Linkuri accesibilitate

„Îmi pare rău că n-a fost azi, dar mă bucur că va fi data viitoare”


Jurnalul săptămânal cu Angela Dendiu.


Angela Dendiu s-a nascut in Chisinau, in 1969. Tatal ei, Anatol, era urmasul unor pani polonezi cu domenii in zona actualei localitati Balti. A fost prim solista a Ansamblului Academic de dansuri populare "Joc" incepand din anul 1983. A dansat pe scene din Franta, Spania, Bulgaria, Polonia, Romania si state din fosta URSS. A parasit activitatea artistica in 1995 si s-a consacrat familiei. Este casatorita cu jurnalistul român Doru Dendiu, fost corespondent TVR in Republica Moldova.


Luni

Se anunta o saptamana buna, cu evenimente importante. Desigur, ma refer in primul rand la vizita presedintelui roman Traian Basescu. Datorita sotului meu, care este de profesie jurnalist, am ajuns sa stiu multe despre România, dar mai ales despre sprijinul total si aproape neconditionat acordat de presedintele Basescu noua, celor dintre Prut si Nistru. Am stabilit ca prima parte a zilei de luni sa o dedicam birocratiei. Asa ca am fost sa perfectam actele firmei pe care am deschis-o in urma cu cativa ani si care nu mi-a folosit, practic, la nimic. Pana acum, cel putin. Acum avem ceva sperante, dar ramane de vazut daca, alaturi de sotul meu, ma voi descurca in ceea ce stiti si voi ca este mediul de „afaceri” autohton. Cred ca nu va avea nimeni probleme in interpretarea ghilimelelor puse cuvantului afaceri. Am fost la fisc insotita de sotul meu si de primul nostru baiat, Bogdan. Andrei, fiul cel mic, are numai 3 luni si l-am lasat acasa, cu mama mea. Cu emotie, i-am gasit acasa, un pic agitati, dar revederea a calmat situatia. Revederea, dar mai ales sanul plin de lapte. Dupa-amiaza a fost asa cum sunt toate zilele in care suntem toti acasa. Plina de bucuria baietilor, chiar si atunci cand Bogdan mai inventeaza ceva nastrusnic ori cand Andries tine sa ne demonstreze ce voce puternica are. La stiri, seara, din nou despre vizita presedintelui Traian Basescu. Imi pare unul dintre cei mai puternici oameni pe care i-am cunoscut, indirect, prin cele povestite de sotul meu sau cele spuse de mass-media. M-as fi bucurat foarte mult sa-l vad, sa-l cunosc mai indeaproape, dar dupa cum deja stiti, n-a fost sa fie acum. Poate data viitoare. La noi, seara e intotdeauna mai plina de emotii, pentru ca mi-e dor de dorul celorlalti doi copii ai mei, din prima casatorie, Eugenia si Ilie. Sunt plecati in Canada, la studii, de mai bine de un an, si fiecare seara in care putem vorbi prin Skype e speciala. Din pacate, nici in seara asta n-am reusit sa facem legatura si am adormit cu sufletul greu.

Marti

Marti a inceput foarte devreme, cu nesomn din prima clipa. Andrei a fost foarte agitat si practic nu m-a lasat sa inchid ochii pana aproape spre dimineata, cand am prins cu greu nu mai mult de 3 ore de somn. m-am trezit in aroma cafelei pregatita de sotul meu, Doru. A urmat tabietul zilnic - eu sau mama pregatim mancarea pentru Bogdan, iar Doru il hraneste. Dupa un mic dejun frugal, am iesit afara cu baietii. Andrei, ca de obicei, „îmbătat" de aerul curat, puternic al Chisinaului, a adormit instantatneu. Bogdan a simtit o data in plus bucuria zapezii, iar noi ne-am amuzat si ne-am bucurat auzindu-l spunand ca zapada e alba. Seara am avut musafiri. Unul, special, prietenul sotului meu, Costache Lapusaneanu, unul dintre putinii care ne-au fost aproape si la bine si la greu. Si, asa cum se intampla de obicei, intalnirea s-a terminat cu un mic concert din care n-a lipsit, evident, melodia Galbena gutuie, piesa de rezistenta a amicului Costache.

Miercuri

Miercuri m-am trezit cu sufletul greu. Sunt casnica si sunt, practic, de profesie mama. Mi-e un dor nebum de copii mei din Canada. sunt sigura ce miile de parinti care au copii plecati prin alte tari, la studii ori la munca, simt la fel. Sunt deja cateva zile de cand, din cauza unor probleme tehnice, nu pot lua legatura cu Ilie si Eugenia, si asta ma inebuneste. Am deschis computerul si „m-am plimbat” prin pozele facute de-a lungul timpului. Apoi am revazut emisiunea Mariei Marian de la Jurnal Tv, unde am fost invitata saptamana trecuta, sa spun ce cred eu despre vaccinarea copiilor, dar mai ales despre cosmarul pe care l-am trait, acum 15, cand l-am vaccinat pe Ilie, primul meu copil. O experienta de viata, pe care n-as dorio nici dusmanilor dusmanilor mei. Ilie a fost la un pas de moarte. De aceea, am ales sa nu risc sa trec si cu Eugenia prin aceeasi tragedie si am refuzat vaccinarea. Multa lume - medici sau simple cunostinte, mi-au reprosat si mi-au criticat decizia, dar nici acum nu-mi pare rau. Revad emisiunea si ma gandesc ca as schimba acum cate ceva din cele spuse atunci. Unele le-as spune altfel, altele le-as tacea. Dar asa e omul - dupa batalie, inca mai da din coate. Raman conectata la ora amintirilor si trec cu privirea peste pozele in care Ilie, la sase ani, poarta pe piept esarfa Mini Mister World. S-a intamplat in 2002, la Hollywood. In fata a peste 1000 de oameni din toate colturile lumii, drapelul Republicii Moldova a fluturat de 4 ori. Imnul Republicii Moldova a rasunat de 4 ori. Pentru 4 medalii de aur, cate una pentru fiecare nominalizare - costum de gala, arta interpretarii, modelling si nu in cele din urma un fantastic numar de parodie in care Ilie „l-a jucat” pe Filip Kirkorov. Au mai fost concursuri si festivaluri, dar niciunul ca acela. Tot asa de mandra era si de Eugenia, cu un talent incredibil la pictura. Chiar si acum, cand a luat viata in piept, de fiecare data cand trece prin momente grele, dar si cand e inconjurata de emotii pozitive, pune mana pe creion si isi asterne sufletul pe hartie. Micutul Andries imi intrerupe cu glasul lui puternic mica mea incursiune in trecut, dar nu inainte de a-mi spune, o data in plus, ca cei 4 copii sunt cea mai mare realizare a vietii mele. Asta, desi, de multe ori, visez ca sunt in culise si astept. Melodia incepe, las sa treaca primele acorduri si apoi intru in scena. Sunt prima solista a Ansamblului Academic de dansuri populare "Joc" si sunt "Mireasa". Din pacate, acum e doar un vis. Atunci era viata mea.

Joi

Despre ziua de joi am multe de spus, dar putine de scris. Doru e prea implicat in politica si deja a platit greu pentru asta, atat de greu incat ne afecteaza pe toti. De aceea, nu vreau sa mai torn si eu gaz pe foc. Am sa spun doar ca nu imi place deloc sensul zicalei „frate, frate, dar branza e pe bani". Dis de dimineata am plecat spre Husi, la cumparaturi si am avut parte de un incident neplacut in vama moldoveneasca. Am platit o amenda usturatoare, bani care ne-ar fi hranit macar o saptamana. Sigur, greseala e greseala, dar nu inteleg de ce platesc numai unii pentru greselile lor, iar altora li se permite sa greseasca, pe buzunarul nostru chiar. In fine, despre asta va scrie Doru, asa ca eu inchei aici acest pasaj trist. In schimb, va asigur ca merita efortul sa va deplasati in zona romaneasca de mic trafic, ca sa cumparati detergenti de calitate. Nu-i vorba ca spala altfel, dar chiar spala. Iar de la pampersii cumparati de acolo, baietii n-au facut niciodata bubite, asa cum se intampla, nu de putine ori, cu cei cumparati din Piata Centrala sau chiar din farmaciile Chisinaului. Uitam pentru moment de „straful" incasat si, mai ales pentru ca saptamana viitoare e aniversarea zilei mele de nastere, punem in cos si un salam de Sibiu si niste peste in otet, care sotului meu ii place foarte mult. Si revenim acasa, obositi dar bucurosi ca mama s-a descurcat de minune cu Andrei, cat timp noi, ceilalti, am fost plecati la piata peste Prut.

Vineri

Vineri ... Vineri ar fi trebuit sa stau alaturi de presedintele roman Traian Basescu, macar pret de-o secunda. Imi pare rau ca n-a fost azi, dar ma bucur ca va fi data viitoare. Se spune ca Dumnezeu le potriveste pe toate asa cum trebuie sa fie, nu asa cum vrem sau nu vrem noi. Cred asta, pentru ca, daca ar fi venit presedintele, n-as fi avut timp sa stau alaturi de sotul meu si sa redactam acest text, scris cu mare drag pentru Europa Libera si, mai ales, cu mare drag pentru Valentina Ursu. Iar in final, pentru ca mai ieri m-am abtinut sa scriu ceva cu implicatii politice, azi imi dau voie sa ma rog pentru sanatatea celuilalt presedinte al nostru, blandul Nicolae Timofti, dar si pentru intelepciunea celorlalti din fruntea tarii, de la o vreme cam prea zbuciumati de stat pe scaun. O fi venit vremea sa faca loc altora ?
XS
SM
MD
LG