Preşedintele Parlamentului, Marian Lupu, a cerut demisia primului ministru Vlad Filat, iar premierul a replicat: „Demisia guvernului înseamnă început de alegeri. Alegerile anticipate pentru Republica Moldova sînt o soluţie proastă. Înseamnă pierdere de timp şi incertitudine în domeniul economic”.
Aproape imediat s-a auzit şi vocea răspicată a Consiliului Uniunii Scriitorilor care nu admite „ideea unor alegeri anticipate şi demiterea actualului Guvern – unica structură de stat care asigură stabilitatea social-politică din ţară şi parcursul european al R. Moldova”.
Ce să spun? Fireşte că alegerile anticipate nu sînt o imensă bucurie pentru o ţară săracă. Fireşte că ar trebui în mod normal să le evităm. Dar nici să le transformăm într-o sperietoare sau apocalipsă nu e cazul în situaţia în care ne aflăm.
Motivul acesta – alegerile anticipate sînt un pericol şi o pierdere de timp – a mai răsunat şi anterior în Moldova. Iar pe mine m-a mirat şi atunci, şi acum, iată ce. Alegerile anticipate apar la orizont ca urmare a disensiunilor dintre guvernanţi, pe cînd mesajele care le prezintă ca sperietoare ţintesc niţel şi masele, adică oamenii simpli care nu au nici o treabă cu disensiunile guvernanţilor. Păi, eu cum pot să-i împac pe guvernanţii puşi pe ciorovăială? Să ies în stradă şi să-i implor să nu provoace alegeri anticipate? Şi dacă ei nu mă vor asculta?
La rigoare, am putea să constatăm că mai toată perioada asta, de la 1991 încoace, a fost o pierdere de timp, iar alegerile, fie ele şi anticipate, sînt mereu o şansă pentru electorat să îmbunătăţească starea proastă a lucrurilor. Altceva e că opţiunile electoratului de-a lungul anilor nu au produs o îmbunătăţire spectaculoasă. Stăm parcă pe loc. Numai că şi conservarea actualei situaţii comportă un risc, în ciuda jinduitei stabilităţi social-politice şi integrări europene.
Riscul iată care este, după părerea mea. Guvernanţii ar putea să se înţeleagă, aşa cum doreşte Consiliul Uniunii Scriitorilor. Dacă se vor înţelege între ei, o vor face nu pentru că au fost sensibilizaţi de apelul condeierilor, ci pentru că asta le va dicta interesul lor.
Şi dacă se înţeleg, vor înceta pesemne şi arestările, şi învinuirile reciproce, şi va fi din nou armonie. Dar vor mai fi oare pedepsiţi atunci vinovaţii în contextul împăcării? Apropo, noi vom afla vreodată cine l-a ucis din întîmplare pe Sorin Paciu? Chestia e că jinduita stabilitate social-politică şi evitare a alegerilor anticipate ar putea chiar să ne îndepărteze şi mai mult de dezlegarea acestei enigme. Ca şi a altora, de altfel.
