sâmbătă, august 23, 2014 Ora Locală 00:36

Interviuri

Dumitru Postovan: „Procuratura a devenit şi ea un obiect de târg”

De Ziua Procurorului, Valentina Ursu discută cu fostul Procuror General între anii 1990-1998 despre reforme, politică şi accidentul de la vânătoare.

x

Articole pe aceeaşi temă

Doru Petruţi: Instituţiile din Moldova nu pot face faţă unui accident de vânătoare

Directorul IMAS Moldova spune că „focul încrucişat” din AIE nu le va aduce beneficii membrelor alianţei.

Deputații comisiei de anchetă pornesc pe urmele vânătorilor din Pădurea Domnească

Membrii comisiei parlamentare de anchetă se plâng că nu sunt luaţi în serios.

Multimedia

Audio
 
Dumitru Postovan: „Procuratura e un organ care nu trebuie să fie sub control politic. Ea trebuie să fie absolut deasupra politicului. Iar atunci când este certată pentru faptul că este politizată, apare întrebarea – dar cine a politizat-o?”
 
Europa Liberă: Cine a politizat-o, domnule Postovan?
 
Dumitru Postovan: „În lege e scris că procuratura nu face politică şi lucrătorii procuraturii nu au drept să facă parte nici dintr-un partid. Din 2001 când a câştigat masiv un singur partid PCRM, el şi-a însuşit completamente Procuratura. Şi a fost această practica  până în 2009. Dupa venirea AIE la putere se cerea corectată greseala. Din păcate în 2009 când a fost creată AIE din cele patru componente, Procuratura a devenit şi ea un obiect al negocierilor, al partajării, obiect de târg. Atunci s-a făcut greşeala cea mai mare. Şi iată Procuratura a revenit la început unui partid, apoi uşurel a trecut la alt partid. Eu am pretenţii nu numai  la Procuratură, ci şi la cei care şi-au luat ministerele, departamentele. Oare aşa le apără de ingerinţa din afară – dacă tu  ai pretenţii ministerul meu, eu am  pretenţii la ministerele tale.”
 
Europa Liberă: În mâinile politicienilor mai mult sunt elementele de şantaj decât solicitarea de a exista o conlucrare intre structurile de forţă?
 
x
Dumitru Postovan: „Dacă sunt împărţite după anumite criterii diferitor partide, sigur că fiecare partid îşi urmăreşte interesul său, inclusiv vrea să-l atingă cu ajutorul acestor instrumente. Dar Procuratura e un instrument destul de important. De aceea şi este râvnit de fiecare. Că era aşa ştie toată lumea. Mă miră mai mult discuţiile de după discursurile şefilor de fracţiune şi chiar a celor de partid. Lecţia cu Procurorul General se vede că politicienii nu vor să o însuşească. Cam fiecare partid din nou râvneşte să-şi ia această instituţie.”
 
Europa Liberă: Ce se va întâmpla dacă această instituţie îi va reveni iarăşi unui partid în conformitate cu algoritmul pe care l-au stipulat chiar ei în acordul de constituire a AIE?
 
Dumitru Postovan: „Cred că la etapa actuală această situaţie este exclusă. Şi iată ca la şedinţa Asociaţiei veteranilor procuraturii am decis să ne adresăm deputaților Parlamentului şi să le spunem: aşa cum a fost demisionat Procurorul General cu vot unanim, la fel trebuie să fie votat cel care urmează să vină în funcţie, unanim, procurorul care va fi votat să fie al tuturor. Şi candidatura trebuie să fie din  partea colectivului de procurori. Terminăm noi cu aceste experienţe ca să fie adus cineva dinafară. Acest cineva poate  fi un om bun, dar dacă nu a lucrat în sistem şi nu ştie care sunt exigenţele faţă de această funcţie? Cel care a lucrat vreo 20 de ani in instituție el ştie cine are dreptul să intervină şi ce trebuie să facă el, să se supună sau nu. De aceea noi avem pretenţii şi  faţă de actualii procurori pe care ii cunosc bine şi mă mir că ei nu au încercat să corecteze cât de cât situaţia, ci s-au supus orbeşte cerinţelor celor care ghidează situaţia. Aceşti tineri care lucrează in procuratura, eu nici nu prea îi cunosc, dar din discuţiile cu unii dintre ei am observat că psihicul lor cedează.”
 
Europa Liberă: Adică? La ce va referiți?
 
Dumitru Postovan: „Nu e numaidecât să te conduci de buchea legii, dacă cuiva i s-a spus să facă aşa, el face asa cum i se cere. Dacă cineva îşi face de cap şi nu aplica buchea legii, o foloseşte şi el în interese personale. Verticalitatea şi principialitatea nu prea conteaza.”
 
Europa Liberă: Domnule Postovan, şi cu acest efectiv al Procuraturii mai pot fi schimbate lucrurile în bine la aceasta institutie?
 
Dumitru Postovan: „Mă tem că nu. Eu nu exclud că sunt şi băieţi de treabă acolo, majoritatea sunt in teritoriu unde politicul e mai departe, acolo oamenii îşi fac meseria normal. Chiar vreau să-i felicit cu ocazia Zilei profesionale a Procurorului. Dar problema constă în faptul că pentru a imbunatati situtaia se cer mai multe eforturi.”
 
Europa Liberă: Concret, dacă dvs. aţi fi în fruntea instituţiei ce aţi întreprinde în situaţia dată?
 
Dumitru Postovan: „Purificarea  procuraturii, cei care au venit întâmplător sa plece, asta în primul rând.  Şi doi, de adus în fruntea activităţii buchea legii şi drepturile omului.”
 
Europa Liberă: Dle Postovan cum faci ca buchea legii să fie respectată dacă s-a politizat foarte mult institutia? Şi apoi unii spun ca mai degrabă pentru instrumentarea unui dosar se ia ceea ce se ”merita” şi cu asta se termina dreptatea.
 
Dumitru Postovan: „Una din cele mai mari greşeli e urmărirea penală selectivă sau la indicaţie. Şi acolo sunt oameni în interiorul procuraturii care-si spun, dacă vezi ce se face în jur hai să facă şi ei. E un lucru absolut anormal. Procuratura nu e a cuiva. Dar oamenii din politica nu înţeleg, ei vor să fie la putere cu orice preţ şi procuratura  e o bâtă serioasă în mâinele celor care o dirijează. Acesta e pericolul cel mare. Atât de jos a căzut nivelul încrederii populaţiei în Procuratură  incat se pare ca nu a fost vreodată. Pe de altă parte, deşi încrederea în procuratură e foarte mică, oamenii prelungesc să se adreseze la acest organ chiar si daca nu au încredere. Pentru ca ei nu au unde să se adreseze în altă parte.”
 
Europa Liberă: Procuratura mai poate fi de partea cetăţeanului căruia îi sunt lezate drepturile?
 
Dumitru Postovan: „Procuratura est e datoare să fie. Totuşi lumea ajunge acolo, cetăţenii sunt primiţi, petiţiile se examinează. Noi vorbim despre cazuri la nivel superior.”
 
Europa Liberă: De ce suflul reformei ajunge atât de greu la Procuratură?
 
Dumitru Postovan: „Noi avem câteva momente care au rămas neonorate in fata APCE. Dacă noi am instituit Consiliul Superior al Procurorilor, atunci acest organ trebuie să fie împuternicit să aleagă şi procurorul General. Dar la noi aici s-a oprit nu ştiu de ce. Al doilea moment, e vorba de independenţa procurorilor în interiorul Procuraturii, adică faţă de şefi. Şi al treilea moment ţine de existenţa unor funcţii extinse a aşa-numitei supravegheri generale.”
 
Europa Liberă: Am auzit vorbindu-se despre anul 2016 ca  termen limită pentru ca reforma să fie dusă până la bun sfârşit în cadrul Procuraturii.
 
Dumitru Postovan: „Lucrurile pe care le-am menţionat pot fi făcute într-o lună.”
 
Europa Liberă: Dle Postovan aţi luat o decizie ca să vă adresaţi şefului statului să i se retragă gradul domnului Zubco, ex-procuror General. De ce aţi făcut-o?
 
Dumitru Postovan: „Dumnealui a compromis instituţia şi titlul de procuror, şi nu mai are dreptul să poarte acest grad special înalt.”
 
Europa Liberă: De ce ziceţi că dl Zubco a compromis instituţia?
 
Dumitru Postovan: „Păi  asa cum s-a comportat el. la vânătoare se întâmplă cazuri diferite şi se rănesc acolo, şi se mai împuşcă. Dar felul cum a procedat dumnealui după acest caz tragic nu mai lasa loc pentru comentarii.”
 
Europa Liberă: Dar cum trebuia să se comporte?
 
Dumitru Postovan: „Trebuia să anunţe organele, conducerea statului, trebuia nu doar să trimită  victima în spital, dar să cheme grupul de anchetare. S-a săvârşit o crimă. S-au întors cu toţii acasă, dar noi am aflat despre asta după două săptămâni. Şi acum s-a creat o Comisie parlamentara de anchetă cu atâta gălăgie. Pentru ce trebuia acest lucru. Când acolo era un om care avea nişte obligaţiuni să se comporte altfel. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat în tară în aceste două săptămâni. Si asta pentru  că la un moment dat un demnitar nu a fost la înălţime şi la locul lui, ma refer la dl Zubco.”
 
Europa Liberă: Credeţi în imparţialitatea anchetei?
 
Dumitru Postovan: „Ar trebui să fie măcar în situaţia asta imparţială, dar după cum spun conducătorii procuraturii de azi că in dosar ar fi fost deja unele probe ori dosite, ori falsificate. Şi dacă e aşa sigur că greutăţi o să apară suplimentare.”
 
Europa Liberă: Lecţia acestui caz care trebuie să fie?
 
Dumitru Postovan: „Cine nu ar fi, unde nu ar fi, să ştie cum să răspundă în caz de… Şi pe viitor de întreprins măsuri, inclusiv şi prerogative legale, legislative, norme care să le indice expres cum trebuie să acţioneze şi ce o să se întâmple dacă nu va fi aşa. la noi în general în societate instituţia responsabilităţii e slab dezvoltată sau e o excepţie. Deci, sunt mai multe tipuri de responsabilităţi, din punct de vedere a legii, răspunderea disciplinară, materială, administrativă. La noi nu ştiu de ce se vorbeşte că numai penal dacă o să fie sentinţa doar atunci o să porti responsabilitate. Dar celelalte parcă sunt în afară. Mai este răspundere morală. Dacă eşti membru de partid mai ai şi răspundere în faţa partidului. Nu, dacă vrem să-l apărăm, nu a demonstrat instanţa că a făcut-o, lasă-l să şadă acolo unde este??? Deci, responsabilitatea e o noţiune mult mai largă decât răspunderea penală. Acest institut la noi cu desăvârşire lipseşte. De aceea demnitarii  îşi permit orice. Trebuie să punem punct la debandada asta. Prin acest caz a ieşit la suprafaţă aspectele funcţionalităţii statului. Împuşcătura ceea uitaţi-vă ce consecinţe are.”
 
Europa Liberă: Am auzit voci care spuneau că aşa cum a fost îngropat adevărul despre 7 aprilie, tot asa ar putea să fie îngropat şi adevărul despre acest dosar al vânătorii din Pădurea Domnească.
 
Dumitru Postovan: „Sunt incomparabile aceste doua dosare. Dosarul din 7 aprilie este unul complex mai mult politic, decât juridic. E greu de făcut o apreciere. Eu nu cred că acel adevăr care noi vrem să-l cunoaştem e ascuns, el trebuie încă descoperit. Aici, in cazul tragediei din Padurea Domneasca  e unul mai simplu. 30 de oameni au fost la vanatoare. Eu nu cred că din acei 30 de oameni să nu spună nimeni nimic. O să se afle. Eu cred că aceasta comisie parlamentara este datoare să scoată adevarul la suprafaţă.”
 
Europa Liberă: Ancheta poate dura la nesfârşit?
 
Dumitru Postovan: „Nu cred, strict penal , ancheta nu are cum să dureze la nesfârşit.”

Taguri moldova,Valentina Ursu,Europa Liberă,depolitizare,Procuratura Generală,Dumitru Postovan

Acest forum a fost închis
Comment Sorting
Comentarii
     
de: Maria Herţa
31.01.2013 01:24
PARTEA III

Acţiunile partidelor din Alianţă răstoarnă pînă la urmă toate aşteptările electoratului, între care și aceea că într-o coaliție de partide ar trebuie să existe încrederea reciprocă, coeziune şi colaborarea depline, atât în guvern, între instituţiile statului, cât şi în Parlament. Aşa se întîmplă într-o democraţie cu tradiţii. Noi suntem însă încă în tranziţie. De unde ar fi putut să înveţe politicienii noştri mai „vechi” şi mai „noi” cum se conduce în democraţiile clasice, cum se conlucrează în coaliţii guvernamentale? Nu au avut de unde, pentru că Moldova are doar 20 ani de suveranitate, iar la capitolul „nu s-a prea dorit” nici nu se cer comentarii, pentru că aşa suntem noi la rânză: şovăelnici, dezbinaţi, invidioşi şi răzbunători din fire. O guvernare de coaliţie presupune conlucrare, înţelegere reciprocă. Ca la dans. Dacă partenerul de vals încearcă să demonstreze că celălalt partener nu poate dansa, atunci nici dânsul nu dansează. E clar că nu se pot schimba multe în arta conducerii şi guvernării de la Chişinău atît timp cît mentalitatea rămasă din vechiul sistem de conducere totalitară nu va înlocuită cu un alt model de conducere, prin conlucrare în alianţe formate din mai multe partide, avînd la bază valorile creştine, cele omeneşti, şi minimă o morală minimă. Anume „politica fără morală ne-a condus la dezastrele secolului al xx-lea”, citez din „Arta conducerii politice la români”. Ca exemplu viu la cele spuse poate servişi actuala opoziţie, parlamentară ori...stradală, în frunte cu Voronin. Dacă trecem peste „eroismul” pe care îl afişeazăi, vedem că opoziţia comunistă din parlament, neştiutoare de compromisuri şi coaliţii, a rămas dezorientată chiar de la începuturile pierderii puterii. Odată dispăruţi din vârful piramidei nu şi-au găsit alt rost decât să scoată lumea în stradă, sub diverse lozinci propogandistice Acum, rămaşi pe lngă tren, comuniştii își schimbă din mers lozincile, dar rămân ostaticii propriilor greşeli, ieșirile în stradă frunte cu Voronin, arată că nu s-au reformat, și că partidul lor a rămas fidel preceptelor de la 1917, când se formau „sovietele de deputaţi ai norodului" conduse de un singur partid. Dacă sîntem de acord că „politica este o doamnă cu mofturi şi interese”, putem ajunge la concluzia că AIE a fost constituită pe principiul „duşmanul duşmanului meu îmi este prieten”. dar dacă actuala AIE a avut la baza formării sale un duşman comun, acel duşman stă acum cu ochii pe iei, chiar dacă mai scade în sondaje şi mai apar transfugii. Iar dacă acel fost duşman comun face valuri este dovada că aliaţii sînt încă o echipă unită şi puternică. În concluzie, cele trei partide din actuala AIE, PLDM, PD şi PL, n-au dreptul la „mofturile” lor personale. Dacă vor să fie credibile trebuie sa rămână consecvente in opinii și credinţe, să fie consecvente atât doctrinei/ideologiei din care fac parte, cât şi acordului încheiat între ele, susţinându-se reciproc Doar naivii îşi pot tăia singuri creanga pe care stau...

de: Maria Herța
30.01.2013 14:37
Maria Herţa Despre ALIANŢE CU UNELE ADEVĂRURI
Dacă la începutul anului 2012, unii lideri politici din R.Moldova reuşiseră să ne avertizeze că va fi un an greu, în pragul anului 2013, n-au mai reuşit asta. Glontele fatal de la vânătoarea „domnească” le-a luat-o pe dinainte, iar politicienii moldoveni-basarabeni, fără prea multă resemnare şi morală, îşi continuă spectacolul. Chiar jucat de-asupra unei tragedii produse la vânătoare. Procurorul general Zubco, unul dintre mulţii „vinoveţi” a fost deja demis. Cu siguranţă lista se va lungi, vor zbura probabil şi alte capete, însă în politică lucrurile, uneori, iau întorsături imprevizibile. În cazul dat, adevărul poate veni in contradicţie cu interesele politice. Ce trebuie sacrificat acum, adevărul sau interesul? Adesea este sacrificat adevărul, fiindcă interesul e mult mai puternic. Pentru că noi nu cunoaştem nici adevărul şi nici interesele nobile ale puterii ce ar coincide cu interesele electoratului, ne putem doar întreba cine e de vină că liderii alianţei de la guvernare au ajuns la o totală spălare de rufe în public, și folosesc în scopuri politice tragedia unei familii. Un pahar de apă răsturnat din întâmplare , sau orgoliile unora dintre ei care nu obosesc să-şi adune bilele albe pentru prosperitatea personală... Să ne amintim cum s-a format Alianţa-1. Acei 4 lideri politici parlamentari, Filat, Lupu, Ghimpu şi Urecheanu, s-au aliat, potrivit titulaturii, pentru a integra Republica Moldova în Uniunea Europeană. Alierea lor părea a fi avut la bază o idee naţională, după care ar fi trebuiot să aşteptăm prosperitatea. Dar liniştea şi înţelegerea între ei n-au durat prea mult. Au început divergenţele, au fost aplicate cîteva principii ale lui Machiavelli: „politica este arta de a-ţi distruge adversarii şi de a menţine în acest mod puterea”, politica este „arta de a prosti lumea tot aruncînd din panouri publicitare şi mijloacele mass-media un amestec gros de zoaie şi promisiuni, fără nicio legătură cu realitatea, ori cu actele ulterioare de guvernare”. Să ne mai amintim cum, la început, Alianţa pentru Integrare Europeană era constituită pe principiul „duşmanul duşmanului meu îmi este prieten". Când adevărul a ieşit la suprafaţă, „duşmanul” lor comun în acea etapă s-a dovedit fi Voronin cu partidul său oligarhic-burgezo-comunist. Deci din start această coaliţie a pornit mai mult dintr-o ură, de la un duşman comun, ca până la urmă să iasă la suprafaţă şi alte nuanţe: care pe care, cine-i mai „deştept”, cine are „de guvernat o ţară” şi cine „culege doar foloase”.

de: Maria Herţa
30.01.2013 14:28
PARTEA II

Mai apoi, lucrurile s-au îmbîrligat într-atît, încît politicienii s-au dat şi mai mult în spectacolul unde politicul trebuia să promită prosperare şi turmei de oi, şi haitei de lupi, adică să mintă şi pe unii, şi pe alţii. Aparent, să apere oile, dar în aşa măsură ca şi lupii cu încetul să le mănâce. În aşa fel încît, promiţând lupilor bunăstare fără prea multă zarvă, să-i lichideze. Cine îşi mai aminteşte referendumul din 5 septembrie 2010, știe momentul când după eşecul acestuia unii credeau că e sfârşitul lumii, și se acuzau reciproc pentru nereușită. Nimeni n-a câştigat, toţi au pierdut câte ceva, dar pământul continua să se învîrtă. Numai-că unii dintre politicieni, Filat, Lupu şi Pasat, deja se vedeau pe soclul prezidenţial, încurcînd pofta personală cu cerinţele unui referendum, iar pofta de Europa a poporului a scăzut. Tătuca Voronin a spus atunci că nu trebuie să voteze. L-au ascultat, precum în acei 8 ani, au stat liniştiţi şi „îndestulaţi” cu de toate. N-au cerut nimic de la comunişti şi doar astăzi văd că este slut de tot. În final n-a fost o tragedie, ci o pierdere colosală de timp, de nervi. Cedări şi învinuiri, ca până la urmă să fie votat Nicolae Timofti preşedinte al Republici Moldova, iar pe verticală şi pe orizontală să rămână aceeaşi oameni ai sistemului, spre bucuria celor cu reglări de conturi neduse pînă la capăt. A o face pe naivul ori pe ţarul într-o guvernare de coaliţie nu prea merge mult timp. Cum crăpăturile din alianțe nu pot fi ascunse, apar momente când meşterii de show-uri politice ori creatorii de imagini o mai dau și în bară. Dacă nu se mizează pe o coaliţie de beton, și nu se cere o conlucrare eficientă, este destul de dificil ca, într-o democraţie neînvăţată încă, individualismul liderului de partid ori al fiecărui partid în parte să nu fie oprit. Vorba aceea: mai mulţi lei într-o cuşcă nu prea încap, nici fizic, nici psihologic. Partidele politice din Republica Moldova învață încă din mers şcoala democraţiei, adică logica guvernării în echipă, în condiţiile coabitărilor şi alianţelor. Este poate prea puțin spus că antagonismul, individualismul şi egoismul predomin.Toate învinuirile reciproce de până acum demonstreză faptul că liderii din Alianţa de guvernare nu uită absolut deloc de păstrarea imaginii partidului lor în societate, de menţinerea şi de urcarea în sondaje. Astfel că din orice, victorie sau înfrîngere, bucurie sau tragedie, partidele, guvernanţii, cei cointeresaţi caută să obţină dividende politice.

În exclusivitate