern. Pe de altă parte, în cadrul societăţii civile, uneori, chiar nici nu există expertize pe anumite domenii. Am să mă refer doar la ceea ce cunosc bine, pe segmentul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor. Avem mai multe abilităţi şi expertize în cadrul guvernului, Centrului de guvernare electronică, spre exemplu, decât există în cadrul organizaţiilor neguvernamentale.”

Europa Liberă: Păi, dacă guvernul a avut grijă să decapiteze societatea, a smântânit exact domeniul...

Tudor Darie: „Nu aş spune neapărat că a smântânit. Sectorul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor e mai bine cunoscut în mediul de afaceri şi mai puţin în sectorul ONG-urilor. De aceea, atunci când guvernul vine cu o anumită iniţiativă, din partea societăţii civile, practic, lipsesc propuneri pe acest segment. Chiar şi recent discutam cu colegii o iniţiativă a Procuraturii Generale, deja contrasemnată de toate ministerele, urmează să fie publicată în „Monitorul Oficial”, referitor la reglementarea internetului. Practic au lipsit reacţii din partea societăţii civile. Au apărut doar câteva reacţii în presă şi atât, până la acest moment. Deci mai avem de lucru în ceea ce priveşte consolidarea capacităţilor societăţii civile să poată reacţiona rapid şi să vină cu propuneri atât la partea de elaborare a proiectelor, dar, şi mai important, la monitorizarea acestor iniţiative. Guvernul nu are atât lacune în ceea ce priveşte elaborarea diferitor proiecte de lege, aici suntem buni la strategii, planuri, dar în ceea ce priveşte implementarea, cu siguranţă că, există foarte şi foarte multe lacune. Şi aici societatea civilă are un rol mult mai important în a monitoriza şi a pune presiune pe guvernare, ca să reuşească implementarea acestor acţiuni. Spre exemplu, dacă acelaşi CNP ar veni, o dată în 2-3 luni, cu un plan de monitorizare şi ar spune că, uitaţi-vă, domnilor guvernanţi, aţi reuşit la capitolul 1, 2, 3, însă aveţi lacune foarte mari la capitolul 4, 5 şi 6. Şi, în felul acesta, periodic, dacă ar exista această presiune, şi guvernul ar fi mai performant.”

Europa Liberă: Acuma trebuie să recunoaştem că CNP-ul, în formula în care există acuma, şi se asociază cu nume pe care le aud ascultătorii noştri vorbind la radio la noi, este vorba despre Antoniţa Fonari, despre...

Tudor Darie: „Sergiu Ostaf...”

Europa Liberă: ...Serghei Ostaf sau Sergiu Ostaf, care iau atitudine şi dau expertize calificate. Acuma, cât la sută se foloseşte din expertizele lor, e de văzut. Acest CNP şi vârfurile societăţii civile, într-adevăr, nu lasă să treacă pe lângă ele diverse iniţiative bizare, hai să le spunem aşa. Vă dau un exemplu despre care am auzit post factum, din păcate. Guvernul a încercat să introducă nişte norme igienice pentru editurile de carte tipărită, preluate, aşa am auzit eu, de la un director de editură, sută la sută de la (atenţie!) Onişcenko. Un document semnat de Onişcenko, preluat sută la sută, în care era descris corpul de litere, interline-ul, adică spaţiile între rândurile de litere, calitatea hârtiei, vezi Doamne, nu pe cretată. Bine intenţionaţi, desigur că, autorii acestui document, ca să protejeze vederea copiilor, în special, adică de acolo s-ar deteriora. Şi editorii, sigur că, au strâns din umeri, că era un document absolut steril, pentru că cititul cărţilor este într-o scădere dramatică şi dacă copiii îşi strică vederea, cred că cel mai puţin din cauza cărţilor sau din cauza hârtiei veline pe care se tipăresc aceste cărţi. Slavă Domnului, societatea civilă a intervenit, prin purtători de cuvânt şi lideri de opinie, şi s-a apăsat pe frână, în cazul acestui document. Am avut şi alte exemple, când luarea de atitudine a fost benefică. Domnule Negru, cum credeţi dumneavoastră, este acum societatea civilă suficient de activă ca să zădărnicească nişte „neghiobii” sau iniţiative bizare?

Nicolae Negru: „Vasile, ai auzit vreodată de CNP-ul, să zicem, din Anglia, sau CNP-ul din Franţa, care a intervenit, pentru a nu permite adoptarea vreunei legi sau vreun CNP chiar în România? Există CNP în România?”

Europa Liberă: Nu am auzit, recunosc.

Nicolae Negru: „Eu cred că nu aceasta e problema. Desigur, e o problemă în activismul societăţii noastre şi e o problemă în transparenţa decizională a guvernării. Lucrurile acestea se văd foarte bine, iată, de exemplu, chiar cazul cu concesionarea aeroportului. Dar a intervenit CNP-ul, să zicem, în oprirea acestui proces de concesionare a aeroportului? Chestiuni bizare, de tipul la care te-ai referit tu se întâmplă oricând, a propos, şi nu numai în timpul guvernării actuale, şi în timpul guvernării precedente şi nu numai în Republica Moldova, şi în alte ţări. Putem cita cazuri foarte multe de acest fel. Problema e, din punctul meu de vedere, cum funcţionează instituţiile statului, cum funcţionează mass-media şi cum funcţionează guvernarea, cât de transparent ea funcţionează. Transparenţa guvernării – aici e problema problemelor. Faptul că instituţiile statului nu funcţionează aşa cum se cuvine, iată aici avem o problemă, faptul că guvernarea nu este suficient de atentă la ceea ce spune mass-media iarăşi e o problemă. Trebuie să urmărim cum funcţionează CNP-ul sau cum reacţionează societatea civilă. Dar CNP-ul nu include toţi cetăţenii Republicii Moldova, ea reprezintă, o anumită, să zicem aşa, falie a societăţii. Iarăşi problema că cetăţenii în întregime nu sunt activi şi unele lucruri bune pe care le face, eu am toată admiraţia pentru cei care lucrează în CNP, Doamne fereşte, nu vreau să diminuez importanţa şi rolul lor, mai cu seamă, la această etapă. Dar cetăţenii Republicii Moldova, în ultimă instanţă, trebuie să pună notă guvernării şi ei pot face lucrul acesta. Şi guvernarea ştie că, la alegerile viitoare, vor fi apreciaţi de alegători şi, dacă nu au lucrat bine, vor fi, pur şi simplu, măturaţi de la putere. Eu cred că noi trebuie pe acest mecanism să ne bizuim, dar nu pe faptul că este suficient de activ Sergiu Ostaf sau nu suficient de activ.”

Europa Liberă: Eu sunt de acord şi, în sensul acesta, sigur că aş fi vrut să am o hârtie de turnesol, să măsor în ce măsură guvernarea şi fiecare participant la acest act de guvernare se vede ca o slugă a poporului, ca un angajat al celor care l-au trimis să guverneze. Or, în ultimă instanţă, de fapt, aceasta mă interesează, avem noi dovezi concludente că s-a schimbat atitudinea faţă de cetăţean, că guvernanţii nu se simt boieri, ci se simt, într-adevăr, în serviciul cetăţeanului? E greu de crezut aceasta.

Nicolae Negru: „Noi, în general, mai ales, într-o societate democratică, trebuie să presupunem că birocratul sau funcţionarul care a ajuns la putere este bine intenţionat. Şi dacă face unele greşeli...”

Europa Liberă: Chiar şi atunci când a decis cu aeroportul?..

Nicolae Negru: „Da, chiar şi atunci când a decis cu aeroportul. Dar, dacă face unele greşeli, le face de aceea că nu este destul de bine informat. Păi, iată, să vedem care e problema la noi: faptul că demnitarii noştri nu sunt bine informaţi sau nu sunt bine intenţionaţi? Din păcate, trebuie să constatăm că uneori unii dintre ei, cel puţin, par nu chiar foarte bine intenţionaţi. Şi atunci despre aceasta trebuie să vorbim: cum să îi facem pe cei rău intenţionaţi, care au nimerit la guvernare, ca să îi scoatem de acolo. Sau, dacă sunt bine intenţionaţi, dar rău informaţi, de ce sunt ei rău informaţi?”

Europa Liberă: Sau dacă sunt rău intenţionaţi, ceea ce înseamnă corupţi, ceea ce înseamnă intenţionaţi pentru buzunarul lor. Cine şi cum poate măsura exact această intenţie, domnule Darie? Iată dumneavoastră eraţi la guvern, aţi fi vrut să se aplice ce fel de mecanisme şi măsurători, astfel încât să vi se pună verdictul în faţă: sunteţi rău informat sau rău intenţionat?

Tudor Darie: „E greu să existe un judecător care să spună că, uite, într-un caz, eşti bine intenţionat şi, în alt caz, eşti rău intenţionat. Cred că este util societatea să pună presiune pe guvernare nu doar o dată în patru ani, în cadrul alegerilor, dar să pună această presiune, zi de zi, guvernantul să se simtă cumva urmărit, monitorizat în activitatea sa şi atunci va fi mai bine intenţionat, cu siguranţă. Pe de altă parte, trebuie să constat că o parte din vină o avem şi noi, cei din presă. Pentru că, atunci când eram în guvern, observam cât de superficială era presa noastră, în mare parte, reacţiona doar la ce a spus politicianul X, cum a reacţionat politicianul Y şi tot aşa. Ping-pongul acesta al declaraţiilor era foarte prezent în presă, pe când, din păcate, jurnaliştii nu analizau foarte atent ce se întâmplă la nivel de diferite iniţiative.”

Europa Liberă: Stop! Aici vreau să vă întreb dacă nu cumva politicienii încurajează acest gen de jurnalism?

Tudor Darie: „Cu siguranţă.”

Nicolae Negru: „Şi dacă nu cumva politicienii nu observă cazuri de jurnalism făcut bine, făcut profesionist şi cazuri în care jurnaliştii scot la iveală unele lucruri cu adevărat grave.”

Europa Liberă: Pentru că, atunci când jurnaliştii merg pe vârfuri şi pe declaraţii, e uşor să dezminţi după aceia, să spui: „Domnilor, jurnaliştii nu ştiu, nu se pricep”.

Tudor Darie: „Chiar şi acelaşi caz al aeroportului care este discutat în societate. Pot să vă zic că această iniţiativă exista de mult timp în cadrul guvernului, a fost şi aprobat, în cadrul unei şedinţe de guvern, proiectul referitor la un parteneriat public-privat şi, deci, presa, cred că, era important să ne implicăm mult mai activ, chiar la acea etapă.”

Europa Liberă: De acord, domnule Darie. Dar tocmai mă interesează, ca un cetăţean care zbor şi eu cu avionul, de ce o intenţie atât de bună s-a transformat, de fapt, într-un eveniment monstruos? Pentru că, dacă guvernul era atât de convins că, iată, avem o floare care moare şi trebuie udată, de ce, până la urmă, cetăţenii, în loc să spună: „Foarte bine aţi făcut, bravo că aţi turnat apă la rădăcina acestei flori, ca să nu moară”, de fapt, a început a huidui guvernul. Deci trebuie să ai mare „talent”, ca să transformi o intenţie bună sau o necesitate atât de evidentă într-un motiv de huiduială.

Nicolae Negru: „Vasile, când vezi pe cineva că pe întuneric merge să ude o floare, nu observi ce ţine el în mână şi atunci te gândeşti: „Dar ce vrea el să facă? Nu cumva vrea să rupă floarea respectivă?”

Tudor Darie: „E adevărat. Şi, mai mult decât atât, cu toţii avem senzaţia că nu a fost ales grădinarul potrivit pentru a uda floarea pe care o avem. Pentru că, dacă era un grădinar care are o experienţă foarte bună în grădinărit, o experienţă europeană ar fi administrat un aeroport mare, atunci nu ar fi apărut atât de multe întrebări. Deci, în cazul nostru...”

Europa Liberă: Revenim exact la întrebarea generică a acestei discuţii: cum să măsurăm bunele intenţii, în condiţiile acestea, când există bruiaje, când există presă superficială, când există politicieni cărora le convine să fie judecaţi după pantofi şi şireturi şi nu după acţiuni. Cum să măsurăm noi dacă guvernarea este în serviciul cetăţeanului?

Tudor Darie: „Cred că ar trebui să luăm, în primul rând, declaraţiile electorale, în al doilea rând, programul de guvernare şi să fie luat la puricat...”

Europa Liberă: Deci, în mare, aceasta e soluţia: confruntarea realităţii cu promisiunile?

Tudor Darie: „Exact. Să urmărim exact, pe fiecare punct în parte, în ce măsură toate promisiunile de la începutul guvernării au fost realizate. Şi atunci vom vedea că foarte multe lucruri încă nu sunt implementate.”

Nicolae Negru: „Sunt de acord cu Tudor. Acesta, de fapt, e mecanismul şi acest mecanism este aplicat în Occident. Mass-media din Statele Unite, din Anglia, din Franţa, de oriunde, aceasta face: aţi promis ceva, aţi inclus în programul de guvernare şi nu faceţi sau faceţi diferit de ceea ce aţi promis. La noi, din păcate, chiar dacă uneori mass-media atrage atenţia, politicienii nu reacţionează. Lor le convine un fel de mass-media care merge pe vârfuri, care merge cu microfonul după politician şi acela improvizează şi spune orice îi trăsneşte prin cap şi imediat apare la televizor, pe urmă, apare replica altuia. Cu aceasta ne consumăm, mulţi dintre noi, jurnaliştii. Dacă mass-media şi-ar face cum se cuvine datoria, eu cred că nu ar fi tare mare nevoie de acest Consiliu Naţional de Participare.”

Tudor Darie: „Cred că e nevoie de acest Consiliu Naţional de Participare pentru că e un mecanism cumva organizat al societăţii civile în ceea ce priveşte participarea în procesul decizional. Cred că e nevoie să existe, dar e nevoie ca şi fiecare dintre noi să fim mai implicaţi. Aici vreau cumva să abordez un pic şi un alt aspect.”

Nicolae Negru: „Bine, dar am putea şi critica acest Consiliu Naţional de Participare, fiindcă el este limitat în posibilităţile sale. Există acolo anumite persoane cu anumite simpatii, cu o anumită pregătire, dar noi nu putem să spunem că acest Consiliu Naţional de Participare poate înlocui un alt guvern, că orice ar spune acest Consiliu Naţional de Participare, gata, este buchea...”

Europa Liberă: Şi nici nu reprezintă întregul spectru al societăţii, oricât s-ar strădui.

Nicolae Negru: „Da. De aceea eu cred că mass-media are o funcţie mult mai importantă, în cazul de faţă. Aşa cum aţi spus şi voi, şi sunt de acord, din păcate, mass-media şchioapătă şi, din păcate, cineva este interesat ca această mass-medie şchioapătă şi, atunci când cineva investeşte chiar în mass-media, şi ai putea zice că parcă a avut intenţii bune, până la urmă, aceste intenţii bune se transformă în intenţii rele şi putem să aducem exemple.”

Tudor Darie: „Pot să vă spun o observaţie personală pentru că, atunci când suntem în presa online, putem urmări activitatea fiecărui vizitator în parte, ce face, care ştire o citeşte, de pe ce dispozitiv, cât timp stă pe site. Deci avem foarte multă informaţie care ne permite să înţelegem comportamentul vizitatorilor.”

Europa Liberă: Adică sociologică.

Tudor Darie: „Şi, în acest sens, pot să vă spun că şi societatea are o mare problemă în ceea ce priveşte prioritizarea diferitor subiecte pentru că, din păcate, majoritatea utilizatorilor vor să primească informaţii şocante, informaţii pipărate, ce a spus unul, ce a spus altul.”

Europa Liberă: Da, cancanuri, copiii lui Pugaciova.

Tudor Darie: „O ştire, spre exemplu, despre ce a zis Ghimpu despre Filat sau Filat despre Ghimpu poate avea, de câteva ori, mai multe accesări, comparativ cu o analiză a unei iniţiative publice care nu prea este bună la anumite capitole sau investigaţie pe un anumit subiect. De aceasta cumva şi noi, cei din presă, trebuie permanent să avem grijă să păstrăm interesul utilizatorilor prin informaţii mai interesante.”

Europa Liberă: Dar presa a făcut dependent publicul de asemenea gen de informaţii.

Tudor Darie: „Dar şi să venim cu informaţii de fond.”

Nicolae Negru: „Şi să rezistaţi acestei tentaţii de a răspunde mereu auditoriului.”

Tudor Darie: „Aceasta şi încercăm să facem, cel puţin, în cadrul instituţiei de presă, unde suntem noi, să dăm mai puţin şocant şi mai multe materiale calitative. Mergem spre o presă mai calitativă, chiar dacă înţelegem că, în felul acesta, pierdem cumva poziţii faţă de alte site-uri care merg foarte mult pe şocant.”

Nicolae Negru: „Dar mai este aici un aspect care eu cred că merită să fie abordat: nu întotdeauna o guvernare trebuie să facă pe placul populaţiei. Nu întotdeauna faptul că reacţionează CNP-ul este rău. Poate că este bine. Uneori guvernarea trebuie să facă lucruri dureroase, dar trebuie să le facă. Iarăşi exemple putem aduce câte vrei. Atunci când, în condiţii de criză, trebuie micşorate cheltuielile, e clar că nu va place lucrul acesta nimănui, dar guvernarea trebuie să o facă.”

Europa Liberă: De acord, exemplul şcolilor.

Nicolae Negru: „Exemplul şcolilor. Pe urmă, guvernarea sau un lider are şi această misiune de a inspira poporul, de a-l duce înainte, nu, cum s-ar zice, a reacţiona la poftele sau la înclinaţiile nu întotdeauna democratice sau nu întotdeauna benefice ale unei părţi a societăţii.”

Europa Liberă: Dar iarăşi trebuie să ai foarte multă încredere în acest guvern care ştie mai bine ce e...

Nicolae Negru: „...ce e de făcut.”

Europa Liberă: ...ce e de făcut, pentru că, într-adevăr, exemple avem de comoditate, bunăoară, până în 2006, chiar şi după, s-a dus vinul moldovenesc cu cisternele şi de acolo s-a îmbuteliat Dumnezeu ştie ce produse, ca oricând Onişcenko să zică: „Nelizya”. Şi atunci sigur că guvernul, peste capul producătorilor de vin, cărora le-a convenit să ducă vinul în vrac la Moscova, trebuie să ia decizii nepopulare sau cu calitatea altor produse, ca să ajungă pe piaţa europeană. Sigur că nimeni nu vrea.

Nicolae Negru: „Dar iarăşi aici venim la întrebarea pe care am pus-o mai înainte: sunt bine intenţionaţi unii guvernanţi sau sunt rău intenţionaţi?”

Europa Liberă: Cui profit.

Nicolae Negru: „Da, cui prodest. Dar cine pune banul în buzunar, unii proprietari? Desigur. Sau unii funcţionari de la minister? Desigur că le-ar plăcea şi le este mai uşor, nu trebuie să depună efort să ducă tot vinul în cisterne în Rusia. Şi e mult mai greu să duci câteva sticle de vin în Occident.”

Europa Liberă: Da. Şi aici revenim: câtă încredere avem în cei care iau decizii. A propos, eram la o masă rotundă, când nişte jurnalişti occidentali se uitau la noi ca la maşini străine. Când vorbeam de accesul la informaţii, transparenţa actului decizional, spuneau: „Noi, domnilor, după ce i-am ales, îi lăsăm în pace să îşi vadă de treabă. Noi avem încredere în ei. Din când în când, deschidem site-ul guvernului, citim hotărârile. Dar noi, între timp, mergem la spectacole, citim cărţi, ne vedem de viaţa noastră privată, că de aceea există o separare”. Dar, revenind la concluzia, pe care aţi sugerat-o ambii dumneavoastră, sigur că, trebuie să citim programele electorale, trebuie să citim strategiile, trebuie să le confruntăm cu banii din portmoneu. Şi exemplul, nu ştiu dacă e cel mai bun, dar exemplul de consecvenţă şi de responsabilitate este, iată, preşedintele american Obama, care, cu preţul unei crize foarte riscante, se ţine de promisiunea electorală. Îndemnul dumneavoastră sper să fie auzit şi să citim cu toţii programele electorale şi promisiunile, mai ales, pe măsură ce ne apropiem de...

Nicolae Negru: „...campania electorală...”

Europa Liberă: ...următorul prag, când va trebui, într-adevăr, să dea seama în faţa noastră politicienii.