Linkuri accesibilitate

Tehnici de manipulare


Eginald Schlattner
Eginald Schlattner

Despre campania împotriva scriitorului Eginald Schlattner, o victimă a stalinismului.



„Cunoaşterea relaţiei pe care au avut-o cu Securitatea victimele ei sau colaboratorii reali, dar cu responsabilităţi nuanţate, ajunşi în postcomunism ţinta calomniilor, are de înfruntat obstacole precum falsificarea datelor din documente, accesul doar parţial la arhive, interpretarea simplificată, eronată din neînţelegere, cînd nu prin premeditare. Uneori descoperim şi diversiunea, elaborată cu dexteritate, pentru a tulbura de tot apele.” Această constatare o face Gabriel Andreescu în cartea sa apărută recent la Editura Polirom sub titlul: „Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea arhivelor Securităţii”.

O victimă a unor manipulări grosolane este şi scriitorul Eginald Schlattner, autorul a trei romane („Cocoşul decapitat”, 1998, „Mănuşile roşii”, 2000, şi „Pianul în ceaţă”, 2005) care s-au bucurat de aprecierea criticii internaţionale. Schlattner, care trăieşte astăzi ca preot şi scriitor lîngă Sibiu, fusese arestat în 1957, apoi condamnat pentru omisiune de denunţ [vezi: „Istoria orală şi limitele ei”, RFE, 21.3. 2012 ].

Ani de zile s-a colportat că Schlattner ar fi principalul vinovat pentru condamnarea a cinci scriitori la Braşov, deoarece a compărut ca martor în acest proces. Aproape toţi cei implicaţi în acest proces au murit. Timp de jumătate de secol, Hans Bergel, unul dintre cei cinci condamnaţi în 1959, reabilitat în 1968, după ce a emigrat în R. F. Germania, a vehiculat teza că Schlattner ar fi furnizat anchetatorilor informaţiile în baza cărora s-a pronunţat sentinţa.

Fără verificarea şi analiza documentelor păstrate în arhive, această
teză a fost preluată, de curînd, şi în cîteva publicaţii apărute în Germania - respectiv în România. Autorii, Renate Windisch-Middendorf şi Sven Pauling, de pildă, susţin fără vreo dovadă documentară că Schlattner ar fi fost un colaborator al Securităţii. Dosarele din arhiva CNSAS le-ar fi oferit probele că această legendă este absolut gratuită.

Pentru a-l demoniza pe Schlattner, în contrast cu Hans Bergel, prezentat cu nimbul (neverificat!) rezistenţei anti-comuniste, se publică un document în facsimil. Documentul despre care se spune că ar fi depoziţia martorului Schlattner în procesul din 1959, publicat fără vreo trimitere la sursa arhivistică, nu este nimic altceva decît un fals. Prezumtivul facsimil este compus din fragmente de propoziţii decupate şi lipite în aşa fel ca să dea impresia de autenticitate. (Pentru provenienţa montajului prezentat ca facsimil vezi, ACNSAS, P 331, vol. 3, ff. 76-76v.)

Publicarea unui asemenea document contrafăcut (şi nu e singurul)
descalifică – nu numai ştiinţific - volumele lui Pauling şi Windisch-Middendorf. Colportajele, mistificările şi reproducerea unor aserţiuni părtinitoare, culese din interviuri unilaterale, transformă aceste cărţi în maculatură toxică, cimentînd legende şi producînd confuzii inadmisibile care dau apă la moara zvonisticii.

- Renate Windisch-Middendorf, Der Mann ohne Vaterland. Hans Bergel - Leben und Werk [Omul fără patrie. Hans Bergel – viaţa şi opera], Editura Academia Româna, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2009;
- Renate Windisch-Middendorf, Der Mann ohne Vaterland. Hans Bergel - Leben und Werk [Omul fără patrie. Hans Bergel – viaţa şi opera], Frank & Timme GmbH, Berlin, 2010 [Lucrarea a fost editată cu sprijinul „Ministerului Federal pentru Ştiinţă şi Cercetare din Viena”];
- Sven Pauling, „Wir werden sie einkerkern, weil es sie gibt". Studie, Zeitzeugenberichte und Securitate-Akten zum Kronstädter Schriftstellerprozess 1959 [„Îi vom încarcera pentru că există“. Studiu, mărturii şi documente ale Securităţii legate de procesul scriitorilor din 1959], Frank & Timme GmbH, Berlin, 2012;
Previous Next

XS
SM
MD
LG