Armenia este de multă vreme cel mai de nădejde partener al Rusiei în Caucazul de sud. De aceea, când președintele armean nu s-a dus săptămâna trecută la o conferință de securitate cu participare rusă, în Kirghistan, gestul nu a trecut neobservat.
Corespodentul Europei Libere, Robert Coalson a relatat că biroul de presă al președintelui Serj Sarkisian a invocat drept motiv al absenței sărbătoarea Zilei Republicii armene și vizita la Erevan a prințului britanic Charles.
Cu toate acestea, mulți au interpretat gestul lui Sarkisian drept un semnal de nemulțumire în relațiile armeano-ruse. Richard Giragosian, directorul Centrului de Studii Regionale din Erevan, spune că Armenia și-a construit pas cu pas o nouă „viziune strategică”, menită să-i reducă aservirea față de Moscova.
Giragosian a spus că Armenia a fost multă vreme în pericol să devină un fel de stat-garnizoană rusesc, cu o dependență exagerată de Moscova și în unele ocazii prea servilă politic Kremlinului. Dar situația, adaugă expertul armean, s-a schimbat în ultimii doi-trei ani.
În acest interval, scrie corespondentul Europei Libere, Robert Coalson, Erevanul și-a sporit colaborarea cu NATO și cu Uniunea Europeană, în programul „Parteneriatul estic”.
Deși participarea Armeniei la program a fost poate mai discretă decât a Ucrainei sau Moldovei, Erevanul ar putea primi premiul cel mare: semnarea unui acord de liber-schimb cu Bruxelles-ul la summitul din toamnă, de la Vilnius.
Pe de altă parte, oficialii armeni insistă mereu că relațiile cu Moscova sunt mai bune ca oricând.
Secretarul Consiliului Național de Securitate, Artur Baghdasarian, a spus la 30 mai la o conferință de presă că relațiile armeano-ruse sunt „excelente și pozitive”, iar dialogul bilateral continuă la cel mai înalt nivel, în interesul „cooperării strategice” cu Federația Rusă.
Baghdasarian a adăugat că la conferința de la Bișkek, unde n-a fost președintele, a fost totuși ministrul de externe al țării, Eduard Nalbandian.
Analistul Giragosian este de părere că schimbarea în politica armeană față de Rusia este mai degrabă „evoluționară” decât revoluționară. Dar insistă că este importantă, mai ales în contextul dorinței Rusiei de a-și spori influența în zona Caucazului de sud. Relațiile Moscovei cu Azerbaidjanul au fost reci în ultimii ani, iar relațiile cu Georgia, deși dau semne de relansare de când cu premierul Bidzina Ivanișvili, sunt încă marcate profund de conflictul armat din 2008.
Rusia rămâne un partener puternic al Armeniei: îi oferă sprijin militar și politic în disputa cu Azerbaidjanul vecin și controlează sectoarele-cheie ale economiei armene, mai ales sectorul energetic. Mai mult, economia armeană depinde de remitențe, iar două treimi dintre acestea vin din Rusia.
Testul pentru Armenia, ca și pentru Ucraina sau Moldova, îl reprezintă presiunea Moscovei ca țara să adere la structurile eurasiatice în care s-au înrolat până acum doar Belarus și Kazahstan.
Uniunea Europeană a spus limpede că eventuala aderare a vecinilor estici la Uniunea Vamală dominată de ruși ar fi incompatibilă cu acordurile pe care armenii vor să le semneze cu Bruxelles-ul.
Analistul Giragosian crede că Erevanul va rezista în continuare presiunilor Moscovei și va semna acordul comercial european la Vilnius.
Giragosian spune că atunci când armenii rezistă presiunilor Moscovei, câștigă de obicei mai mult respect, dată fiind dependența Rusiei de Armenia în politica regională.
„Importanța strategică a Armeniei pentru Rusia este mult mai mare decât lasă să se creadă Kremlinul”, a spus Giragosian.
