Linkuri accesibilitate

„Sărbătoarea primăverii” - muzica de balet a lui Stravinsky la 100 de ani


Membrii companiei de balet Maurice Bejart din Lausanne pe scenă la Bolshoi Teatr, la Moscova, interpretînd „Sărbătoarea primăverii” într-un spectacol aniversar anul acesta.
Membrii companiei de balet Maurice Bejart din Lausanne pe scenă la Bolshoi Teatr, la Moscova, interpretînd „Sărbătoarea primăverii” într-un spectacol aniversar anul acesta.

Igor Stravinsky: „Sînt de părere că am fost considerat pe nedrept un revoluționar... am fost făcut revoluționar fără voia mea.”



Pe partitura lucrării sale Le Sacre du printemps (Sărbătoarea primăverii), tînărul compozitor rus Igor Stravinsky scria în 1913 că este „o operă muzical-coreografică. Sînt imagini ale Rusiei păgîne, unite printr-o singură idee fundamentală - misterul apariției bruște a puterii creatoare a primăverii.” În februarie același an, Stravinsky declara pentru un ziar britanic: „noul meu balet, Încoronarea primăverii nu are o intrigă... Este o succesiune de ceremonii din Rusia străveche.”

Premiera baletului a avut loc cu o sută de ani în urmă, la 29 mai 1913, la Théâtre des Champs Elysée, dansată de trupa „Baletelor Ruse” sub directoratul lui Diaghilev, pe o coreografie imaginată de Vaslav Nijinsky, la pupitrul orchestrei aflîndu-se Pierre Monteux. De atunci încoace, Sărbătoarea primăverii a fascinat generații după generații și a dat naștere unei întregi mitologii și istorii anecdotice, ambele evocate în ultimele săptămîni de întreaga presă culturală a lumii.

Fapt mai rar întîlnit, pe lîngă numeroasele dosare de presă - cel mai consistent fiind acela publicat de lunarul
francez Diapason - compania Sony a readus pe discuri compact un set cu zece înregistrări de referință ale Sărbătorii primăverii, dirijate de nume celebre, două dintre ele chiar de Igor Stravinsky, în 1940 și în 1960, o primă înregistrare de studio din 1929-30 de Leopold Stokowski și altele de Pierre Monteux, Pierre Boulez și Leonid Bernstein.

Leonid Bernstein la pupitrul Orchestrei simfonice din Londra. Sărbătoarea primăverii a fost considerată de o parte a criticii și a publicului drept o operă revoluționară, iar scandalul produs la primele reprezentații la Paris ale baletului, rememorate ulterior de o serie de celebrități, între care cel mai proeminent a fost Jean Cocteau, a contribuit mult la mediatizarea și sărbătorirea de astăzi a lucrării lui Stravinsky.



Cert este că Stravinsky însuși a negat ulterior orice pretenție de a fi compus o lucrare ce ar fi revoluționat muzica secolului XX: „Știu bine, spunea el la o serie de conferințe la Harvard, în 1952, că există un punct de vedere după care vremurile în care a apărut Sărbătoarea au fost martore ale desăvîrșirii unei revoluții. Revoluție a căror cuceriri ar fi astăzi pe cale de asimilare. Mă înscriu în fals contra acestei opinii. Sînt de părere că am fost considerat pe nedrept un revoluționar... am fost făcut revoluționar fără voia mea.”

Ingredientele care au făcut momentul premierei
pariziene celebru sînt ușor de văzut. Pe lîngă noutatea muzicii tînărului Stravinsky, interpretarea companiei Baletelor ruse și coreografia faimosului Nijinsky au fost cele care au stîrnit uimirea și, implicit, scandalul. Diaghilev întrevăzuse din start potențialul piesei lui Stravinsky încă din 1912, după audiția reducției pentru pian, cînd îi spunea tînărului dirijor Pierre Monteux că este vorba de „o lucrare nouă extraordinară”.

Monteux a învățat partitura asimilînd-o în ședințe zilnice cu Stravinsky, în cursul iernii 1912-13, ca în primăvară să o repete pînă la perfecțiune cu orchestra sa.
Igor Stravinsky cu Serge Diaghilev în 1921
Igor Stravinsky cu Serge Diaghilev în 1921
După amintirile lui, a fost nevoie de 17 repetiții înainte de a trece la cele cu balerinii ruși. Iar aceștia, după cum scria un istoric al baletului, Lynn Garafola, impulsionați de Nijinsky, „fremătau, se scuturau, tremurau din tot corpul, tropăiau; făceau salturi bruște, feroce, în cerc pe scenă horind.”

Monteux evoca momentul pentru amintirile sale spunînd: „...baletul nu l-am văzut niciodată. În noaptea premierei mi-am ținut ochii ațintiți doar pe partitură, cîntînd în tempo-ul exact pe care mi-l dăduse Igor... Parizienii eleganți din stal și din loji au strigat insulte teribile la adresa mulțimii entuziaste de la balcon... În cele din urmă au sosit jandarmii. Ei bine, auzind în spatele meu această aproape răscoală, am decis să țin orchestra cu orice preț împreună... Am reușit... După premieră, am cîntat de încă cinci ori [Sărbătoarea primăverii] și de cinci ori publicul a reacționat identic.”

Dirijorul Pierre Monteux
Dirijorul Pierre Monteux
Convins, adăuga Monteux, că jumătate din manifestații au fost, în fapt, o rebeliune împotriva unei noi forme de artă coreografică”, dirijorul i-a propus lui Stravinsky, în anul următor, să prezinte Sărbătoarea doar în versiune de concert. Cîntată în fața unei săli pline, cu casa de bilete închisă, succesul a fost instantaneu, lipsit de orice controversă, iar Sărbătoare primăverii a intrat și a rămas pînă astăzi în istoria culturală a lumii ca o operă de excepție, de referință chiar a muzicii secolului XX.
Previous Next

XS
SM
MD
LG