miercuri, noiembrie 26, 2014 Ora Locală 03:24

Rubrici / Jurnal de Corespondent

Necazurile Uniunii Scriitorilor din România

Oricîte filtre ai pune, nu-i poţi opri pe toţi impostorii. Dar Uniunea Scriitorilor înseamnă şi elita scriitorilor români de astăzi.

Prof. Alexandru Călinescu, vorbind la Europa LiberăProf. Alexandru Călinescu, vorbind la Europa Liberă
x
Prof. Alexandru Călinescu, vorbind la Europa Liberă
Prof. Alexandru Călinescu, vorbind la Europa Liberă

Multimedia

Audio

Necazurile se abat unul după altul, de cîteva săptămîni, asupra Uniunii Scriitorilor din România. S-a aflat, mai întîi, că cele zece reviste pe care Uniunea le editează ar fi condamnate să nu mai apară, din lipsă de fonduri. Ulterior, a venit vestea că s-a dat verdictul definitiv într-un proces pe care Uniunea era angajată de mai multă vreme, şi anume că sediul istoric din Calea Victoriei, cunoscut sub numele de Casa Monteoru, trebuie evacuat întrucît el a fost retrocedat moştenitorilor legali. Există nu departe de acolo, tot pe Calea Victoriei, o clădire care aparţine Uniunii şi unde ea şi-ar putea continua activitatea. Dar Casa Monteoru era un loc mitic, un spaţiu emblematic şi, totodată, un cadru superb, potrivit pentru ceremoniile de acordare a premiilor anuale sau pentru reuniuni, dezbateri ori recitaluri poetice.
 
În ce priveşte revistele, se pare că există posibilitatea găsirii unor soluţii. Finanţarea a fost asigurată, în ultimii trei ani, graţie unui sprijin guvernamental. Tot de la guvern se aşteaptă şi acum o susţinere, ceea ce nu exclude şi alte variante. Nu mai e nevoie să spun că nici o revistă culturală nu poate supravieţui din vînzări în condiţiile în care întreaga presă scrisă traversează o criză extrem de gravă, şi asta nu numai în România. Tirajele revistelor culturale sînt foarte mici şi, în plus, difuzarea este catastrofală, încît şansele de a găsi o publicaţie literară la un chioşc de ziare sînt aproape nule.
 
Ca şi cum toate astea n-ar fi fost de-ajuns, Uniunea a avut parte şi de o prezentare tendenţioasă într-un cotidian bucureştean, care a înfăţişat-o drept un refugiu al veleitarilor şi impostorilor de tot soiul, ţintind doar să obţină avantajul pecuniar oferit prin suplimentul de pensie. O imagine caricaturală care a provocat o reacţie dură dar îndreptăţită din partea preşedintelui Uniunii, criticul Nicolae Manolescu. Nechemaţi şi non-valori există, evident, în Uniunea Scriitorilor, şi ar fi greu să fie altfel astăzi cînd, pentru a scoate un volum în cîteva zeci de exemplare, e suficient să mergi la atelierul xerox de după colţ. Oricîte filtre ai pune, nu-i poţi opri pe toţi impostorii. Dar Uniunea Scriitorilor înseamnă şi elita scriitorilor români de astăzi, înseamnă şi sute de scriitori de o ţinută profesională fără cusur. Uniunea le apără interesele şi le dă multora dintre ei un sprijin ce poate fi adesea vital. Nu sînt, acestea, suficiente argumente pentru a recunoaşte Uniunii Scriitorilor meritele care i se cuvin?
Acest forum a fost închis
Comentarii
     
În acest forum nu există încă niciun comentariu. Fiţi primul şi contribuiţi cu unul

În exclusivitate