marți, septembrie 02, 2014 Ora Locală 19:57

Rubrici / Lovitură Liberă

Punem pariu?

Industrializarea şi globalizarea, au creat mediul natural pentru fraudă, exact ce refuză să admită sau să contemple Federaţia Internaţională Ciclistă dar şi FIFA sau UEFA.

La conferința de presă a Europolului de la Haga pe tema scandalului din fotbalul internațional.
La conferința de presă a Europolului de la Haga pe tema scandalului din fotbalul internațional.

Multimedia

Audio
                             
După apariţia celui mai mare scandal de dopaj, cu Lance Armstrong deposedat de șapte titluri de câștigător al Turului Franţei, scandalul a trecut în fotbal. O operaţie condusă de Europol, organul poliţienesc al Uniunii Europene a descoperit 680 de meciuri trucate la toate nivelele naţionale şi internaţionale ale fotbalului mondial: cupe europene, campionate naţionale, calificări la Cupa Mondială.

Tabloul corupţiei e dominat de campionate dar două meciuri din alte zone atrag atenţia: un meci de Liga Campionilor ( Liverpool - Debrecen, jucat în 2009) şi Argentina - Bolivia jucat în calificările Cupei Mondiale pentru echipe de tineret. În înregistrarea acestui meci arbitrul poate fi văzut acordînd un penalti absurd. E uşor de bănuit ce s-a aflat în spatele acestei decizii. În cazul Liverpool - Debrecen lucrurile sînt mai complicate. Europol a precizat că Liverpool nu e în nici un fel implicată dar e de reţinut că portarul lui Debrecen a fost suspendar pe doi ani, de UEFA, după o anchetă de corupţie.

Naivii sau necunoscătorii s-ar putea întreba cum funcţionează acest gen de aranjamente. Mai întîi trebuie spus că la multe case de pariuri, mai ales şi mai intens, la reţele din Asia, se pariază pe orice. Pur şi simplu pe orice. Nu numai pe rezultat, pe rezultat la pauză sau în minutul 10, dar şi pe numărul de out-uri. Sau şi mai bizar pe eventualitatea ca în primul minut să se înregistreze trei out-uri. Asta înseamnă că întotdeauna casa de pariuri oferă o cotă. Adică propune celui ce pariază un pariu pe cine ştie ce ciudăţenie şi se oferă să dea o sumă atrăgătoare celui ce cîștigă. Asemenea pariuri atrag pariori şi, odată cu ei, prin acumulare sume foarte mari de bani. Mai departe, reţeaua de pariori aranjază cu un fotbalist sau mai mulţi să arunce mingea în out de cîte ori trebuie, sau să lase adversarul să înscrie cîte goluri trebuie. Aşadar, lucruri care pot trece neobervate şi supun jucătorii unor riscuri minime dar se plătesc bine. Cum s-a ajuns la situaţia în care o reţea de pariuri chineză sau din Singapore scoate sume enorme din meciuri jucate în Germania sau în Finlanda?

Industrializarea şi gloabilizarea fraudei sînt legate de industrializarea şi globalizarea sportului. Pe de o parte, sînt prea mulţi bani în joc. Pe de altă parte, apariţia pieţelor asiatice a creat o presiune formidabilă. Din China pînă în Singapore, sute de milioane de oameni au început să aibă bani de cheltuială. Aşa numita clasă de mijloc asiatică, dar şi oamenii care primesc salarii cît de cît decente au început să înregistreze un surplus mai mic sau mai mare. Bani de cheltuială. Ceea ce se vede în creşterea formidabilă a achiziţiilor de bunuri de consum, dar şi în plasamentele la case de pariuri. În plus, asiaticii din China pînă în Birmania şi Singapore, au o relaţie speicală, la marginea misticii, cu pariul.

Asiaticii pariază pe orice: pe numărul de maşini de după colţ, pe culoarea pantalonilor următorului trecător sau, dacă li se oferă prilejul, pe numărul de out-uri din primele 3 minute. Săptămîna viitoare, de pildă, se estimează că la casele de pariuri din Asia se vor juca în jur de 200 de milioane de dolari pe Manchester-Real Madrid, meci de Liga campionilor. Care nu va fi trucat, numai că, după încă o săptămînă, meciurile din divizia B finalndeză sau din prima divizie austriacă, cu tot cu număr de out-uri şi cornere, vor fi abordate cu mijloace specifice. De ce acolo şi, de pildă, nu în Anglia? Pentru că reţelele asiatice vînează zone obscure şi vulnerabile.

În Anglia, marile agenţii de pariuri folosesc softuri complexe care monitorizează acumulările de pe pieţele asiatice, iar pariurile suspecte sînt date pe mîna Comisiei Guvernamentale pentru Jocuri de Noroc. Zidul defensiv funcţionează.

În campionate şi ligi mai mici, tentaţia e reală. Reţelele de aranjori vînează jucători cu datorii, arbitri prost plătiţi şi, din nou, jucători care pierd masiv în cazinouri. Dar lucrul cel mai grav e migraţia băieţilor grei din marile reţele de crimă organizată spre fotbal. Motivul: reţelele au observat că infractorii sînt greu de detectat în ţări mărunte şi depărtate. Şi tot ei au mai notat ceva: riscul de moarte prin violenţă e aproape nul. Aşadar, meserie curată.

Două presiuni combinate, industrializarea şi globalizarea, au creat mediul natural pentru fraudă. Din acest punct, participarea instituţiilor trebuie să fi jucat un rol. E exact ce refuză să admită sau să contemple Federaţia Internaţională Ciclistă dar şi FIFA sau UEFA care, a propos, nu au cooperat cu ancheta Europol.

Taguri Radio Europa Liberă,Traian Ungureanu,Lovitură liberă,scandal fotbal,Europol

Acest forum a fost închis
Comentarii
     
În acest forum nu există încă niciun comentariu. Fiţi primul şi contribuiţi cu unul

În exclusivitate