Două publicaţii, „Kommersant.md” şi „Adevărul”, pun în discuţie raportul OSCE cu privire la situaţia şcolilor cu predare în grafia latină din Transnistria administrate de autorităţile Moldovei, un subiect devenit presant încă înainte de lansarea oficială a raportului. Acum când acesta a fost finalizat, o autoare de la „Kommersant.md”, Olga Grosul, menţionează între altele că „după ce a analizat istoricul problemei şi starea actuală a instituţiilor de învăţământ, concluzia de bază a OSCE este că părţile nu trebuie să politizeze dreptul copiilor la educaţie”.
Virginia Dumitraş scrie în articolul său din „Adevărul” că „directorii şcolilor vizate contestă recomandările făcute de OSCE”. În articol este citată Eugenia Halus, directoarea Liceului „Evrika“ din Râbniţa, care spune că susţine „…doar recomandările cu privire la inspecţiile anti-incendiare şi situaţia epidemiologică, de ele depind securitatea persoanelor.” „În rest, în loc OSCE să contribuie la soluţionarea problemei noastre, complică situaţia şcolilor. Există o decizie CEDO, de acolo trebuia să pornească raportul”, a mai apreciat directoarea liceului de la Râbniţa.
„Adevărul” scrie şi despre intervenţia statului pe piaţa grâului menită să oprească scumpirea pâinii „Creşterea TVA a scumpit grâul cu 20%”, scrie Ion Preaşcă în articolul său. „Pentru a preveni o majorare a preţului la pâine, Guvernul va aloca brutăriilor 27.000 de tone de grâu din rezerva de stat”, precizează autorul. Dl Preaşcă mai menţionează că „De la începutul acestui an preţul grâului a crescut cu aproape 20% şi a ajuns la circa 4.200 de lei pentru o tonă. Aceeaşi situaţie se atestă şi la făina de grâu de calitate superioară, care s-a scumpit de la 5.000 de lei la aproximativ 6.000 de lei pentru o tonă. Cu toate acestea, oferta de cereale şi făină pe piaţa internă era una practic inexistentă”, notează autorul de la „Adevărul”.
George Damian apreciază într-un articol publicat în „Timpul” că cele întâmplate la 23 decembrie în Pădurea Domnească şi ulterior au avut şi „un efect pervers: demonizarea lui Mihai Ghimpu”, chiar dacă nu a avut cu scandalul „nici cea mai mică legătură directă”. Autorul apreciază între altele că „Mihai Ghimpu nu avea cum să nu fie implicat în scandal, doar este unul din membrii coaliţiei de guvernare, însă putea să îşi administreze mai bine prestaţia publică”. Potrivit dlui Damian, „toată lumea va uita de vânătoarea din Pădurea Domnească, însă o imagine publică zdrenţuită se repară foarte greu”.
