luni, septembrie 15, 2014 Ora Locală 07:02

Arhiva zilei

Să nu uităm niciodată...

80 de ani de la preluarea puterii de către Hitler.

Sinagoga Mare din Berlin (Foto: W. Totok)
Sinagoga Mare din Berlin (Foto: W. Totok)

Multimedia

Audio



Astăzi se-mplinesc 80 de ani de la preluarea puterii de către Hitler. Pe data de 30 ianuarie 1933 - denumită în limbajul propagandei naziste „Machtergreifung” – cel de-al doilea preşedinte al aşa numitei Republici de la Weimar, Paul von Hindenburg (1847-1934), l-a invitat pe Hitler să depună jurămîntul ca şef al guvernului, devenind astfel cancelar. La început, Hitler a condus un guvern de coaliţie în care naziştii erau minoritari.

Militarul ultraconservator Hindenburg devenise în anii primului război mondial un adevărat mit politic. După război el era considerat drept reprezentant al aristocraţiei şi forţelor conservatoare care la început priveau cu scepticism ascensiunea Partidului Naţional-Socialist Muncitoresc din Germania (NSDAP) al lui Hitler. În ochii lui Hindenburg, Hitler nu era nimic altceva decît un neînsemnat „caporal”. Era convins că mişcarea care se afla în plină expansiune o să dispară, în scurtă vreme, de pe scena politică. Pe de altă parte, Hindenburg şi forţele de dreapta care l-au sprijinit, mizau pe soluţia Hitler, crezînd că astfel vor stopa popularitatea crescîndă a stîngii comuniste şi social-democrate. S-au înşelat amarnic.

În opinia multor istorici, figura lui Hindenburg a rămas controversată, nu numai din cauza ideilor sale militariste, ci, în primul rînd, pentru că i-a facilitat lui Hitler preluarea funcţiei de cancelar.

După 1933, naziştii şi-au consolidat treptat puterea. Partidele au fost desfiinţate, parlamentul şi-a pierdut funcţionalitatea, statul fusese transformat într-un instrument totalitar de impunere a doctrinei naţional-socialiste. Cenzura, prigoana politică, rasială şi antisemită, revizionismul şi, nu în ultimul rînd, războiul au dominat cei 13 ani de dictatură – care s-a terminat în mai 1945.

Ascensiunea lui Hitler a fost urmărită cu fascinaţie de simpatizanţi şi grupări similare din alte ţări. Inclusiv de cuziştii şi legionarii din România. Fascinaţia morbidă a nazismului şi a lui Hitler, considerat un personaj „providenţial”, este ilustrată perfect şi într-un articol publicat de Emil Cioran în revista „Vremea” din 15 iulie 1934, intitulat: „Impresii din München. Hitler în conştiinţa germană”. Într-un ton apologetic, Cioran afirmă negru pe alb, că „nu există om politic în lumea de astăzi care să-mi impună o simpatie şi o admiraţie mai mare decît Hitler”. În „admiraţia” lui Cioran pentru regimul totalitar consolidat în Germania se amestecă dorinţa ca o răsturnare politică similară se aibă loc şi-n România. „Cu toţii avem nevoie de o mistică”, scrie în finalul articolului său Emil Cioran, „fiindcă suntem cu toţii sătui de atâtea adevăruri din care nu ţâşnesc flăcări”.

Flăcările de care a vorbit Cioran în 1934 nu au întîrziat să ţâşnească în lagărele de concentrare în care milioane de oameni au pierit şi au fost arşi în crematorii.

Duminică, 27 ianuarie, s-a comemorat Holocaustul. Astăzi parlamentul german se va întruni într-o şedinţă solemnă pentru a omagia victimele nazismului. Într-un mesaj-video, cancelara Angela Merkel a subliniat că ziua nefastă de 30 ianuarie 1933 a însemnat un eşec al democraţiei, adăugînd: „Cu atît mai important este pentru noi să nu uităm niciodată acest capitol întunecat, care a început în această zi; să-l păstrăm în memoria noastră ca un antidot – ca să nu se mai repete niciodată ceea ce s-a întîmplat.”
Acest forum a fost închis
Comentarii
     
În acest forum nu există încă niciun comentariu. Fiţi primul şi contribuiţi cu unul

În exclusivitate