Linkuri accesibilitate

Gheorghe ERIZANU, Ce spun cărţile


„O societate poate exista – multe există – fără scris, dar nici o societate nu poate exista fără citit. Aşa spun cărţile”



17 ani i-au trebuit scriitorului Gheorghe Erizanu pentru a ieşi în faţa editorului purtând acelaşi nume, cu un titlu ce pune în valoare cititorul profesionist care stă în spatele omului de litere, Ce spun cărţile, Cartier, 2012. Redactate iniţial pentru emisiunea sa de la Publika TV, Cartea zilei, textele ce alcătuiesc acest volum – de regulă, nu mai mari de-o pagină – „nu sunt cronici. Nu sunt despre cele mai importante cărţi ale zilelor noastre. Sunt despre cărţile care mi-au făcut cu ochiul”. Or, autorul nostru are un ochi făcut pentru cărţi, dovadă – selecţia riguroasă a celor 171 de titluri, din domenii diferite, majoritatea aparţinând însă beletristicii.

Fie că scrie despre cărţile autorilor basarabeni (Aureliu Busuioc, Ion Druţă, Constantin Cheianu, Vladimir Beşleagă, Dumitru Crudu, Nicolae Dabija, Arhip Cibotaru, Tamara Cărăuş, Vasile Ernu, Savatie Baştovoi ş.a.), români (lista e la fel de generoasă: Manolescu, Marino, Boia, Djuvara, Ruşti ş.a.) sau străini (fracţiunea majoritară, ca să zic aşa), competenţa & pasiunea cu care o face îşi dau mâna. Nu e neapărat să mergem departe spre a ne convinge – iată cum prinde, în câteva cuvinte, chintesenţa romanului Zilele regelui de Filip Florian (nu înainte însă de a-i da colegial cu tifla editorului Gabriel Liiceanu, cel care a trecut nonşalant pe lângă manuscrisul de debut al tânărului prozator): „Zilele regelui este cel mai frumos roman românesc din ultimii ani. Despre dragoste, cutezanţă, visuri. Romanticii nemţi, un rege, Carol I, şi dentistul lui, descind pe căi ocolite în România pentru a face o ţară. Primul avea de făcut drumuri, căi ferate, clădiri, legi, armată. Al doilea, dentistul, avea scopuri mai mici: să-şi facă un cabinet pentru dinţi româneşti. Dar ambii avea de schimbat o lume întreagă”. Remarcabilă şi nota de încheiere a volumului: „O societate poate exista – multe există – fără scris, dar nici o societate nu poate exista fără citit. Aşa spun cărţile”.
Cam acesta e stilul – şi implicit omul! –, tocmai bun de încondeiat într-o formulă latină, Multum in parvo.
4 martie ’13

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG