La întrebarea – cum pot fi anihilate aici salariile în plic? – există un singur răspuns: nu se poate face absolut nimic, salariul în plic este veşnic în Moldova, la fel cum veşnici sînt cîinii vagabonzi de pe străzile noastre.
Nu, nu e vorba de o concluzie de-a mea pripită şi incompetentă. Chestia e că ani de zile tot felul de reprezentanţi ai puterii ne lămuresc că acest tip de evaziune fiscală nu poate fi combătut. Se vrea, dar nu se poate. Angajatorul şi angajatul ştiu să-şi camufleze mişmaşul şi, zice-se, nici un fel de inspector nu-l poate depista. Aşa stînd lucrurile, te întrebi: la ce bun mai există aceşti inspectori neputincioşi, plătiţi din bugetul de stat?
Îmi amintesc de o statistică recentă, difuzată de autorităţi, conform căreia peste 50% dintre angajaţii moldoveni primesc salarii în plic. Mărturisesc că ma tulbură cifra asta, stimaţi ascultători. Ce sumă imensă nu ajunge în bugetul de stat! Şi nimic nu se poate face! Tristă, foarte tristă situaţie...
Nu sînt economist, dar pentru că salariul în plic e invincibil, eu întrezăresc o singură modalitate de a mai direcţiona nişte bani spre mult pătimitul buget de stat. Trebuie mărit salariul minim garantat prin lege. Acesta e acum de 1400 de lei în sectorul privat. Să fie măcar 1600, şi vor mai veni nişte bani în bugetul comunităţii. Da, ştiu că acest salariu minim a fost deja majorat cu acelaşi scop. Da, ştiu că agenţii economici o duc greu şi nu vor fi prea încîntaţi. Dar asta e singura soluţie. Pentru că, nu-i aşa?, salariul în plic e veşnic!
Altă mîncare de peşte era dacă trăiam în Luxemburg, statul în care salariul minim garantat prin lege e de 1800 de euro! Dacă trăiam acolo, nici nu era nevoie să mărim salariul minim ca să umplem bugetul de stat. Şi asta pentru că acolo nu prea există evaziune fiscală. E o altă dimensiune, diferită de „ţara oamenilor frumoşi şi harnici”, vorba unui fost conducător autohton...
